2ra-3065/13 — Obligarea respectării dreptului de vecinătate

prima instanţă: O. Gangal dosarul nr. 2ra-3065/13 instanţa de apel: Iu. Cimpoi, N. Cernat, M. Guzun ÎNCHEIERE 09 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Tatiana Răducanu examinînd chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Botnari Mihail, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Mihail Botnari împotriva lui Mihail Frunză cu privire la obligarea respectării dreptului de vecinătate, demolarea construcţiilor ilegale, strămutarea garajului construit capital de la linia de demarcare a hotarului terenului existent, încetarea activităţilor de antreprenoriat, repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2013 prin care au fost admise apelurile declarate de către Botnari Mihail şi Frunză Mihail, casată hotărîrea Judecătoriei Rezina din 26 decembrie 2012 cu emiterea unei noi hotărîri, c o n s t a t ă La 24 februarie 2011 Mihail Botnari a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Mihail Frunză cu privire la obligarea respectării dreptului de vecinătate, demolarea construcţiilor ilegale, strămutarea garajului construit capital de la linia de demarcare a hotarului terenului existent, încetarea activităţilor de antreprenoriat, repararea prejudiciului material şi moral.

In motivarea acţiunii reclamantul Mihail Botnari a indicat că deţine în proprietate casa de locuit situată în or. Rezina, str. Orhei, 79 şi este vecinul pîrîtului Mihail Frunză, domiciliat în or. Rezina, str. Orhei 77. Indică că pîrîtul a efectuat un şir de construcţii auxiliare pe lîngă imobilul său din str. Orhei 77, creîndu-i mai multe obstacole. Astfel pîrîtul a construit un garaj pe hotarul liniei de demarcare a terenului din str. Orhei 77, or. Rezina, ceea ce contravine normativelor SNIP în construcţii. Pîrîtul Mihail Frunză a mai montat un pandus la acest garaj, care îi creează obstacole să manevreze iarna şi să intre cu automobilul său în ograda proprie din imobilul învecinat din str. Orhei, 79, or.

Rezina. Mai susţine că pîrîtul desfăşoară ilegal activitate de antreprenoriat şi din cauza mirosului şi gălăgiei de asemenea i se creează incomodităţi şi prejudicii. Consideră că prin efectuarea construcţiilor de către pîrîtul Mihail Frunză i se lezează grav drepturile sale. Cere Mihail Botnari obligarea lui Mihail Frunze să respecte dreptul de vecinătate, să nu desfăşoare activitate de antreprenoriat la o distanţă mai mică de 100 metri de la hotarul imobilului său, demolarea scărilor şi pandusului construit pe drumul cu destinaţie comună între hotarele terenurilor din str. Orhei 77 şi str. Orhei 79, or. Rezina, strămutarea garajului construit capital în imobilul din str. Orhei 77, or. Rezina la o distanţă de 3m de la linia de demarcare a hotarului terenului existent, repararea prejudiciului material ce constă din cheltuieli de asistenţă juridică în sumă de 5000 lei, repararea prejudiciului moral cauzat în mărime de 10 000 lei.

La 26 septembrie 2012 Mihail Botnari a depus cerere suplimentară la cererea de chemare în judecată, indicînd că pe parcurs de la data depunerii cererii de chemare în judecată pîrîtul Mihail Frunze a demolat scările şi pandusul construit ilegal pe drumul cu destinaţie comună, între hotarele terenurilor din str. Orhei 77 şi str. Orhei 79, or. Rezina şi astfel ultimul şi-a recunoscut fapta sa ilegală. Suplimentar a mai indicat că pe parcursul examinării pricinii date mai mult de 2 ani a suportat cheltuieli de asistenţă juridică în sumă de 11000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rezina din 26 decembrie 2012 acţiunea a fost admisă parţial. A fost încasat de la Mihail Frunză în beneficiul lui Mihail Botnari cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 6000 lei şi cheltuieli pentru taxa de stat în mărime de 100 lei, în total 6100 lei.

În rest acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2013 au fost admise apelurile declarate de către Botnari Mihail şi Frunză Mihail, casată hotărîrea primei instanţe şi emisă o hotărîre nouă prin care pretenţia cu privire la obligarea demolării scărilor şi pandusului construit ilegal pe drumul cu destinaţie comună, între hotarele terenurilor din str. Orhei, 77, or. Rezina şi str. Orhei, 79, or. Rezina a fost admisă. S-a încasat de la Mihail Frunză în beneficiul lui Mihail Botnari cheltuieli de asistenţă juridică în sumă de 3 000 lei şi 100 lei taxa de stat, în total 3 100 lei: În rest acţiunea a fost respinsă. Botnari Mihail a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea integrală a acţiunii.

Recurentul în motivarea recursului a invocat că instanţele de judecată la emiterea hotărîrilor au aplicat eronat normele de drept material şi procedural. În acest sens recurentul a menţionat că intimatul Frunză Mihail a efectuat un şir de construcţii auxiliare pe lîngă imobilul din str. Orhei, 77 or. Rezina , astfel creîndu-i mai multe obstacole şi lezîndu-i dreptul prevăzut de art. 379 Cod civil – atentarea inadmisibilă. Intimatul Frunză Mihail prin referinţă a solicitat ca recursul să fie considerat inadmisibil şi a menţionat că gospodăria sa nu are hotare comune cu gospodăria recurentului – deci dreptul de vecinătate nu este încălcat. Garajul în litigiu a fost construit legal în baza autorizaţiei de construcţie şi procesului-verbal de recepţie finală.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Botnari Mihail este inadmisibil, din următoarele considerente. 2 În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Botnari Mihail nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurentului de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Botnari Mihail ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie 3 d i s p u n e Recursul declarat de către Botnari Mihail se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Tatiana Răducanu 4