2ra-1954/17 — constatarea incalcarii dreptului la executarea in termen rezonabil a hotaririi judecatoresti

dosarul nr. 2ra-1954/17

prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Buiucani)

Judecător: E. Cojocari

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: L. Popova, V. Efros, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

29 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Justiției al

Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Pavlovici

Vladimir împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți

accesorii executorul judecătoresc Furdui Ion și Consiliul Municipal Chișinău cu

privire la constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești și încasarea prejudiciului material,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 8 iunie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și a fost

menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 26 ianuarie 2017,

c o n s t a t ă :

La data de 24 iunie 2016, Pavlovici Vladimir a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerul Justiției al RM cu privire la constatarea încălcării

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și încasarea

prejudiciului material.

În motivarea acțiunii reclamantul, a invocat că pentru respectarea Legii nr.

1225 din 8 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice,

Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău a obligat Consiliul municipal Chișinău să îi

returneze bunul imobil situat pe str. Corobceanu 19, mun. Chișinău care este

constituit din mai multe construcții și anume „A” „B” „V” „VI” „G”.

Specifică că în baza hotărârii date reclamatul a înregistrat acest imobil la

Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău la data de 1 februarie 2006, fapt ce se

demonstrează și prin certificatul din 7 aprilie 2016.

Susține că, din certificatul primit de el de la Oficiul Cadastral Teritorial

Chișinău din 29 martie 2007 rezultă, că construcțiile situate pe str. Corobceanu 19

„A” „B” „V” „VI” „G”, mun. Chișinău sunt înregistrate cu numerele cadastrale

1

indicate în certificatul de la Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău din 7 aprilie 2016,

și în legătură cu aceasta, construcțiile indicate au devenit de iure proprietatea lui

privată, iar statul în fiecare an, începând cu anul 2007 cere de la el să achite

impozitele, ceea ce se demonstrează prin avizele de plată a impozitelor pentru

imobilul dat, dar de facto, Consiliul Municipal Chișinău mai mult de 10 ani nu

execută hotărârea instanței de judecată ce se demonstrează prin următoarele: 5 cereri

ale sale, din 11 ianuarie 2006 adresate Departamentului pentru executarea hotărârilor

judecătorești, titluri executorii, care au fost indicate în hotărârea Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 24 decembrie 2004, certificatul executorului

judecătoresc din 29 decembrie 2015, demersul executorului judecătoresc din 17

martie 2016 și procesul-verbal corespunzător din 15 aprilie 2016.

Precizează că, din răspunsul Primăriei Chișinău nr. 08 - 641 din 12 februarie

2016 la demersul executorului judecătoresc din 17 martie 2016 se înțelege că

Consiliul Municipal Chișinău nu execută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 24 decembrie 2004 din lipsa de acordare a mijloace financiare și a

spațiilor de locuit pentru persoanele care urmează a fi evacuate conform hotărârii

judecătorești.

Relevă că Consiliul Municipal Chișinău ignoră practica Curții Europene

pentru Drepturile Omului, astfel nerespectând Convenția Europeană a Drepturilor

Omului și Protocoalele adiționale ei pe care Republica Moldova le-a ratificat

conform actelor din 12 septembrie 1997.

Indică că, în conformitate cu Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, hotărârea

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 18 iunie 2012, hotărârea definitivă a Curții

de Apel Chișinău din 21 noiembrie 2012, rezultă că i s-a încălcat dreptul lui la

executarea hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 24 decembrie 2004,

într-un termen rezonabil, fiindu-i încălcate drepturile sale și anume, dreptul la un

proces echitabil prevăzut de art. 6 pct. 1 al Convenției Europene a Drepturilor

Omului și dreptul de a se folosi de proprietatea sa privată prevăzut în art. 1 al

Procolului adițional al Convenției Europene a Drepturilor Omului nr. 1.

Menționează că Curtea Europeană a Drepturilor Omului i-a admis spre

examinare plângerea nr.5711/03, Pavlovici c. Moldovei, depusă în legătură cu

restituirea bunului imobil situat pe str. Corobceanu 19, mun. Chișinău care este

constituit din mai multe construcții și anume „A” „B” „V” „VI” „G”.

Susține că, în legătură cu neexecutarea hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 24 decembrie 2004, i s-a cauzat un prejudiciu material, prin

imposibilitatea de a dispune de bunul său imobil care, de iure este proprietatea sa

privată, dar de facto acest imobil se află în posesia și folosința Consiliului Municipal

Chișinău, care nu a executat hotărârea instanței de judecată.

Reiterează că legalitatea cerințelor înaintate este confirmată prin hotărârea

Curții Supreme de Justiție din 26 februarie 2014, prin care Consiliul Municipal

Chișinău este obligat să repare prejudiciul material cauzat prin neexecutarea

hotărârii Judecătoriei Buiucani din 24 decembrie 2004 pentru perioada 1 ianuarie

2010 – 31 decembrie 2010.

2

Solicită constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 24 decembrie 2004 și încasarea

prejudiciului material cauzat prin neexecutarea hotărârii Judecătoriei Buiucani din

24 decembrie 2004 pentru perioada 1 mai 2011 – 31 decembrie 2015 în sumă de

1 920 849 lei.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 14

iulie 2016 a fost atras în calitate de intervenient accesoriu executorul judecătoresc

Ion Furdui.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 4 octombrie 2016, a

fost atras în calitate de intervenient accesoriu Consiliul mun. Chișinău.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 26 ianuarie 2017 a

fost admisă acțiunea integral. S-a constatat faptul încălcării dreptului reclamantului

Pavlovici Vladimir la executarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 24 decembrie 2004, pentru perioada 1 mai 2011 – 31

decembrie 2015. S-a încasat din contul bugetului de stat prin intermediul

Ministerului Justiției în beneficiul lui Pavlovici Vladimir prejudiciul material cauzat

prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești în

mărime de 1 920 849 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 8 iunie 2017 a fost respins apelul

declarat de Ministerul Justiției al RM și a fost menținută hotărârea Judecătoriei

Chișinău (sediul Buiucani) din 26 ianuarie 2017.

La data de 28 august 2017 Ministerul Justiției al RM a declarat recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 8 iunie 2017, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea

unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că prin prisma jurisprudenței Curții Europene

pentru Drepturile Omului, aprecierea termenului rezonabil de executare a hotărârii

urmează a fi făcut după anumite criterii de apreciere, cum sunt: complexitatea

cauzei, comportamentul părților și miza pentru reclamant.

Menționează că complexitatea obiectului executării s-a manifestat prin

imposibilitatea executării hotărârii instanței de judecată privind asigurarea restituirii

imobilului, reieșind din faptul că debitorul – autoritatea publică locală din mun.

Chișinău nu dispunea de spații locative disponibile din fondul locativ a mun.

Chișinău, cât și de mijloace financiare necesare pentru construcția acestor spații

locative.

Susține că autoritatea publică locală pe parcursul perioadei nu a negat faptul

că va executa în viitor hotărârea instanței de judecată, însă pentru a pune în executare

hotărârea urmează ca familiile din aceste imobile să fie strămutate în acele spații

locative, pe care la moment Primăria mun. Chișinău nu le deține.

În acest context comunică că conduita autorității responsabile de executarea

hotărârii judecătorești este una conformă cu legislația în vigoare și nu relevă indicii

privind lipsa de diligență.

3

Reiterează că miza pentru reclamant se manifestă prin asigurarea cu spațiu

locativ de către autoritatea publică locală din mun. Chișinău și creditorul nu este de

acord cu schimbarea modului de executare a hotărârii judecătorești.

Insistă că reclamantul nu a confirmat existența culpabilității organelor de

executare în procesul de executare a hotărârii judecătorești irevocabile, or, nici nu a

invocat careva obiecții față de executorul judecătoresc.

Precizează că afirmațiile reclamantului precum că debitorul continuă să se

folosească de un bun imobil străin, sunt lipsite de suport probatoriu. Consiliul

Municipal Chișinău nu se folosește de spațiile intimatului, mai mult ca atât fiind

interesat de executarea hotărârii judecătorești, de nenumărate ori a venit cu propuneri

de a soluționa această problemă.

Consideră că reclamantul urma să adreseze pretențiile referitoare la un pretins

venit ratat nu statului, ci debitorului.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen

de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

recurentului copia deciziei integrale la data de 17 iulie 2017, fapt confirmat prin

scrisoarea de însoțire nr. 10071 (f. d. 119), însă la materialele dosarului nu se

regăsește dovada recepționării acesteia, din care considerente recursul declarat la

data de 28 august 2017 se consideră a fi depus în termen.

Prin referința depusă la 26 octombrie 2017, Pavlovici Vladimir a solicitat

respingerea recursului depus de către Ministerul Justiției al RM și menținerea

deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond.

Prin referința depusă la 13 noiembrie 2017 executorul judecătoresc Ion

Furdui a solicitat admiterea recursului declarat de Ministerul Justiției al RM

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 8 iunie 2017.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Ministerul Justiției al RM

în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

4

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ministerul Justiției al RM,

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către Ministerul Justiției al RM.

5

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

6