2ra-2534/13 — Rezoluţiunea contractului de donaţie

prima instanţă – S. Melnic dosarul nr. 2ra-2534/13 instanţa de apel – T. Duca, A. Albu, St. Procopciuc ÎNCHEIERE 22 august 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Nicolae Păslari, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nicolae Păslari împotriva Alei Păslari cu privire la rezoluţiunea contractului de donaţie, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 26 martie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Nicolae Păslari şi menţinută hotărârea Judecătoriei Bălţi din 10 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă, constată: La 23 iulie 2012 Păslari Nicolai a depus cerere de chemare în judecată împotriva Alei Păslari cu privire la rezoluţiunea contractului de donaţie.

În motivarea acţiunii a invocat că pârâta Lungu Ala este fiica sa, iar la 11 aprilie 2007, la rugămintea fiicei, i-a donat acesteia 1/2 parte din casa de locuit şi 1/2 cotă parte din terenul amplasat în mun. Bălţi, str. Ceapaev, 66, contractul de donaţie fiind întocmit la notar şi înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial Bălţi, primind numărul cadastral 0300205487. Menţionează că la momentul întocmirii contractului, fiica i-a promis că-l va ajuta financiar, însă toate promisiunile au rămas nerealizate. Indică că la 12 iunie 2012, fiica împreună cu nepotul l-au alungat din casă, drept urmare, neavând alt spaţiu locativ, trăieşte în saraiul de pe lângă casă. Solicită rezoluţiunea contractului de donaţie încheiat la 11 aprilie 2007. Prin hotărârea judecătoriei Bălţi, din 10 decembrie 2012, acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 26 martie 2013 a fost respins apelul declarat de către Păslari Nicolae şi menţinut hotărârea primei instanţe. 1 La 27 mai 2013 Păslari Nicolae a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrile judecătoreşti, considerîndu-le ilegale şi neîntemeiate. Susţine că instanţele inferioare nu au elucidat circumstanţele importante pentru soluţionarea litigiului cu care au fost investite, soluţiile emise fiind în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Menţionează că prin contractul de donaţie din 11 aprilie 2007 i-a donat fiicei sale ½ din casa de locuit şi ½ din terenul amplasat în str. Ceapaev, 66 mun.

Bălţi, convenind totodată că va rămâne să locuiască în casa data până la moarte, iar intimata să-l ajute financiar. Susţine că în luna iunie 2012 intimata, aflând că dânsul mai deţine în proprietatea o construcţie aflată în str. Ceapaev 68, mun. Bălţi, l-a alungat din casă, schimbând lăcata uşii, dânsul fiind în imposibilitate de a intra în casă. Afirmă că construcţia amplasată în str. Ceapaev 68, mun. Bălţi este nelocativă, pentru exploatarea acesteia ca spaţiu locativ sunt necesare reparaţii capitale. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Păslari Nicolae nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de chemare în judecată şi în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

2 Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Păslari Nicolae asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Păslari Nicolae ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul lui Păslari Nicolae se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva 3