3ra-975/14 — obligarea inregistrarii si examinarii cererilor cu propunerile de rationalizare, incasarea prejudiciului moral si material
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- obligarea inregistrarii si examinarii cererilor cu propunerile de rationalizare, incasarea prejudiciului moral si material
- Temei legal
- recurs depus cu omiterea termenului de declarare prevazut de art. 434
3ra-975/14 — obligarea inregistrarii si examinarii cererilor cu propunerile de rationalizare, incasarea prejudiciului moral si material (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Prima instanță, Curtea de Apel Chișinău: A. Minciuna dosarul nr. 3ra-975/14
Î N C H E I E R E
15 octombrie 2014 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului, judecător: Ala Cobăneanu
Judecători: Dumitru Mardari
Vera Macinskaia
examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Mițcul
Alexandru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Mițcul Alexandru
împotriva Direcției General Locativ – Comunală și Amenajare a Consiliului mun.
Chișinău cu privire la obligarea înregistrării și examinării cererilor cu propunerile de
raționalizare, încasarea prejudiciului moral și material, împotriva hotărîrii Curții de Apel
Chișinău din 18 februarie 2010, prin care acțiunea a fost parțial admisă,
c o n s t a t ă
La 02 februarie 2009, Mițcul Alexandru a depus o cerere de chemare în judecată
împotriva Direcției General Locativ – Comunală și Amenajare a Consiliului mun.
Chișinău cu privire la obligarea înregistrării și examinării cererilor cu propunerile de
raționalizare, încasarea prejudiciului moral și material.
În motivarea acțiunii reclamantul Mițcul Alexandru a indicat că s-a adresat pîrîtului
cu două cereri nr. M-96/09 din 14 ianuarie 2009 și nr. M-96/2-09 din 22 ianuarie 2009,
prin care a solicitat înregistrarea și examinarea a două propuneri de raționalizare cu
titlurile: „Sistem de încălzire autonomă a locuințelor cu folosirea undelor infra roșii” și
„Bloc administrativ didactic de locuit cu surplus de energie”.
Menționează reclamantul că prin răspunsurile Direcției General Locativ – Comunală
și Amenajare a Consiliului mun. Chișinău din 22 ianuarie 2009 și 29 ianuarie 2009, a
primit refuz, comunicîndu-i că examinarea cererilor în care au fost înaintate propuneri de
raționalizare nu ține de competența autorităților administrației publice locale și a
subdiviziunilor structurale ale acestora.
Consideră Mițcul Alexandru că răspunsurile pîrîtului sunt neîntemeiate și ilegale,
deoarece reieșind din prevederile art. 15 din Legea „Cu privire la activitatea de
raționalizare” nr. 138 din 10 mai 2001, pîrîtul era obligat să înregistreze și să examineze
cererile cu propunerile de raționalizare, primind în acest sens o decizie de admitere sau de
respingere a propunerilor înaintate.
Cere Mițcul Alexandru să fi obligată Direcția Generală Locativ – Comunală și
Amenajare a Consiliului mun. Chișinău să înregistreze și să examineze cererile nr. M-
96/09 din 14 ianuarie 2009 și nr. M-96/2-09 din 22 ianuarie 2009, în care au fost înaintate
două propuneri de raționalizare cu titlurile: „Sistem de încălzire autonomă a locuințelor cu
folosirea undelor infra roșii” și „Bloc administrativ didactic de locuit cu surplus de
energie”, în conformitate cu prevederile art. 15 din Legea „Cu privire la activitatea de
raționalizare” nr. 138 din 10 mai 2001, precum și, să fie încasat din contul Direcției
Generale Locativ – Comunală și Amenajare a Consiliului mun. Chișinău în beneficiul său
prejudiciul moral și material în mărime de 50 000 lei.
1
Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 28 aprilie 2009, a fost încetat procesul în
pricina civilă dată.
Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 14 octombrie 2009, a fost admis recursul,
casată încheierea Curții de Apel Chișinău din 28 aprilie 2009 și remisă pricina spre
rejudecare în prima instanță, de un alt complet de judecată.
Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2010, acțiunea a fost parțial
admisă. A fost obligată Direcția Generală Locativ – Comunală și Amenajare a Consiliului
mun. Chișinău să înregistreze cererile depuse de Mițcul Alexandru nr. M-96/09 din 14
ianuarie 2009 și nr. M-96/2-09 din 22 ianuarie 2009, în care au fost înaintate două
propuneri de raționalizare cu titlurile: „Sistem de încălzire autonomă a locuințelor cu
folosirea undelor infra roșii” și „Bloc administrativ didactic de locuit cu surplus de
energie”. În rest, acțiunea a fost respinsă.
La 16 iunie 2014, Mițcul Alexandru a depus cerere de recurs, (denumind-o cerere de
apel), cerînd repunerea în termen, admiterea recursului, casarea parțială a hotărîrii Curții
de Apel Chișinău din 18 februarie 2010, în partea în care a fost respinsă pretenția privind
încasarea prejudiciului material și moral în mărime de 50 000 lei și emiterea în această
parte o nouă hotărîre prin care acțiunea să fie integral admisă.
În motivarea recursului Mițcul Alexandru a indicat că prima instanță nu a aplicat
legea care trebuia să fie aplicată, și anume, din considerentul că instanța judecătorească a
constatat faptul că intimatul Direcția Generală Locativ – Comunală și Amenajare a
Consiliului mun. Chișinău i-a încălcat dreptul prin refuzul de a înregistra și examina
cererile sale în care a înaintat propuneri de raționalizare, aceasta trebuia să aplice în speța
dată prevederile art. 1422 și art. 1423 ale Codului civil, încasînd din contul intimatului în
beneficiul său prejudiciul material și moral pe care îl estimează în mărime de 50 000 lei,
fapt ce nu a fost făcut.
Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.
Potrivit art. 431 alin. (2) CPC, asupra admisibilității recursului decide un complet din
3 judecători.
Conform art. 433 lit. b) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în
care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434.
Iar, în conformitate cu art. 434 alin. (1) și alin. (2) CPC, recursul se declară în termen
de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este
termen de decădere și nu poate fi restabilit.
Astfel, din materialele dosarului rezultă că recurentul Mițcul Alexandru, nefiind de
acord parțial cu hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2010, a depus la 16
iunie 2014, adică după 4 ani și 3 luni, cerere de recurs împotriva acesteia (f.d. 66).
Instanța de recurs a constatat că Mițcul Alexandru a declarat recurs după expirarea
termenului de 2 luni, care este, în conformitate cu art. 434 alin. (1) și alin. (2) CPC, un
termen de decădere și nu poate fi restabilit.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că nu poate fi reținut argumentul recurentului precum că cu
hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2010, a făcut cunoștință la 09 iunie
2014, deoarece după cum rezultă din actele pricinii Curtea de Apel Chișinău a expediat atît
în adresa recurentului, cît și în adresa intimatului scrisoarea nr. 1805 din 15 martie 2010
(f.d. 63), prin care a informat ambele părți că partea motivată a hotărîrii din 18 februarie
2010, este redactată, iar dosarul este transmis în cancelaria instanței unde se pot adresa
pentru a face cunoștință. Cu atît mai mult cu cît, la 14 aprilie 2010, instanța de apel a
2
expediat în adresa Direcției de executare a deciziilor judecătorești oficiul Centru mun.
Chișinău copia hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2010, pentru executare
(f.d. 64).
În conformitate cu art. 61 alin. (1) CPC, părțile sunt obligate să se folosească cu
bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui
abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea
sa în eroare.
Avînd în vedere că cererea de recurs a fost depus abia la 16 iunie 2014, adică după 4
ani și 3 luni, instanța de recurs consideră că recurentul urma să depună diligența necesară
pentru a face cunoștință cu hotărârea primei instanțe.
În astfel de circumstanțe și în condițiile în care recurentul nu a probat faptul
imposibilității cunoașterii mai devreme a hotărîrii motivate a instanței de apel, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
consideră că cererea de recurs din 16 iunie 2014, contrar prevederilor art. 434 alin. (1)
CPC, a fost depusă în afara termenului legal.
Totodată, instanța de recurs reține că o astfel de soluție este compatibilă cu
respectarea garanțiilor unui proces echitabil în sensul prevederilor art. 6 § 1 din Convenția
Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, avînd în
vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica
rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac a hotărîrii judecătorești
emise în instanța de fond și ar leza în acest mod principiul raporturilor juridice.
În susținerea opiniei enunțate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție invocă și hotărîrea CEDO din 03 aprilie 2008,
în cauza Ponomaryov vs. Ucraina, unde se notează că deși în speță nu era vorba despre
desființarea unei hotărîri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi
extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea
unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși,
reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare reprezintă o decizie care ar putea
înfrînge principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale
extraordinară de atac.
Totodată, făcînd trimitere la jurisprudența CEDO, completul Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție mai precizează că
recurentul Mițcul Alexandru trebuia să întreprindă toate măsurile necesare de a proteja
drepturile sale de acces la instanță (cauza Van Harn vs. Germania, nr. 7557/06 din 11
septembrie 2007) și de a contesta în termenul legal hotărîrea primei instanțe, fapt care a
fost ignorat de către acesta, prin urmare, generînd, omiterea termenului prescris la
depunerea recursului. La actele pricinii nu au fost prezentate probe care ar demonstra
imposibilitatea lui Mițcul Alexandru de a declara recursul în termen.
De asemenea, în situația dată se mai invocă jurisprudența CEDO expusă în hotărîrea
din 26 iunie 2012, în cauza Ghirea vs. Moldova (cererea nr. 15778/05), unde se notează
despre obligația părților de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de
care ele au cunoștință.
Concomitent, este de menționat faptul că după cum s-a constatat mai sus, la 14
aprilie 2010, instanța de apel a expediat în adresa Direcției de executare a deciziilor
judecătorești oficiul Centru mun. Chișinău copia hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 18
februarie 2010, pentru executare, cu atît mai mult cu cît, de către însuși recurent a fost
confirmat în cererea de recurs, că hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2010,
pe care a contestat-o, a fost executată.
3
Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul că recurentul, fără a invoca
careva motive întemeiate, a depus cererea de recurs în afara termenului legal, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Mițcul Alexandru inadmisibil.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (2), art. 433 lit. b), art. 434, art. 269-270
CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție,
d i s p u n e
Recursul declarat de către Mițcul Alexandru, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecător Ala Cobăneanu
Judecători Dumitru Mardari
Vera Macinskaia
4