3ra-1607/14 — Obligarea radierii contractelor de arendă din registrul de evidenţă a contractelor şi repararea prejudiciului moral

prima instanță: V. Ghedreuţan dosarul nr. 3ra-1607/14 instanța de apel: G. Polivenco, A. Garbuz, A. Rotaru ÎNCHEIERE 24 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea Comercială „Gricop-Agro” Societate cu Răspundere Limitată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii Comerciale „Gricop-Agro” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Primăriei sat.

Moara de Piatră r-nul Drochia cu privire la obligarea radierii contractelor de arendă din registrul de evidenţă a contractelor şi repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 19 august 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea Comercială „Gricop-Agro” Societate cu Răspundere Limitată şi menținută hotărârea Judecătoriei Drochia din 12 februarie 2014, prin care acțiunea a fost respinsă constată: La 14 iunie 2013, SC „Gricop-Agro” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei sat. Moara de Piatră, r-nul Drochia cu privire la obligarea radierii contractelor de arendă din registrul de evidenţă a contractelor şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a indicat că deţine în baza contractelor de arendă nr. 11 din 20 mai 2006, nr. 71 din 21 mai 2006 şi nr. 80 din 16 mai 2006 loturile de teren agricole cu nr. cadastrale 102243, 101062, 102136, 101212 şi 201107, 101303 cu suprafaţa totală de 5,92 ha. Menţionează că în perioada acţiunii contractelor de arendă menţionate, proprietarii – arendatori Grigore Bejenari, Ion Jmurco şi Vladimir Ciuhrii şi-au înstrăinat loturile transmise în folosinţă SC „Gricop-Agro” SRL unor terţe persoane.

Susţine că conform art. 4 alin. (3) din Legea cu privire la arenda în agricultură nr. 198-XV din 15 mai 2003, dacă, după ce a fost predat arendaşului, bunul agricol este înstrăinat de arendator unui terţ, acesta subrogă arendatorul în drepturile şi obligaţiile ce decurg din arendă, astfel, noii proprietari au devenit arendatori pe contractele de arendă nr. 11, 71 şi nr. 80. Afirmă că conform art. art. 7 alin. (1) şi 14 alin. alin. (1) lit. a) şi (2) din Legea cu privire la arenda în agricultură, contractul de arendă se reziliază prin acordul comun al părţilor încheiat în formă scrisă, cu întocmirea în mod obligatoriu a actelor de predare- 1 primire a bunului agricol arendat, iar conform art. 9 alin. (5) din Legea menţionată, în cazul în care arendatorul nu doreşte să prelungească contractul de arendă, el va informa arendaşul despre aceasta cu 6 luni înainte de expirarea termenului arendei.

Relatează că din momentul încheierii contractului de arendă cu SC „Gricop- Agro” SRL, nici proprietarii precedenţi şi nici noii proprietari nu s-au adresat cu careva cereri de a-şi retrage loturile din posesia sa. Mai indică că până la moment careva acorduri de încetare a relaţiilor contractuale şi acte de predare-preluare a loturilor arendate nu au fost încheiate între părţi în modul stabilit de lege. Menţionează că conform pct. 20 lit. g) din Regulamentul nr. 72 din 30 ianuarie 2004 privind modul de ţinere în cadrul primăriilor a registrelor contractelor de arendă a terenurilor şi altor bunuri agricole, primăria refuză înregistrarea contractului dacă, bunul agricol dat în arendă nu este înregistrat sau se află deja în arendă, sau, din alte cazuri, posesorul lui nu are dreptul să transmită acest bun în arendă.

Consideră că contractele de arendă nr. 1292 din 12 iunie 2012 şi nr. 1256 din 05 aprilie 2012 au fost înregistrate de Primăria s. Moara de Piatră ilegal în perioada acţiunii contractelor de arendă cu SC „Grigop Agro” SRL, acţiuni care direct lezează drepturile de posesie şi folosinţă ale acesteia asupra loturilor arendate. Susţine că cererile prealabile înaintate la 06 aprilie 2013 au fost respinse de către Primăria sat. Moara de Piatră, r-nul Drochia prin răspunsul nr. 65 din 07 mai 2013. Solicită obligarea Primăriei sat. Moara de Piatră, r-nul Drochia de a radia din registrul de evidenţă a contractelor ca ilegal înregistrate contractul de arendă nr. 1292 din 12 iunie 2012 în folosul SC „Gospodăria Verde” SRL şi contractul de arendă nr. 1256 din 05 aprilie 2012 în folosul SC „Mihailena Agro” SRL şi încasarea de la pârâtă a sumei de 10000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

La 14 iunie 2013, SC „Gricop-Agro” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei sat. Moara de Piatră, r-nul Drochia cu privire la obligarea radierii contractelor de arendă din registrul de evidenţă a contractelor şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că în baza contractului de arendă nr. 8 din 20 mai 2006, deţine loturile de teren agricole cu nr. cadastrale 102242, 101061, cu suprafaţa totală de 1,48 ha. Menţionează că în perioada acţiunii contractului de arendă menţionat, proprietarul – arendator Olga Baroncea şi-a înstrăinat loturile transmise în folosinţă SC „Gricop-Agro” SRL unor terţe persoane.

Susţine că conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 198-XV din 15 mai 2003 cu privire la arenda în agricultură, dacă, după ce a fost predat arendaşului, bunul agricol este înstrăinat de arendator unui terţ, acesta subrogă arendatorul în drepturile şi obligaţiile ce decurg din arendă, astfel, noii proprietari au devenit arendatori pe contractele de arendă nr. 11, 71 şi 80. Afirmă că conform art. art. 7 alin. (1) şi 14 alin. alin. (1) lit. a) şi (2) din Legea cu privire la arenda în agricultură, contractul de arendă se reziliază prin acordul comun al părţilor încheiat în formă scrisă, cu întocmirea în mod obligatoriu a actelor de predare- primire a bunului agricol arendat, iar conform art. 9 alin. (5) din Legea menţionată, în cazul în care arendatorul nu doreşte să prelungească contractul de arendă, el va informa arendaşul despre aceasta cu 6 luni înainte de expirarea termenului arendei.

2 Mai indică că din momentul încheierii contractului de arendă cu SC „Gricop- Agro” SRL, nici proprietarii precedenţi şi nici noii proprietari nu s-au adresat cu careva cereri de a-şi retrage loturile din posesia sa. Relatează că până la moment careva acorduri de încetare a relaţiilor contractuale şi acte de predare-preluare a loturilor arendate nu au fost încheiate între părţi în modul stabilit de lege. Menţionează că conform pct. 20 lit. g) din Regulamentul nr. 72 din 30 ianuarie 2004 privind modul de ţinere în cadrul primăriilor a registrelor contractelor de arendă a terenurilor şi altor bunuri agricole, primăria refuză înregistrarea contractului dacă, bunul agricol dat în arendă nu este înregistrat sau se află deja în arendă, sau, din alte cazuri, posesorul lui nu are dreptul să transmită acest bun în arendă.

Consideră că contractele de arendă nr. 975 din 03 martie 2010 şi nr. 95 din 21 septembrie 2012 au fost înregistrate de Primăria sat. Moara de Piatră, ilegal în perioada acţiunii contractului de arendă cu SC „Grigop-Agro” SRL, acţiuni care direct lezează drepturile de posesie şi folosinţă ale acesteia asupra loturilor arendate. Susţine că cererea prealabilă înaintată la 06 aprilie 2013 a fost respinsă de către Primăria sat. Moara de Piatră, r-nul Drochia prin răspunsul nr. 65 din 07 mai 2013. Solicită obligarea Primăriei sat. Moara de Piatră, r-nul Drochia de a radia din registrul de evidenţă a contractelor ca ilegal înregistrate contractul de arendă nr. 975 din 03 martie 2010 în folosul SRL „WeTrade Agro” şi contractul de arendă nr. 95 din 21 septembrie 2012 în folosul SC „Mihailena Agro” SRL şi încasarea de la pârâtă a sumei de 10000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Prin încheierea Judecătoriei Drochia din 04 iulie 2013 pricinile civile la cererile de chemare în judecată sus menţionate au fost conexate într-un singur proces. Prin încheierea Judecătoriei Drochia din 04 iulie 2013 au fost atraşi în proces în calitate de intervenienţi accesorii SRL „Gospodăria Verde”, SC „Mihailena Agro” SRL şi SRL „WeTrade Agro”. Prin hotărârea Judecătoriei Drochia din 12 februarie 2014 acţiunea a fost respinsă, fiind încasată de la SC „Gricop-Agro” SRL în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 400 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 august 2014 a fost respins apelul declarat de către SC „Gricop-Agro” SRL şi menținută hotărârea primei instanțe. La 13 octombrie 2014 SC „Gricop-Agro” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești și emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat ilegalitatea hotărârilor judecătoreşti. Menţionează că la materialele dosarului lipsesc careva probe materiale sau scrise, cereri şi acte de predare-preluare, care ar confirma retragerea de către arendatori a terenurilor din posesia SC „Gricop-Agro” SRL. Susţine că la examinarea pricinii, instanţele judecătoreşti nu au luat în consideraţie faptul că valabilitatea contractelor de arendă încheiate între SC „Gricop- Agro” SRL şi proprietarii de terenuri în anul 2006 a fost constatată şi stabilită pe perioada anilor 2010-2011 prin hotărâri judecătoreşti irevocabile. Or, în conformitate cu art. 123 alin. (2) CPC, faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă, soluţionată anterior în instanţa de drept comun sau în instanţa specializată sunt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou.

3 Consideră că sunt neîntemeiate concluziile instanţelor judecătoreşti precum că SC „Gricop-Agro” SRL a pierdut dreptul de posesie asupra loturilor arendate din motivul expirării termenului contractelor în luna mai 2009, deoarece dreptul de posesie asupra loturilor arendate în baza contractelor din luna mai 2006 a fost constatat după cum a menţionat ulterior pe perioada anilor 2010-2014 prin hotărâri judecătoreşti irevocabile. De asemenea, consideră că hotărârile judecătoreşti sunt ilegale şi contrare legii, deoarece concluziile acestora sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, fiind aplicate eronat normele de drept material şi drept procedural. Prin referinţa depusă la 17 decembrie 2014 SRL „WeTrade Agro” a solicitat respingerea recursului declarat de SC „Gricop-Agro” SRL ca inadmisibil şi menţinerea hotărârilor judecătoreşti.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SC „Gricop-Agro” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. 4 Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SC „Gricop- Agro” SRL, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SC „Gricop-Agro” SRL ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Societatea Comercială „Gricop-Agro” Societate cu Răspundere Limitată se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 5