3rh-146/14 — Obligarea înregistrării şi examinării cererilor cu propunerile de raţionalizare, încasarea prejudiciului material şi moral

Prima instanţă, Curtea de Apel Chişinău: A. Minciuna dosarul nr. 3rh-146/14 Instanţa de recurs, Curtea Supremă de Justiţie: A. Cobăneanu, D. Mardari, V. Macinskaia ÎNCHEIERE 24 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecător: Valeriu Doagă Judecători: Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas Vera Macinskaia examinînd, fără citarea părţilor, cererea de revizuire depusă de către Miţcul Alexandru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Miţcul Alexandru împotriva Direcţiei General Locativ – Comunală şi Amenajare a Consiliului mun.

Chişinău cu privire la obligarea înregistrării şi examinării cererilor cu propunerile de raţionalizare, încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 15 octombrie 2014, prin care recursul a fost considerat inadmisibil, c o n s t a t ă La 02 februarie 2009, Miţcul Alexandru a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Direcţiei General Locativ – Comunală şi Amenajare a Consiliului mun. Chişinău cu privire la obligarea înregistrării şi examinării cererilor cu propunerile de raţionalizare, încasarea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii reclamantul Miţcul Alexandru a indicat că s-a adresat pîrîtului cu două cereri nr. M-96/09 din 14 ianuarie 2009 şi nr. M-96/2-09 din 22 ianuarie 2009, prin care a solicitat înregistrarea şi examinarea a două propuneri de raţionalizare cu titlurile: „Sistem de încălzire autonomă a locuinţelor cu folosirea undelor infra roşii” şi „Bloc administrativ didactic de locuit cu surplus de energie”. Menţionează reclamantul că prin răspunsurile Direcţiei General Locativ – Comunală şi Amenajare a Consiliului mun. Chişinău din 22 ianuarie 2009 şi din 29 ianuarie 2009, a primit refuz, comunicîndu-i că examinarea cererilor în care au fost înaintate propuneri de raţionalizare nu ţine de competenţa autorităţilor administraţiei publice locale şi a subdiviziunilor structurale ale acestora.

Consideră Miţcul Alexandru că răspunsurile pîrîtului sunt neîntemeiate şi ilegale, deoarece reieşind din prevederile art. 15 din Legea „Cu privire la activitatea de raţionalizare” nr. 138 din 10 mai 2001, pîrîtul era obligat să înregistreze şi să examineze cererile cu propunerile de raţionalizare, primind în acest sens o decizie de admitere sau de respingere a propunerilor înaintate. Cere Miţcul Alexandru să fi obligată Direcţia Generală Locativ – Comunală şi Amenajare a Consiliului mun.

Chişinău să înregistreze şi să examineze cererile nr. M- 96/09 din 14 ianuarie 2009 şi nr. M-96/2-09 din 22 ianuarie 2009, în care au fost înaintate două propuneri de raţionalizare cu titlurile: „Sistem de încălzire autonomă a 1 locuinţelor cu folosirea undelor infra roşii” şi „Bloc administrativ didactic de locuit cu surplus de energie”, în conformitate cu prevederile art. 15 din Legea „Cu privire la activitatea de raţionalizare” nr. 138 din 10 mai 2001, precum şi, să fie încasat din contul Direcţiei Generale Locativ – Comunală şi Amenajare a Consiliului mun. Chişinău în beneficiul său prejudiciul material şi moral în mărime de 50 000 lei. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 28 aprilie 2009, a fost încetat procesul în pricina civilă dată.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 14 octombrie 2009, a fost admis recursul declarat de Miţcul Alexandru, casată încheierea Curţii de Apel Chişinău din 28 aprilie 2009 şi remisă pricina spre rejudecare în prima instanţă, în alt complet de judecători. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2010, acţiunea a fost parţial admisă. A fost obligată Direcţia Generală Locativ – Comunală şi Amenajare a Consiliului mun. Chişinău să înregistreze cererile depuse de Miţcul Alexandru nr. M- 96/09 din 14 ianuarie 2009 şi nr. M-96/2-09 din 22 ianuarie 2009, în care au fost înaintate două propuneri de raţionalizare cu titlurile: „Sistem de încălzire autonomă a locuinţelor cu folosirea undelor infra roşii” şi „Bloc administrativ didactic de locuit cu surplus de energie”.

În rest, acţiunea a fost respinsă. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 15 octombrie 2014, a fost considerat inadmisibil recursul declarat de către Miţcul Alexandru. La 07 noiembrie 2014, Miţcul Alexandru a depus o cerere de revizuire împotriva încheierii instanţei de recurs, solicitînd admiterea cererii de revizuire şi casarea încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 15 octombrie 2014. În motivarea cererii de revizuire Alexandru Miţcul a invocat că la 15 octombrie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a considerat ca inadmisibilă cererea de recurs depusă de către el. Însă, declară revizuentul că el la 12 iunie 2014, (care a fost înregistrată la 16 iunie 2014), a depus de fapt o cerere de apel împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2014 şi nicidecum o cerere de recurs.

De asemenea, indică revizuentul că în cererea de apel el a solicitat repunerea în termen şi casarea parţială a hotărîrii primei instanţe în partea respingerii de către aceasta a capătului de cerere privind încasarea din contul Direcţiei Generale Locativ – Comunală şi Amenajare a Consiliului mun. Chişinău în beneficiul său a prejudiciului material şi moral în mărime de 50 000 lei. În conformitate cu art. 452 alin. (1) şi alin. (3) CPC, instanţa examinează cererea de revizuire în şedinţă publică în conformitate cu normele de examinare a cererii de chemare în judecată. Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea cererii de revizuire.

Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea participanților la proces. Conform art. 6 alin. (7) din Legea nr. 780 din 27 decembrie 2001 „Privind actele legislative”, în cazul în care între două acte legislative cu aceiaşi forţă juridică apare un conflict de norme ce promovează soluţii diferite asupra aceluiaşi obiect al reglementării, se aplică prevederile actului posterior. Suprapunând prevederile art. 452 cu art. 444 din Codul de procedură civilă, ultima fiind modificată printr-o Lege posterioară ce promovează soluţii diferite privitor la citarea şi participarea părţilor în proces, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că cererea de 2 revizuire urmează să fie examinată în lipsa părţilor în proces, conform regulilor de examinarea a recursului.

Studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că cererea de revizuire depusă de către Miţcul Alexandru urmează să fie respinsă ca fiind inadmisibilă, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 451 alin. (1) CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexându-se probele ce le confirmă. Conform art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

Potrivit art. 449 CPC, revizuirea se declară în cazul în care: a) s-a constatat, prin sentinţă penală irevocabilă, comiterea unei infracţiuni în legătură cu pricina care se judecă; b) au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii; c) instanţa a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces; d) abrogată prin Legea nr. 155 din 05 iulie 2012, în vigoare 30 noiembrie 2012; e) s-a anulat ori s-a modificat hotărîrea, sentinţa sau decizia instanţei judecătoreşti care au servit drept temei pentru emiterea hotărîrii sau deciziei a căror revizuire se cere; f) abrogată prin Legea nr. 155 din 05 iulie 2012, în vigoare 30 noiembrie 2012; g) Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau Guvernul Republicii Moldova a iniţiat o procedură de reglementare pe cale amiabilă într-o cauză pendinte împotriva Republicii Moldova; h) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, printr-o hotărîre, fie Guvernul Republicii Moldova a recunoscut, printr-o declaraţie, o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale care poate fi remediată, cel puţin parţial, prin anularea hotărîrii pronunţate de o instanţă de judecată naţională.

Astfel, art. 449 CPC, prevede temeiurile declarării revizuirii, care poartă un caracter exhaustiv. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine acel fapt că revizuentul Miţcul Alexandru în cererea sa nu a invocat nici unul din temeiurile prevăzute de art. 449 CPC, în baza cărora se poate solicita revizuirea actului judecătoresc de dispoziţie atacat. Totodată, referitor la argumentul revizuentului precum că a el depus de fapt o cerere de apel împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2014 şi nicidecum o cerere de recurs, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reiterează următoarele: Astfel, prin prisma prevederilor art. 166 alin. (6) CPC, cererea de exercitare a unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire incorectă.

Or, conform art. 429 alin. (1) CPC, pot fi atacate cu recurs deciziile pronunţate de curţile de apel în calitatea lor de instanţe de apel, cît şi hotărîrile pronunţate de curţile de apel în procedura de insolvabilitate. 3 Concomitent, potrivit pct. 3 din Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a RM „Cu privire la practica aplicării legislaţiei procedurale la examinarea cauzelor civile în recurs” nr. 3 din 27 martie 2006, formularea greşită a denumirii cererii de recurs (de ex., dacă este denumită „cerere de apel”, „de contestaţie”, „petiţie” etc) nu constituie motiv de restituire a cererii, dacă întruneşte toate celelalte exigenţe legale, respectiv cadrul procesual ce rezultă din dosar permite deducţia susceptibilităţii de recurs a actului judecătoresc atacat.

Prin urmare, Miţcul Alexandru, contestând actul de dispoziţie judecătoresc al instanţei de apel, a denumit cererea (prin care şi-a exercitat dreptul de atac) ca apel, iar completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, examinînd admisibilitatea cererii în conformitate cu dispoziţiile legale ale Capitolului XXXVIII, Secţiunea a 2-a din Codul de procedură civilă, a considerat-o drept cerere de recurs, fiindcă aceasta întrunea toate exigențele legale necesare, deşi purta o denumire incorectă. Respectiv, reieşind din circumstanţele sus-vizate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că argumentele invocate de către Miţcul Alexandru în cererea de revizuire nu au relevanţă, deoarece nu se încadrează în temeiurile legale de declararea a revizuirii, respectiv aceasta urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că prin revizuire se tinde la îndreptarea unor hotărîri greşite, pentru neregularităţi ce s-au săvîrşit dintr-o împrejurare, neimputabilă instanţei sau dintr-un motiv neimputabil părţilor, de obicei descoperite ulterior, iar argumentele invocate de revizuent nu pot fi admise ca temei de revizuire. În acest sens, instanţa face referire şi la jurisprudența CEDO care statuează că competenţa instanţelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare (cauza Popov 2 vs. Moldova, 06 decembrie 2005, cererea nr. 19960/04, §45).

De asemenea, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărîrea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 cauza Eugenia şi Doina Duca vs. Moldova, în care Curtea a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărîri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci cînd este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Astfel, instanţa consideră că argumentele invocate de către revizuent nu întrunesc nici unul din temeiurile prevăzute de normele legale sus-citate. Totodată, admiterea cererii de revizuire ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului şi Libertăţilor Fundamentale (cauzele Brumărescu vs. Romînia şi Roşca vs. Moldova).

4 Din considerentele menţionate şi avînd în vedere că motivele invocate în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire depusă de către Miţcul Alexandru ca fiind inadmisibilă. În conformitate cu art. art. 269-270 şi art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, completul Colegiului ci vil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Miţcul Alexandru împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 15 octombrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Miţcul Alexandru împotriva Direcţiei General Locativ – Comunală şi Amenajare a Consiliului mun.

Chişinău cu privire la obligarea înregistrării şi examinării cererilor cu propunerile de raţionalizare, încasarea prejudiciului material şi moral. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, judecător Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas Vera Macinskaia 5