2ra-3558/14 — Respectarea dreptului de vecinătate şi strămutarea hotarului

prima instanță S. Lazari dosarul nr. 2ra-3558/14 instanța de apel A. Gheorghieş A. Albu N. Chircu ÎNCHEIERE 24 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Mihail Melnic în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Mihail Melnic împotriva Întreprinderii individuale „V. Caziuc” cu privire la respectarea dreptului de vecinătate și strămutarea hotarului, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălți din 23 septembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Mihail Melnic şi menținută hotărârea Judecătoriei Telenești din 29 noiembrie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 13 septembrie 2012, Mihail Melnic a depus o cerere de chemare în judecată împotriva ÎI „V.

Caziuc” cu privire la respectarea dreptului de vecinătate și strămutarea hotarului. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că prin hotărârea Judecătoriei Telenești din 30 noiembrie 2011 a fost admisă acțiunea pârâtului împotriva sa cu privire la respectarea dreptului de vecinătate, cu obligarea de a strămuta gardul dintre vecini în interiorul terenului reclamantului pe o lungime de 15 m, cu 2,2 m la capătul din față (de la stradă) și 1,1 m la capătul din spate. Susține că hotărârea menționată a rămas definitivă și irevocabilă prin neatacare și a fost executată de către pârât, din motivul că el era plecat peste hotarele țării. Pârâtul a demolat gardul său de fortan și piatră but strămutându-l în interiorul terenului și a tăiat un pom viguros de nuc cu vârsta de 15 ani.

Strămutarea gardului nu a fost efectuată în conformitate cu hotărârea de judecată, pe o lungime de 15 m, ci pe o porțiune de 17,9 m, iar partea din spate fiind strămutată nu cu 1,1m, ci cu 2,2 m. Demolînd gardul, pîrîtul a deteriorat fortanul din care era făcut şi acesta nu este un bun pentru utilizare şi a folosit întreaga piatră brută. Astfel pârâtul, în rezultatul strămutării gardului, a încălcat linia de hotar şi a acaparat o porțiune de teren cu suprafața de 14,63 m.p. Solicită Mihail Melnic obligarea pârâtului de a respecta dreptul de vecinătate şi de a strămuta gardul de hotar conform hotărârii Judecătoriei Telenești din 30 noiembrie 2011, încasarea din contul pârâtului a sumei de 7148,2 lei cu titlu de prejudiciu material, 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi cheltuielile de judecată 2 ce includ, suma pentru achitarea taxei de stat 314 lei, 3500 lei pentru asistența juridică şi 3600 lei pentru lucrările cadastrale.

Prin hotărârea Judecătoriei Telenești din 29 noiembrie 2013 acțiunea a fost respinsă. Prin decizia deciziei Curţii de Apel Bălți din 23 septembrie 2014 a fost respins apelul declarat de către Mihail Melnic şi menținută hotărârea primei instanțe. La 13 octombrie 2014, în termenul prevăzut de lege, Mihail Melnic a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii. În motivarea recursului, recurentul a invocat dezacordul cu hotărârile judecătorești, pe care le consideră neîntemeiate, ilegale şi pasibile de a fi casate. Susține că instanțele de judecată în mod subiectiv au indicat faptul că intimatul, strămutând gardul, a executat hotărârea judecătorească din 30 noiembrie 2011 și nu a încălcat dreptul de vecinătate.

Astfel, eronat au interpretat concluziile actului de constatare pe teren al „Terainfoplus” SRL din 22 august 2013. Or, conform actului menționat, cu certitudine s-a stabilit că între loturile de teren ale recurentului și intimatului există o suprapunere a hotarelor de facto cu hotarele juridice de 0,0009 ha, respectiv 9 m2, inclusiv s-a dedus o încălcare a hotarului juridic cu 0,54 m de la cele admise prin hotărâre instanței de judecată. În ansamblu cele relatate mai sus trebuiau analizate şi apreciate prin prisma prevederilor art. 239-240 CPC.

Menţionează că trimiterile instanţelor la concluziile actului de constatare pe teren din 22 august 2014, precum că la strămutarea gardului dreptul de proprietate al recurentului nu a fost încălcat şi că specialistul SRL „Terrainfoplus” SRL nu se poate expune asupra faptului încălcării hotărîrii de judecată din 30 noiembrie 2011, sunt absolut subiective şi inacceptabile care denotă aprecierea inadmisibilă de către instanţă a unor înscrisuri în favoarea altor înscrisuri, aceleaşi concluzii ale actului de constatare prin care specialistul confirmă existenţa suprapunerii de facto a hotarelor cu 9m.p., inclusiv deducerea unei încălcări a hotarului juridic de 0,54m de la cele admise prin hotărîrea instanţei de judecată.

De asemenea invocă că este întemeiat şi prejudiciul material solicitat în acţiune în mărime de 7148,2 lei, deoarece intimatul strămutînd gardul i-a tăiat copacul de nuc, a fărâmiţat bucăţile de fortan mic, elementele de par din fortan, stîlpi de beton pentru secţiile de gard, în loc sa i le transmită întregi, cauzîndu-i astfel atît un prejudiciu material incontestabil cît şi un prejudiciu moral. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

3 Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Mihail Melnic nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul lui Mihail Melnic ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul lui Mihail Melnic se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi