2ra-1822/14 — Încasarea pensiei de întreţinere

prima instanţă – N. Clevadî dosarul nr. 2ra-1822/14 instanţa de apel – Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 11 iunie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către Nicolai Pîslari şi Ala Lungu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nicolai Pîslari împotriva Alei Lungu cu privire la încasarea pensiei de întreţinere împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 14 noiembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Nicolai Pîslari, casată hotărârea Judecătoriei Bălţi din 30 august 2013 şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost admisă parţial constată: La 06 august 2012 Nicolai Pîslari a depus cerere de chemare în judecată împotriva Alei Lungu cu privire la încasarea pensiei de întreţinere.

În motivarea acţiunii a indicat că în anul 1956 a încheiat căsătorie cu Iulia Stanchevici, iar ca urmare, la 07 iunie 1956 s-a născut fiica Ala, care după căsătorie a luat familia soţului – Lungu. Menţionează că până la căsătorie, fiica acestora şi-a făcut studiile la Universitatea de Stat ”Alecu Russo” mun. Bălţi, iar Nicolai Pîslari cu soţia acestuia au asigurat-o de tot ce avea nevoie. Ulterior, a ajutat-o financiar şi la construcţia casei de locuit din s. Vasiliuţi precum şi la procurarea unui automobil. Indică că în anul 2004, soţia reclamantului Iulia Pîslari a decedat, iar după deces Nicolai Pîslari locuieşte de unul singur în apartamentul nr. 2 din str. Ceapaev 66, din mun. Bălţi. Declară că, ulterior, starea sănătăţii reclamantului s-a înrăutăţit, fiindu-i acordat grupa II de invaliditate.

Afirmă că la 11 aprilie 2007 a întocmit notarial un contract de donaţie pe numele fiicei sale Ala Lungu, prin care i-a donat ½ cotă parte din apartamentul nr. 2 din str. Ceapaev 66, mun. Bălţi. Susţine că la moment dânsul se află într-o situaţie financiare precară, deoarece are o pensie mică, care nu-i acoperă cheltuielile curente necesare. Totodată, declară că după perfectarea contractului de donaţie pe numele Alei Lungu, ultima nu vine pe la el său şi nici nu-i acordă careva ajutor. Consideră că fiica sa – Ala Lungu urmează să-i achite lunar o pensie de întreţinere în mărime de 1200 lei. Indică că pârâta la moment activează la şcoala din sat. Vasiliuţi, r-nul Râşcani şi are un salariu de 3500 lei.

La fel, aceasta are în proprietate două case de locuit şi gospodărie în această localitate. Solicită Nicolai Pîslari încasarea de la Ala Lungu în beneficiul său, a pensiei de întreţinere în mărime de 1200 lei lunar. Prin hotărârea Judecătoriei Bălţi din 30 august 2013 a fost respinsă acţiunea. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 14 noiembrie 2013 a fost admis apelul declarat de Nicolai Pîslari, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre prin care a fost încasat de la Ala Lungu în beneficiul lui Nicolai Pîslari pensie de întreţinere a câte 150 lei lunar pe perioada 06 august 2012 şi până la 07 iunie 2013, în rest pretenţiile au fost respinse. De asemenea a fost încasat de la Ala Lungu în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 150 lei.

La 13 ianuarie 2014 Nicolai Pîslari a declarat recurs împotriva decizie instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 14 noiembrie 2013, prin care să fie dispusă încasarea de la Ala Lungu în beneficiul lui Nicolai Pîslari a pensii de întreţinere a câte 150 lunar pe perioada 06 august 2012 şi până la survenirea circumstanţelor indicate în art. 111 alin. (2) Codul familiei. În motivarea recursului a invocat parţial dezacordul cu decizia instanţei de apel, susţinând că instanţa de apel eronat a stabilit că Nicolai Pîslari deţine cu drept de proprietate casa de locuit din sat. Vasileuţi, r-l Râşcani, deoarece de fapt Ala Lungu administrează şi foloseşte această casă, iar Nicolai Pîslari fiind doar înregistrat ca proprietar.

Declară că instanţa de apel eronat a interpretat legea, dispunând încasarea pensiei de întreţinere pentru perioada 06 august 2012 – 07 iunie 2013, motivând că potrivit Legitimaţiei nr. 182853, Ala Lungu începând cu 07 iunie 2013 a devenit pensionară pentru limita de vârstă, este bolnavă şi necesită tratament. Afirmă că în acest sens nu au fost prezentate probe şi dovezi şi nici nu s-a constatat faptul precum că Ala Lungu, este inaptă de muncă, nu s-au adus probe ce ar dovedi cuantumul veniturilor sale vis-a-vis de suma pensiei pe care o primeşte Nicolai Pîslari.

Consideră că decizia instanţei de apel referitor la perioada de beneficiere a pensiei de întreţinere este una pripită şi eronată, din momentul în care cazurile de stingere a obligaţiei de întreţinere sunt stipulate în mod expres la art. 111 alin. (2) Codul familiei care prevede că plata pensiei de întreţinere, în baza hotărârii instanţei judecătoreşti, încetează în cazurile: a) atingerii de către copil a vârstei de 18 ani sau obţinerii de către acesta a capacităţii depline de exerciţiu sub vârsta de 18 ani; b) adopţiei copilului care primeşte pensia de întreţinere; c) căsătoriei descendentului inapt de muncă; d) restabilirii capacităţii de muncă a persoanei care primeşte pensia de întreţinere; e) recăsătoririi fostului soţ inapt de muncă care primeşte pensia de întreţinere; f) decesului creditorului întreţinerii sau al debitorului întreţinerii; g) anulării hotărârii judecătoreşti privind încasarea pensiei.

Astfel, este de opinia că instanţa de apel a interpretat eronat legea, dispunând la caz încasarea pensiei de întreţinere până la atingerea vârstei de pensionare a Alei Lungu, pe când aşa tip de temei de stingere a obligaţiei de întreţinere nu se enumeră printre cazurile de la art. 111 alin. (2) Codul familiei. Totodată, explică că Ala Lungu nici nu este recunoscătoare pentru că Nicolai Pîslari a întreţinut-o, iar ulterior în anul 2007 i-a donat apartamentul, pe care putea să-1 vândă şi din respectivii bani să se întreţină. La 15 ianuarie 2014, recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 14 noiembrie 2013, a declarat şi Ala Lungu, solicitând casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe, prin care acţiunea înaintată de Nicolai Pîslari a fost respinsă integral.

În motivarea cererii de recurs, Ala Lungu a invocat ilegalitatea deciziei instanţei de apel, menţionând că de fapt, Nicolai Pîslari s-a eschivat de la întreţinerea şi educaţia dânsei prin neonorarea obligaţilor de întreţinere a copiilor, iar acest fapt a fost dovedit de martorii audiaţi în prima instanţă. Indică că Nina Grădinari care este vecina bunicilor şi colega dânsei de clasă din 1963-1971 şi colega de crupă cu care a stat la gazdă în perioada 1971-1975, au declarat că pe Nicolai Pîslari nu l-au văzut nici o dată. Mai mult, susţine că certificatele eliberate de primăriile Hincăuţi şi Brânzeni confirmă că Ala Lungu, a fost întreţinută de bunici, iar Nicolai Pîslari în toţi anii acestea cu nimic nu a ajutat-o şi nici odată nu a vizitat-o.

Explică că Nicolai Pîslari a divorţat cu mama dânsei, casa părintească a fost vândută, iar mama şi bunicii au fost la bătrâneţe întreţinuţi şi înmormântaţi de ea. De asemenea declară că Nicolai Pîslari este proprietarul casei de pe str. Ceapaev 68 mun. Bălţi, în care locuieşte, iar reparaţia este făcută de dânsa, în anul 2012. Indică că acesta este proprietarul casei din sat. Vasileuţi, pe care a procurat-o Ala Lungu, acesta construind un sarai cheltuind 5000 lei. Mai menţionează că feciorul dânsei – Alexandr Lungu, a locuit şi l-a întreţinut pe Nicolai Pîslari, timp de 10 ani la Bălţi. Precizează recurenta că dânsa este pensionară iar pensia dânsei este egală cu pensia tatălui său, adică 1141 lei.

Totodată afirmă că dânsa este bolnavă şi periodic are nevoie de tratament costisitor, iar soţul acesteia nu este pensionar, dar nu este încadrat în câmpul muncii pe motiv de boală. Indică că cu dânşii locuieşte nepotul minor şi nora, care de asemenea nu este angajată. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că decizia instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 21 noiembrie 2013, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire nr. 30940 (f. d. 174), fiind recepţionată de Nicolai Pîslari la 22 noiembrie 2013 (f. d. 175) şi de către Ala Lungu la 25 noiembrie 2013 (f. d. 176). Astfel, se constată că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursul în termen.

Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibile din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de Nicolai Pîslari şi Ala Lungu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile declarate de Nicolai Pîslari şi Ala Lungu asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Nicolai Pîslari şi Ala Lungu ca inadmisibile. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursurile declarate de Nicolai Pîslari şi Ala Lungu se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari