- Dosarul nr.
- 2ra-3445/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 24 decembrie 2014
- Părțile
- Pavlovici Vladimir vs Primăria şi Consiliul mun. Chişinău, Guvernul RM
- Pe scurt
- Prejudiciul cauzat prin neexecutarea hotărrîii judecătoreşti
2ra-3445/14 — Repararea prejudiciului material
Judecătoria Centru Dosarul nr. 2ra-3445/14 Judecător: A.Catană Curtea de Apel Chişinău Judecători: V.Pruteanu, A.Minciuna, Iu.Cimpoi Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 24 decembrie 2014 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă, Valentina Clevadî, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Pavlovici Vladimir, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Pavlovici Vladimir împotriva Primăriei şi Consiliului municipal Chişinău şi Guvernului RM privind repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 iunie 2014, CONSTATĂ : La 19.12.2011, Pavlovici Vladimir s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei şi Consiliului municipal Chişinău şi Guvernului RM privind repararea prejudiciul material în mărime de 487 945,56 lei cauzat în perioada 01.01.2011-31.12.2011 urmare a neexecutării hotărîrii judecătoreşti de restituire a bunului imobil.
În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 24.12.2004, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14.04.2005 şi decizia Curţii Supreme de Justiţie din 07.12.2005, a fost obligat Consiliul municipal Chişinău să-i restituie imobilul din str. Corobceanu, 19, mun. Chişinău, cu suprafaţa totală 464,71 m2, compus din lit. „A”, „Б”, „B”, „Bl” şi „Г”. Imobilul menţionat i-a fost restituit în baza Legii nr. 1225 din 08.12.1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, însă hotăîrea instanţei judecătoreşti nu a fost executată. În legătură cu neexecutarea hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 24.12.2004, prin hotărîrile judecătoreşti din 05.05.2006, 25.06.2007, 24.03.2008, 01.08.2008, 02.10.2009, 15.03.2010 şi 13.06.2011 s-a încasat de la Consiliul mun.
Chişinău prejudiciul material pentru perioada 01.01.2002-31.12.2010. Consideră că, în legătură cu neexecutarea hotărîrii judecătoreşti irevocabile de transmitere a imobilului, pîrîtul urmează să-i compenseze prejudiciul material suportat ca urmare a imposibilităţii de a poseda, folosi şi dispune de acesta pentru perioada 01.01.2011-31.12.2011. 1 Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 06 februarie 2014, cererea de chemare în judecată a lui Pavlovici Vladimir împotriva Primăriei şi Consiliului municipal Chişinău şi Guvernului RM privind repararea prejudiciului material, a fost respinsă ca nefondată. În motivarea soluţiei, instanţa de fond a invocat prevederile art. 315 alin. (1) şi (4), 398 alin. (1) CC, menţionînd că reclamantul nu a prezentat probe ce ar confirma că aceste încăperi au fost propuse să fie date în locaţiune sau că el intenţiona să se folosească de aceste încăperi.
La fel a constatat că prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 18.06.2012, a fost constatat faptul încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, iar cerinţa de reparare a prejudiciului moral a fost respinsă, din motiv că reclamantul a primit circa un milion lei de la Primăria mun. Chişinău pentru neexecutarea hotărîrii judecătoreşti în cauză. Totodată, instanţa de fond a menţionat şi faptul că, din momentul ajustării cadrului legal, raportul dintre reclamant şi stat este reglementat prin lege specială (Legea nr. 87 din 2.04.2011). Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 04.03.2014, Pavlovici Vladimir a atacat-o cu apel, solicitînd admiterea cererii de apel, casarea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun.
Chişinău din 06 februarie 2014 şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În susţinerea apelului apelantul a invocat că, în baza hotărîrii Judecătoriei, Buiucani, mun. Chişinău din 24.12.2004 şi-a înregistrat dreptul de proprietate asupra imobilului din str. Corobceanu, 19, mun. Chişinău, achită impozitul funciar, însă din motivul că Consiliul mun. Chişinău nu i-a restituit bunul imobil în această perioadă de 10 ani, este în imposibilitate de a se folosi de acesta. Prima instanţă nu a ţinut cont de faptul că deja există şase hotărîri judecătoreşti irevocabile prin care s-a dispus încasarea prejudiciului material pentru perioadele anterioare. Prin neexecutarea hotărîrii instanţei de judecată irevocabile privind restituirea imobilul din str. Corobceanu, 19, mun.
Chişinău, s-a încălcat art. 16 alin. (1) şi (2) CPC, i-a fost lezat dreptul de proprietate garantat de art. 315 CC. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 iunie 2014, apelul declarat de Pavlovici Vladimir a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 06 februarie 2014. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului. Totodată, a fost indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.
Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 20.08.2014, Pavlovici Vladimir a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 iunie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 06 februarie 2014 şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În argumentarea recursului recurentul a reiterat argumentele expuse şi în cererea de apel. În speţă, Pavlovici Vladimir a susţinut că instanţele au ignorat prevederile art. 123 alin. (2) CPC, menţionînd că există cîteva hotărîri judecărtoreşti irevocabile în situaţii analogice, care sunt obligatorii. 2 Mai indică că în baza hotărîrii Judecătoriei, Buiucani, mun. Chişinău din 24.12.2004, şi-a înregistrat dreptul de proprietate asupra imobilului din str. Corobceanu, 19, mun.
Chişinău, achită impozitul funciar, însă din motivul că Consiliul mun. Chişinău nu i-a restituit bunul imobil în această perioadă de 10 ani, este în imposibilitate de a se folosi de acesta. Prin neexecutarea hotărîrii instanţei de judecată irevocabile privind restituirea imobilul din str. Corobceanu, 19, mun. Chişinău, s-a încălcat art. 16 alin. (1) şi (2) CPC, i-a fost lezat dreptul de proprietate garantat de art. 315 CC. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de Pavlovici Vladimir a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide că recursul declarat urmează să fie respins, pornind de la următoarele.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al RM instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Decizia recurată a fost adoptată în conformitate cu normele de drept material şi procedural şi este bazată pe aprecierea corectă şi completă a tuturor probelor şi circumstanţelor cauzei, motiv pentru care de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit este considerată legală şi întemeiată. Potrivit materialelor cauzei, Pavlovici Vladimir s-a adresat în instanţă cu cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei şi Consiliului municipal Chişinău şi Guvernului RM, prin care solicită repararea prejudiciul material în mărime de 487 945,56 lei cauzat în perioada 01.01.2011-31.12.2011 urmare a neexecutării hotărîrii judecătoreşti de restituire a bunului imobil.
Instanţa de fond, prin hotărîrea din 06.02.2014, menţinută prin decizia instanţei de apel din 25.06.2014, a respins acţiunea integral, din motiv că prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 18.06.2012, a fost constatat faptul încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, iar cerinţa de reparare a prejudiciului moral a fost respinsă, din motiv că reclamantul a primit circa un milion lei de la Primăria mun. Chişinău pentru neexecutarea hotărîrii judecătoreşti în cauză. Totodată, instanţele au menţionat şi faptul că, din momentul ajustării cadrului legal, raportul dintre reclamant şi stat este reglementat prin lege specială (Legea nr. 87 din 2.04.2011).
Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie susţine aceste hotărîri, pornind de la următoarele. Potrivit art. 315 alin. (1) CC, proprietarul are dreptul de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra bunului. Aliniatul (4) al aceluiaşi articol prevede că dreptul de folosinţă include şi libertatea persoanei de a nu folosi bunul. Potrivit art. 14 alin. (l)-(3) CC, persoana lezata într-un drept al său poate cere repararea integrală a prejudiciului. Se consideră prejudiciu inclusiv beneficiul neobţinut prin încălcarea dreptului (venitul ratat). Dacă cel care a lezat o persoană într-un drept al ei obţine ca urmare venituri, persoana lezata este în drept să ceară, pe lîngă repararea prejudiciilor şi partea din venit rămasă după reparaţie.
3 Potrivit doctrinei civile, venitul ratat este venitul, care ar fi fost posibil în condiţiile unui comportament normal din partea autorului prejudiciului în împrejurări normale de executare a obligaţiilor sale contractuale, fiind demonstrată obligator legătura cauzală între încălcarea exprimată prin neexecutarea obligaţiei şi paguba cauzată. Pentru recunoaşterea ratării venitului este necesar ca persoana prejudiciată să presupună că va obţine acest venit în condiţii normale ale circuitului civil, adică în condiţii tipice de funcţionare a pieţii asupra căror nu influenţează circumstanţele imprevizibile sau împrejurările de forţă majoră. La caz, prin hotărîrea irevocabilă a Judecătoriei Buiucani, mun.
Chişinău din 24.12.2004, a fost admisă acţiunea lui Pavlovici Vladimir, recunoscute nule contractele de vînzare-cumpărare a apartamentelor nr. 5 şi 8 din str. Corobceanu, 19, mun. Chişinău şi a fost obligat Consiliul mun. Chişinău să-i restitue în proprietate privată lui Pavlovici Vladimir imobilul din str. Corobceanu, 19, mun. Chişinău, constituit din lit. „A”, „Б”, „B”, „Bl” şi „Г”, evacuarea locatarilor cu acordarea altui spaţiu locativ. Însă, în acţiunea dedusă judecării, reclamantul-recurent a solicitat repararea prejudiciului material prin compensarea venitului ratat pentru imposibilitatea posesiei, folosirii şi dispoziţiei asupra imobilului enunţat în perioada 01.01.2011- 31.12.2011 în mărime de 487 945,56 lei, motivînd că prin neexecutarea hotărîrii instanţei de judecată de restituire a imobilului, Consiliul mun.
Chişinău a încălcat prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) CPC. În acest sens, Colegiul menţionează că nerealizarea dreptului de proprietate, nu conduce incontestabil la cauzarea prejudiciului material şi nu constituie temei legal de reparare a unui astfel de prejudiciu. Or, Pavlovici Vladimir invocă că nu a putut poseda, folosi şi dispune de bunul adjudecat, prin ce i-a fost cauzat un prejudiciu material evaluat la suma de 487 945,56, însă nu aduce careva probe confirmative atît la suportarea prejudiciului, cît şi la cuantificarea acestuia. Mai mult ca atît, faptul că există hotărîri judecătoreşti irevocabile de încasare a prejudiciului similar pentru perioadele anterioare, nu scuteşte recflamantul- recurent de obligativitatea probării pretenţiilor înaintate.
În acest sens, Colegiul reţine că instanţele corect au invocat aplicabilitatea legii speciale care reglementează aceste raporturi. Astfel, începînd cu 01.07.2011, raporturile privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, sunt reglementate de Legea nr. 87 din 21.04.2011, iar pretenţiile înaintate de Pavlovici Vladimir nimeresc integral sub aria de acoperire a legii în cauză. Prin urmare, din moment ce a fost instituit cadrul legal care se referă la situaţiile de neexecutare în termen rezonabil a hotărîrilor judecătoreşti, acesta este incident şi obligatoriu aplicabil situaţiilor reglementate în curs de realizare, cum este şi litigiul din speţă.
Anume din aceste considerente, hotărîrile judecătoreşti invocate de reclamantul-recurent ca fiind similare şi obligatorii, nu pot fi reţinute ca atare, deoarece sunt adoptate pînă la instituirea legii speciale. 4 În această ordine de idei, Colegiul conchide că instanţele ierarhic inferioare corect au concluzionat despre netemeinicia pretenţiilor înaintate de Pavlovici Vladimir. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit atestă că motivele de casare invocate de recurent nu şi-au găsit confirmare în cadrul examinării recursului şi acesta urmează a fi respins ca nefondat. Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Pavlovici Vladimir.
Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 iunie 2014, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Pavlovici Vladimir împotriva Primăriei şi Consiliului municipal Chişinău şi Guvernului RM privind repararea prejudiciului material. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Valentina Clevadî Iuliana Oprea 5