2ra-3343/14 — Rezoluţiunea contractului de donaţie

Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău dosarul nr. 2ra-3343/14 Judecător: O.Melniciuc Curtea de Apel Chişinău Judecători: V.Pruteanu, Iu.Cimpoi, A.Minciună Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 24 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă, Valentina Clevadî, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de avocatul Cebotari Serghei în interesele lui Adascaliţei Nicolae, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Adascaliţei Nicolae împotriva lui Adascaliţei Cristina, Adascaliţei Cristian şi Adascaliţei Nicoleta privind rezoluţiunea contractului de donaţie, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2014, CONSTATĂ : La 07.05.2013, reclamantul Adascaliţei Nicolae a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Adascaliţei Cristina, Adascaliţei Cristian şi Adascaliţei Nicoleta privind rezoluţiunea contractului de donaţie.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că, la 21.02.2008, Adascaliţei Nicolae a donat bunul imobil, situat în Republica Moldova, mun.Chişinău, str. Astronom Nicolae Donici, 9/2, constituit din casa de locuit cu suprafaţa de 186 m2, înscrisă în Registrul bunurilor imobile cu nr. cadastral 0100402.148.01. Conform contractului indicat, au fost determinaţi în calitate de donatari: Adascaliţei Cristina, soţia reclamantului, în mărime de 1/5 cotă-parte şi Adascaliţei Cristian şi Adascaliţei Nicoleta, copiii minori comuni, în mărime de a cîte 2/5 cotă- parte fiecare. Reclamantul menţionează că ulterior, pe parcursul următorilor ani, situaţia materială a donatorului s-a schimbat esenţial, la momentul de faţă nu are vreun imobil în proprietate, nu mai este în stare să-şi asigure o întreţinere corespunzătoare şi nici nu poate să-şi îndeplinească obligaţiile legale de întreţinere faţă de copiii săi minori.

Din considerentul expus mai sus donatorul a solicitat de la donatar, Adascaliţei Cristina, rezolvirea contractului de donaţie în partea ei de 1/5 cotă-parte, însă a primit răspuns negativ din ce cauză s-a adresat în instanţa de judecată. A indicat că motivele de fapt pentru care se solicită rezolvirea contractului de donaţie este schimbarea situaţiei financiare a reclamantului, or în afară de argumentele expuse, fiind administratorul şi fondatorul unei întreprinderi care îi 1 aducea profit, a întîmpinat dificultăţi financiare în afacerea pe care o conducea, întrucît i-au fost blocate conturile bancare, fiind aplicate măsuri de asigurare a acţiunilor intentate de către noii creditori, fapte ce au avut loc ulterior donării bunului imobil.

Solicită reclamantul rezolvirea parţială a contractului de donaţie nr. 373 din 21.02.2008, pentru starea de nevoie, în partea donată lui Adascaliţei Crisitina de către Adascaliţei Nicolae, în favoarea ultimului. La 19.12.2013 reclamantul a înaintat o cerere de concretizare a pretenţiilor, solicitînd rezolvirea integrală a contractului de donaţie nr. 373 din 21.02.2008 pentru starea de nevoie, în favoarea lui Adascaliţei Nicolae. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 29 ianuarie 2014, s-a admis acţiunea înaintată de reclamantul Adascaliţei Nicolae, fiind dispusă rezolvirea pentru stare de nevoie a contractului de donaţie nr. 373 din 21.02.2008 încheiat între Adascaliţei Nicolae şi Adascaliţei Cristina, care a acţionat din nume propriu şi ca reprezentant al copiilor minori Adascaliţei Cristian şi Adascaliţei Nicoleta, privind donaţia casei de locuit cu suprafaţa de 186 m2, nr. cadastral 0100402.148.01 din str. Astronom Nicolae Donici, 9/2, mun.

Chişinău. În motivarea hotărîrii, instanţa de fond a invocat prevederile art. 733, 738 alin. (1), 827 alin. (1), 836 CC, menţionînd că a stabilit cu certitudine schimbarea situaţiei materiale a donatorului Adascaliţei Nicolae. La 10.02.2014, Adascaliţei Cristina, Adascaliţei Cristian şi Adascaliţei Nicoleta au depus apel, solicitînd admiterea cererii de apel, casarea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 29 ianuarie 2014 şi emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată să fie respinsă. În susţinerea apelului, apelanţii au indicat că pentru a putea fi aplicat art. 836 CC, reclamantul urma să demonstreze că situaţia dînsului s-a modificat radical şi iremediabil la momentul înaintării acţiunii în coraport cu situaţia lui la momentul încheierii contractului de donaţie.

Au mai indicat că reclamantul nu a dovedit care era venitul său la momentul donării şi care este venitul acestuia la momentul înaintării acţiunii, iar lipsa bunurilor imobile, nu este suficientă pentru aplicarea art. 839 CC. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2014, a fost admis apelul declarat de Adascaliţei Cristina, Adascaliţei Cristian şi Adascaliţei Nicoleta, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 29 ianuarie 2014 cu emiterea unei noi hotărîri de respingere ca neîntemeiată a acţiunii reclamantului Adascaliţei Nicolae împotriva lui Adascaliţei Cristina, Adascaliţei Cristian şi Adascaliţei Nicoleta privind rezoluţiunea contractului de donaţie.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că instanţa de fond a ajuns la o concluzie eronată cu privire la necesitatea rezolvirii contractului de donaţie, deoarece reclamantul nu a probat că situaţia sa a fost modificată radical şi iremediabil la momentul înaintării acţiunii în coraport cu situaţia sa la momentul încheierii contractului de donaţie. În speţă, instanţa de apel a concluzionat că, la data efectuării donaţiei, reclamantul cunoştea că donează spaţiul locativ de care dispunea şi acesta nu poate invoca ulterior că nu dispune de spaţiu locativ. Totodată, reclamantul nu a probat că la mmentul donării dispunea de un venit cu mult mai mare decît la data înaintării acţiunii. Referitor la datoria SRL „Adas-Premium” faţă de o altă societate 2 comercială, instanţa de apel a statuat că aceasta are personalitate juridică proprie, iar fondatorul persoanei juridice nu răspunde pentru obligaţiile acesteia.

La 15 iulie 2014, avocatul Cebotari Serghei în interesele lui Adascaliţei Nicolae, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2014 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 29 ianuarie 2014. În susţinerea recursului, recurentul a invocat interpretarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material. În speţă, recurentul a susţint că, nu pot fi reţinute concluziile instanţei de apel, conform cărora este separată răspunderea fondatorului de cea a întreprinderii fondate, or nici nu au fost invocate astfel de circumstanţe, iar situaţia materială a recurentului s-a modificat în acest sens, în partea lipsurilor de profit sub formă de dividende, în calitate de fondator al întreprinderii, şi sub formă de salariu, în calitate de administrator al aceleiaşi întreprinderi.

Totodată, referirea instanţei, precum că litigiul invocat era deja în faza derulării, nu poate fi reţinut, or soluţia definitivă şi irevocabilă a instanţelor judiciare, nu putea fi cunoscută de către recurent la momentul încheierii contractului de donaţie menţionat. La fel a menţionat că afirmaţiile intimatului şi pretinsele „constatări” ale instanţei de apel, precum că situaţia materială a intimatului nu s-a schimbat esenţial şi el deţine, spre exemplu „cel puţin un autoturism luxos în Republica Moldova şi anume un Nissan Patrol anul producerii 2005”, nu corespund realităţii, or acel autovehicul a fost înstrăinat înainte de a fi depusă acţiunea menţionată, din cauza datoriilor acumulate în timpul căsătoriei cu intimata.

În acest sens, susţine că la acest argument, instanţa de apel nici nu s-a expus, deşi prevederile normei procesuale o obligă. Iar în privinţa societăţii comerciale ucrainene, în care intimatul este fondator, urmează de menţionat că aceasta nu funcţionează de ceva timp şi prin urmare nu aduce careva venituri, cu atît mai mult, luînd în consideraţie situaţia la momentul de faţă din Ucraina, şi anume regiunea Doneţk, unde se află întreprinderea în cauză şi nici nu o poate valorifica îa acest moment şi probabil nu o va putea face niciodată. La 21.11.2014, intimata Adascaliţei Cristina a înaintat referinţă la recursul declarat de Adascaliţei Nicolae, prin care şi-a exprimat dezacordul cu argumentele acestuia şi a solicitat să fie considerat inadmisibil.

Tot la 21.11.2014, avocatul Cebotari Serghei în interesele lui Adascaliţei Nicolae a depus supliment la cererea de recurs, prin care a invocat încălcarea de către instanţa de apel a normelor de drept material şi procesual şi a solicitat casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii instanţei de fond. La 01.12.2014, Adascaliţei Cristina în nume propriu şi în numele copiilor minori Adascaliţei Cristian şi Adascaliţei Nicoleta, a depus referinţă la recursul suplimentar, solicitînd declararea acestuia, de rînd cu recursul iniţial, ca inadmisibil. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de avocatul Cebotari Serghei în interesele lui Adascaliţei Nicolae a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători.

Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de intimat, 3 legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide temeinicia lui, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe. Colegiul susţine ca fiind legală şi întemeiată soluţia dată de prima instanţă.

Din materialele dosarului rezultă cu certitudine că, potrivit contractului de donaţie nr. 373 din 21.02.2008, Adascaliţei Nicolae, în calitate de donator, a donat, iar Adascaliţei Cristina, îi calitate de donatar, a acceptat donaţia a 1/5 cotă-parte şi respectiv copiilor minori Adascaliţe Cristian şi Adascaliţei Nicoleta, a cîte 2/5 cotă- parte fiecăruia din bunul imobil, situat în mun Chişinău str. Astronom Nicolae Donici, 9/2, constituit din casa de locuit cu suprafaţa de 186, m2 nr. cadastral 0100402.148.01 şi terenul pe care aceasta este amplasată cu suprafaţa de 0,058 ha şi nr. cadastral 0100402.148 (f.d. 9) Conform certificatului eliberat de OCT Chişinău, filiala ÎS „Cadastru” din 15.03.2013, dreptul de proprietate asupra imobilului cu nr.cadastral 0100402.148.01, aparţine după cum urmează: 1/5 cotă-parte Adascaliţei Cristina; 2/5 cotă-parte lui Adascaliţei Crisitian şi 2/5 cotă-parte lui Adascaliţei Nicoleta (f.d.

10) Donatorul Adascaliţei Nicolae s-a adresat în judecata cu acţiune către donatarii Adascaliţei Cristina, Adascaliţei Cristian şi Adascaliţei Nicoleta, solicitînd rezolvirea contractului de donaţie nr. 373 din 21.02.2008 pentru starea de nevoie, în favoarea lui Adascaliţei Nicolae. Instanţa de fond a admis pretenţiile reclamantului, fiind dispusă rezolvirea pentru stare de nevoie a contractului de donaţie nr. 373 din 21.02.2008 încheiat între Adascaliţei Nicolae şi Adascaliţei Cristina, care a acţionat din nume propriu şi ca reprezentant al copiilor minori Adascaliţei Cristian şi Adascaliţei Nicoleta, privind donaţia casei de locuit cu suprafaţa de 186 m2, nr. cadastral 0100402.148.01 din str. Astronom Nicolae Donici, 9/2, mun.

Chişinău. Instanţa de apel a casat această hotărîre şi a emis o hotărîre nouă de respingere a acţiunii, din motiv că instanţa de fond a ajuns la o concluzie eronată cu privire la necesitatea rezolvirii contractului de donaţie, deoarece reclamantul nu a probat că situaţia sa a fost modificată radical şi iremediabil la momentul înaintării acţiunii în coraport cu situaţia sa la momentul încheierii contractului de donaţie. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră soluţia dată de instanţa de apel ilegală, deoarece decurge din aprecierea greşită a circumstanţelor cauzei şi, ca urmare, aplicarea eronată a normelor de drept material, pornind de la următoarele.

După cum rezultă din materialele cauzei, obiect al litigiului constituie rezolvirea contractului de donaţie nr. 373 din 21.02.2008 încheiat între Adascaliţei Nicolae şi Adascaliţei Cristina, care a acţionat din nume propriu şi ca reprezentant al copiilor minori Adascaliţei Cristian şi Adascaliţei Nicoleta, privind donaţia casei de locuit cu suprafaţa de 186 m2, nr. cadastral 0100402.148.01 din str. Astronom Nicolae Donici, 9/2, mun. Chişinău. Potrivit art. 733 CC, contractul nu poate fi altfel rezolvit, reziliat sau revocat decît în temeiuri prevăzute de lege sau prin acordul părţilor. Pornind de la prevederile normei date, cît şi ţinînd cont de doctrina civilă, instanţa de recurs reţine că contractul valabil încheiat produce efecte juridice, adică 4 dă naştere drepturilor şi obligaţiilor pentru părţile acestui contract şi, în condiţiile legii, pentru terţi.

Ulterior încheierii contractului însă, pot interveni diferite circumstanţe, în rezultatul cărora una sau toate părţile contractului nu mai au interesul ca acesta să producă efecte juridice. De menţionat că interesul de a înlătura efectele juridice ale contractului poate exista atît în cazul în care contractul nu a fost executat din vina uneia dintre părţi cît şi în cazul în care nu se pune problema executării contractului sau nici una dintre părţile contractului nu este vinovată pentru neexecutarea unor clauze din contract. În cazul cînd există interesul uneia sau a tuturor părţilor de a elimina efectele produse de contract se pune problema dreptului părţilor de a desfiinţa contractul şi de a înlătura, în măsura în care aceasta mai este posibil, efectele pe care le-a produs contractul respectiv atît pentru părţi cît şi pentru terţi.

Pentru a defini dreptul uneia sau a ambelor părţi de a desfiinţa contractul legiuitorul a folosit termenii de rezoluţiune, reziliere şi revocare. Prin rezoluţiunea contractului se înţelege desfiinţarea retroactivă a contractelor cu executare uno ictu (instantanee) în cazul în care una din părţi nu execută obligaţiile contractuale. Deci prin declaraţia de rezoluţiune contractul încetează să producă efecte juridice chiar de la momentul încheierii contractului. Deşi produce efecte retroactiv ca şi în cazul nulităţii, rezoluţiunea se deosebeşte de nulitate în primul rînd prin faptul că temeiurile de rezoluţiune apar abia după încheierea valabilă a contractului, pe cînd temeiurile nulităţii existau la momentul încheierii contractului, fapt ce împiedică contractul să producă efecte juridice.

În acest articol este stipulată regula generală potrivit căreia un contract poate fi desfiinţat în orice moment prin acordul ambelor părţi. Posibilitatea părţilor de a desfiinţa contractul rezultă din principiul libertăţii contractului. Cine a încheiat contractul trebuie să aibă şi dreptul şi de a-l modifica sau de a-l desfiinţa. Aceasta este conform adagiului – Eodem modo quo oritur, eodem modo dissolvitur (ce a fost creat prin acord poate fi desfiinţat prin acord). Prin voinţa uneia dintre părţi contractul poate fi desfiinţat numai în temeiurile şi cu respectarea procedurii stabilite de lege. Această soluţie se justifică pornind de la faptul că contractul este rezultatul de voinţă al ambelor părţi şi conform regulii simetriei doar prin voinţa ambelor părţi pot fi aduse atingeri rezultatului voinţei comune.

Doar în cazurile prevăzute de lege una dintre părţi poate afecta în vre-un mod rezultatul voinţei comune. Pentru desfiinţarea contractului nu are importanţă buna sau rea credinţa debitorului. Pentru aceasta este suficient să se constate că debitorul nu şi-a executat obligaţia sau că există dreptul de a desfiinţa contractul în lipsa unei neexecutări şi faptul că se întrunesc alte condiţii de care depinde dreptul creditorului de a desfiinţa contractul. Creditorul va putea însă să-şi exercite dreptul de desfiinţare a contractului cu respectarea regulilor cu privire la bună credinţă, deoarece toate drepturile (deci şi cel cu privire la desfiinţarea contractului) trebuie să fie exercitate de către titular cu bună credinţă.

Deci în cazul în care creditorul va declara cu rea credinţă contractul desfiinţat, declaraţia acestuia nu va produce efecte juridice. Potrivit art. 738 alin. (1) CC, în cazul exercitării dreptului de rezoluţiune, contractul încetează şi părţile sînt eliberate de obligaţia de a presta, trebuind să restituie prestaţiile executate şi veniturile realizate. 5 Potrivit art. 827 alin. (1) CC, prin contract de donaţie, o parte (donator) se obligă să mărească din contul patrimoniului său, cu titlu gratuit, patrimoniul celeilalte părţi (donatar). Astfel, contractul de donaţie are un efect translativ de drepturi şi este irevocabil. În rezultatul încheierii contractului de donaţie, dreptul care reprezintă obiectul contractului trece din patrimoniul donatorului în cel al donatarului, iar desfacerea contractului, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege este posibil doar prin acordul comun al părţilor.

Potrivit art. 836 alin. (1) CC, dacă donatorul, după executarea donaţiei, nu mai este în stare să-şi asigure o întreţinere corespunzătoare şi să-şi îndeplinească obligaţiile legale de întreţinere faţă de terţi, poate cere de la donatar restituirea bunurilor donate pe care acesta le mai posedă. (2) Cererea de restituire este inadmisibilă cînd donatorul şi-a provocat intenţionat sau prin culpă gravă starea de nevoie. Pornind de la prevederile normei legale evocate, Colegiul constată că, spre deosebire de alin. (2) al art. 830, care-i oferă posibilitatea donatorului de a renunţa unilateral la executarea obligaţiei de a dona în cazurile cînd prin executare i-ar deveni imposibil să-şi asigure întreţinerea proprie corespunzătoare sau să-şi execute obligaţiile legale faţă de terţi, norma menţionată instituie dreptul donatorului de rezoluţiune unilaterală a contractului de donaţie executat, pentru aceleaşi temeiuri.

Datorită faptului că rezoluţiunea în condiţiile art. 836 este cerută după ce contractul de donaţie a fost executat şi donatarul a devenit titularul dreptului primit, prin derogare de la prevederile art. 738, legea limitează efectele rezoluţiunii doar la restituirea bunurilor donate pe care donatarul le mai posedă. Dacă bunurile nu mai există în natură sau au fost înstrăinate, rezoluţiunea contractului de donaţie este inadmisibilă, donatorul nefiind în drept să ceară despăgubiri. Starea de nevoie în care a ajuns donatorul după executarea contractului de donaţie trebuie să nu fie condiţionată de comportamenul vinovat al lui. Dacă donatorul şi-a provocat intenţionat sau prin culpă gravă starea de nevoie, rezoluţiunea contractului de donaţie pentru temeiurile invocate la alin. (1) este inadmisibilă.

În acelaşi timp, potrivit practicii judiciare a Curţii Supreme de Justiţie (pct. 11 din Hotărîrea Plenului CSJ a RM din 30.03.2009, nr.2 cu privire la unele chestiuni apărute în practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei la soluţionarea litigiilor ce ţin de contractele de donaţie şi de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă), se menţionează că art. 836 CC stabileşte posibilitatea rezoluţiunii contractului de donaţie în cazul stării de nevoie. Acest temei operează în situaţia în care, după executarea donaţiei, adică după mărirea patrimoniului donatarului din contul patrimoniului donatorului (transmiterea bunului donat), donatorul nu mai este în stare să-şi asigure o întreţinere corespunzătoare şi să-şi îndeplinească obligaţiile legale de întreţinere faţă de terţi.

Cele două condiţii de rezoluţiune: starea de imposibilitate de a-şi asigura întreţinerea corespunzătoare şi starea de imposibilitate de a îndeplini obligaţiile legale de întreţinere faţă de terţi, pot constitui motive de admitere a acţiunii numai în cazul în care acestea coexistă. 6 Titularul acţiunii în rezoluţiune este donatorul, precum şi creditorul obligaţiei de întreţinere a donatorului în situaţia în care temeiul invocat în acţiune este cel al imposibilităţii executării obligaţiei de întreţinere. Nu prezintă importanţă juridică faptul dacă obligaţia de întreţinere faţă de terţi a fost sau nu constatată prin hotărîre judecătorească definitivă, fiind suficientă probarea existenţei acestei obligaţii.

Pot constitui situaţii de „stare de nevoie” inclusiv cazurile în care veniturile donatorului s-au redus în măsura în care acestea nu-i mai permit să-şi asigure atît sieşi, cît şi persoanelor pe care le are la întreţinere legală, întreţinerea corespunzătoare; intervenirea unor situaţii neprevăzute, cum ar fi devenirea donatorului invalid etc. Starea de nevoie determină rezoluţiunea contractului de donaţie numai dacă a intervenit de la sine, fără ca donatorul să şi-o fi provocat în mod intenţionat sau prin culpă gravă. Constituie „culpă gravă” cazul în care, din imprudenţă sau din neatenţie, fără a urmări scopul provocării stării de nevoie, dar pe care a prevăzut-o sau trebuia să o prevadă, donatorul a ajuns în stare de nevoie.

Drept exemplu poate servi situaţia în care donatorul săvîrşeşte o infracţiune din culpă, consecinţele condamnării penale reflectîndu-se în starea de nevoie în care ajunge donatorul. La caz, reclamantul-recurent a invoca starea de nevoie, menţionînd că după donarea bunului, situaţia sa materială s-a înrăutăţit, la moment nefiind în stare să-şi asigure o întreţinere corespunzătoare şi nici nu poate să-şi îndeplinească obligaţiile legale de întreţinere faţă de copiii săi minori. În acest sens, Colegiul conchide că instanţa de fond just a stabilit schimbarea situaţiei materiale a donatorului Adascaliţei Nicolae. Potrivit art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Astfel, potrivit materialului probator invocat de reclamant, contractul de donaţie a fost încheiat la 21.02.2008 (f.d. 9). La acel moment, donatorul dispunea de imobilul în cauză, în care şi locuia, care conform evaluării organului cadastral în scopul impozitării din 15.03.2013, constituia (283 258 lei terenul şi 1 915 468 lei casa de locuit) 2 198 726 lei (f.d. 11). Tot la acel moment, Adascaliţei Nicolae era unicul fondator şi administrator al SRL „Adas-Premium” (f.d. 15). În acelaşi timp, reclamantul deţinea şi dreptul de proprietate asupra autoturismului de model Nissan Patrol, anul producerii 2005 (f.d. 58). Analizînd toate aceste împrejurări, Colegiul conchide că la momentul încheierii contractului de donaţie, donatorul Adascaliţei Nicolae avea o situaţie materială îndestulată, avînd în vederea valoarea bunurilor deţinute, cît şi cheltuielile necesare întreţinerii acestora.

Acţiunea privind rezoluţiunea contractului de donaţie litigios a fost înaintată la 07.05.2013 (f.d. 6). La acel moment, situaţia materială a donatorului Adascaliţei Nicolae era următoarea. Potrivit informaţiei ÎS „Cadastru”, dreptul de proprietate al lui Adascaliţei Nicolae Vasile (18.08.1962), IDNP 0962606556869, asupra bunurilor imobile amplasate pe teritoriul Republicii Moldova nu sunt înregistrate (f.d. 30). 7 Automobilul de model Nissan Patrol, anul producerii 2005, a fost înstrăinat în aprilie 2013 lui Afanasiev Victor (f.d. 88). Întreprinderea SRL „Adas-Premium” la acel moment (30.04.2013) avea interdicţie (f.d. 15). Mai mult ca atît, la 23.02.2012, a fost intentată procedura de executare de la SRL „Adas-Premium” în beneficiul SRL „Magnolia-94” a sumei de 967 663,79 lei (f.d.

14). Pentru anul 2013, veniturile impozabile ale lui Adascaliţei Nicolae au constituit 2 000 lei, iar careva pensii, ajutoare sociale şi alte venituri neimpozabile nu sunt administrate (f.d. 109). La fel lipsesc date în Registrul evidenţei individuale în sistemul public de asigurări sociale pentru perioada 2012-2014 (f.d. 110). Astfel, analizînd toate aceste circumstanţe, Colegiul conchide cu certitudine că situaţia materială a donatorului la momentul înaintării cererii de chemare în judecată s-a schimbat considerabil prin diminuare (înrăutăţire) faţă de momentul încheierii contractului de donaţie. În acelaşi timp, instanţa de recurs constată că donatorul nu şi-a provocat intenţionat sau prin culpă gravă starea de nevoie.

În acest sens, blocarea activităţii întreprinderii care era generatoare de profit, s- a produs ca urmare a soluţionării unui litigiu cu o altă întreprindere prin adoptarea hotărîrii de încasare a sumei datoriei şi punerea în executare a acestei hotărîri. La acest capitol, Colegiul conchide că instanţa de apel eronat a reţinut, prin prisma art. 68 CC, că este separată răspunderea fondatorului de cea a întreprinderii fondate. Or, reclamantul nici nu a invocat astfel de circumstanţe, iar situaţia materială a recurentului s-a modificat în acest sens prin lipsirea de profit sub formă de dividende, în calitate de fondator al întreprinderii, şi sub formă de salariu, în calitate de administrator al aceleiaşi întreprinderi.

Nu poate fi reţinută ca plauzibilă nici concluzia instanţei de apel cum că litigiul invocat între SRL „Magnolia-94” şi SRL „Adas-Premium” era deja în faza derulării la momentul donării, or soluţia definitivă şi irevocabilă a instanţelor judiciare, nu putea fi cunoscută de către recurent la momentul încheierii contractului de donaţie litigios. Mai mult ca atît, nu constituie litigiul în sine temei de a ajunge în stare de nevoie, ci punerea în executare a soluţiei emise pe marginea acestui litigiu, situaţie care a privat reclamantul-recurent de careva venituri de la întreprinderea fondată şi administrată. Colegiul apreciază critic şi concluzia instanţei de apel cum că intentarea unei proceduri de executare, nu semnifică şi faptul că executarea va fi dusă la bun sfîrşit şi că fondatorul întreprinderii debitoare v-a ajunge ulterior în stare de nevoie.

După cum s-a menţionat mai sus, reclamantul-recurent nu a invocat că anume ducerea executării la bun sfîrşit, îi v-a genera dificultăţi materiale ulterioare, ci faptul că intentarea unei asemenea proceduri încă la 23.02.2012, l-a lipsit de careva venituri ulterior acestei perioade, ceea ce a fost probat cu certitudine prin înscrisurile anexate la materialele cauzei. Referitor la întreprinderea deţinută de Adascaliţei Nicolae în Ucraina, Colegiul relevă următoarea situaţie de fapt. La 29.07.2010, Adascaliţei Nicolae a cumpărat de la ÎP „Azovtehstroi”, Ucraina 49 % din capitalul statutar al SRL „Kvarţ” din regiunea Doneţk, or. Odeev, 8 str-la Komsomoliskii, 1 la preţ de 147 hrivne ucrainene, ceea ce la momentul dat constituia 228,67 lei (1 hrivnă costa 1,5556 lei), conform cursului oficial al BNM (f.d.

59-63). Prin urmare, raportat la preţul de achiziţionare a cotei-părţi din capitalul statutar al întreprinderii ucrainene, Colegiul constată că nu a implicat investiţii majore din partea reclamantului-recurent pentru această achiziţie, pentru a putea afirma că acesta din urmă avea o situaţie materială considerabilă.

În acelaşi timp, analizînd perioada de achiziţie a capitalului statutar al SRL „Kvarţ” (29.07.2010) în raport cu momentul donării bunului şi momentul înaintării acţiunii în instanţa de judecată, instanţa de recurs constată că acesta este mai aproape de primul punct de reper (21.02.2008) faţă de cel de-al doilea (07.05.2013), ceea ce denotă încă o dată în plus înrăutăţirea situaţiei reclamantului către anul 2013. Totodată, nu au fost probate provenienţa cărorva venituri de la această întreprindere, iar argumentul recurentului referitor la imposibilitatea valorificării acestei cote-părţi, este susţinut ca întemeiat şi prin prisma amplasării acestei înterprinderi în regiunea Doneţk, unde din anul 2013 este declanşat un conflict armat.

Colegiul mai menţionează că, după cum rezultă din materialele pricinii, soţii Adascaliţei sunt divorţaţi, respectiv fiecare avînd obligaţia întreţinerii celor doi copii minori, care implică nemijlocit susţinere materială. Or, în lipsa cărorva venituri, cît şi a spaţiului locativ propriu, este cert că reclamantul-recurent Adascaliţei Nicolae nu mai este în stare să-şi asigure o întreţinere corespunzătoare şi să-şi îndeplinească obligaţiile legale de întreţinere faţă de copiii săi minori. Într-o altă ordine de idei, instanţa de recurs ţine să menţioneze că, la momentul încheierii contractului de donaţie, soţii Adascaliţei se aflau în căsătorie, locuiau împreună cu copii săi minori în imobilul donat şi prin schimbarea proprietarului locuinţei, nu era periclitată bunăstarea donatorului.

Însă, la momentul înaintării acţiunii în judecată, soţii Adascaliţei se aflau în divorţ, locuiau separat şi, după cum atestă actele cauzei, convenţuirea împreună era imposibilă, donatara Adascaliţei Cristina chear solicitîndui donatorului Adascaliţei Nicolae să părăsească imobilul, deoarece acesta îi aparţinei ei şi copiilor minori. Toate aceste împrejurări, denotă cu certitudine înrăutăţirea situaţiei materiale a reclamantului, avînd în vedere că careva venituri nu are, de alt spaţiu locativ nu dispune, posibilitatea de a se întreţine corespunzător pe sine, cît şi pe copiii săi minori la fel nu are, ceea ce în consecinţă a condus la apariţia stării de nevoie. Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că argumentele aduse de Adascaliţei Nicolae şi- au găsit confirmare în cadrul examinării recursului.

Ţinînd cont de faptul că prima instanţă a constatat şi a elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea fondului cauzei, corect a aplicat legea materială, adoptînd o hotărîre legală şi întemeiată, iar instanţa de apel a adoptat o hotărîre ce reiese din aprecierea eronată a circumstanţelor cauzei, ce a dus la interpretarea şi aplicarea eronată a legii materiale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de avocatul Cebotari Serghei în interesele lui Adascaliţei Nicolae, de a casa decizia instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.

9 Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de avocatul Cebotari Serghei în interesele lui Adascaliţei Nicolae. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2014 şi se menţine hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 29 ianuarie 2014, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Adascaliţei Nicolae împotriva lui Adascaliţei Cristina, Adascaliţei Cristian şi Adascaliţei Nicoleta privind rezoluţiunea contractului de donaţie. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Valentina Clevadî Iuliana Oprea 10