2ra-2268-14 — Asigurarea accesului în locuinţă

prima instanţă: A. Vrînceanu dosarul nr. 2ra-2268/14 instanţa de apel: S. Procopciuc, E. Grumeza, V. Harmaniuc ÎNCHEIERE 24 iulie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Vera Macinskaia, Iurie Bejenaru examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Pîslari Nicolai, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Pîslari Nicolai împotriva lui Lungu Ala cu privire la asigurarea accesului în locuinţă şi înregistrarea vizei de reşedinţă, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 18 martie 2014, c o n s t a t ă La data de 15 iulie 2013 Pîslari Nicolai a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Lungu Ala cu privire la asigurarea accesului în locuinţă şi înregistrarea vizei de reşedinţă.

În motivarea acţiunii Pîslari Nicolai a menţionat că în prezent nu dispune de spaţiu locativ, trăieşte în stradă, uneori îl primeşte fratele său la el acasă. Lungu Ala este fiica lui, căreia i-a donat necondiţionat tot spaţiu locativ care-l avea, avînd încredere că ea va îngriji de el la bătrîneţe. Pîslari Nicolai susţine că i-a oferit fiicei lui – Lungu Ala bani şi casă, pe cînd ultima are 2 case de locuit în s. Vasiliuţi, r-nul Rîşcani. Astfel lipsa vizei de 1 reşedinţă îi creează probleme în primirea pensiei şi a altor îndemnizaţiei sociale menite persoanelor în etate şi cu grad de invaliditate. Prin hotărârea Judecătoriei Bălţi din 16 august 2013 cererea de chemare în judecată înaintată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 18 martie 2014 s-a respins apelul declarat de Pîslari Nicolai, s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 14 mai 2014 Pîslari Nicolai a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 18 martie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie admisă acţiunea. În motivarea recursului Pîslari Nicolai a invocat că instanţa de apel a încălcat normele de drept material, fapt manifestat prin omisiunea de a aplica prevederile art. 424 din Codul Civil, or acesta în calitate de membru al familiei are dreptul de abitaţie asupra spaţiului locativ.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

2 (4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat. Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate.

Argumentul invocate în recurs, precum că instanţa de apel a încălcat normele de drept material, fapt manifestat prin omisiunea de a aplica prevederile art. 424 din Codul Civil, nu poate fi reţinut, or aprecierea instanţei de apel este condiţionată de particularităţile litigiului, care au fost determinate şi apreciate cu argumentări adecvate, bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu. Cu referire la art. 424 din Codul Civil, instanţa de recurs menţionează că, nu este aplicabil litigiului în cauză pe motiv că materialele cauzei nu denotă condiţiile de constituire a dreptului respectiv în favoarea recurentului. Astfel, instanţa de recurs notează că Pîslari Nicolai nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul conchide, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie 3 ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Pîslari Nicolai ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Pîslari Nicolai se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Iurie Bejenaru 4