2ra-1750/14 — Cu privire la încetarea încălcării dreptului de proprietate şi obligarea de a nu crea obstacole în folosirea proprietăţii demolării construcţiilor neautorizate şi repararea prejudiciului moral

dosarul nr. 2ra-1750/14 prima instanţă: S. Bleşceaga instanţa de apel: A. Panov, T. Pelin, D. Manole ÎNCHEIERE 28 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Scvorţov Igor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Scvorţov Igor împotriva lui Botnari Andrei, Botnari Valentin, Dimitroglo Liudmila, Costreacova Evghenia, Cij Victor, Musatova Tamara şi Litvin Elena privind încetarea încălcării dreptului de proprietate, obligarea de a nu crea obstacole în folosirea proprietăţii, demolarea construcţiilor neautorizate, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată.

împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2013, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Scvorţov Igor cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Rîşcani, municipiul Chişinău din 05 martie 2013, c o n s t a t ă: La 27 iulie 2011, Scvorţov Igor a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Cij Victor, Botnari Feodosia, Costreacova Evghenia, Musatova Tamara şi Litvin Elena cu privire la încetarea încălcării dreptului de proprietate, obligarea de a nu crea obstacole în folosirea proprietăţii, demolarea construcţiilor neautorizate şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că la 03 august 2010 a procurat lotul de teren cu suprafaţa de 0,0677 ha, nr. cadastral 0100416062 din mun.

Chişinău str. Petrariei 49, în temeiul contractului de vînzare-cumpărare autentificat cu nr. 7433 de către notarul public Galina Ceban şi înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial Chişinău. A menţionat că lotul de teren a fost procurat pentru construcţia casei de locuit, însă nu poate începe construcţia deoarece trecerea şi folosinţa terenului este limitată de construcţiile vecine. Astfel într-o parte este amplasat un gard, care potrivit reclamantului reprezintă construcţia samovolnică a pârâţilor Tamara Musatova şi Elena Litvin, ultimele fiind proprietarii construcţiei nr. 19 din mun. Chişinău în str. Spartacus, iar în altă parte este amplasată construcţia samovolnică nr. 49 sub formă de 1 garaj, str. Petrariei, mun.

Chişinău ce aparţine lui Cij Victor, Feodosiei Botnari şi Evgheniei Costreacova. Menţionează că conform deciziei Consiliului mun. Chişinău nr. 36/27-63 din 09 decembrie 2005, lotul de pământ nr.2 cu suprafaţa de 169 m.p. a fost stabilit ca teren de uz public, pentru organizarea drumului de acces. Susţine că conform pct. 3 din decizia sus-indicată, beneficiarii se obligă să folosească loturile de pamând conform destinaţiei şi să nu admită ridicarea construcţiilor fără a obţine autorizaţia organelor de resort. Astfel încălcând decizia în cauză, pârâţii samovolnic au ridicat construcţii neautorizate, limitând reclamantului accesul către terenul său, din care motiv acesta deja timp de un an nu-şi poate construi casa.

Ca urmare neavînd locuinţă, reclamantul este nevoit să locuiască la gazdă, suportând cheltuieli suplimentare. Consideră reclamantul că prin acţiunile ilegale ale pârâţilor, dânsul este limitat în drepturile sale de proprietar garantate de Constituţie şi legislaţia în vigoare a Republicii Moldova, fiindu-i cauzat prejudiciu moral. Prin cererea de modificare a cerinţelor din 14 martie 2012, reclamantul a solicitat atragerea în calitate de copîrîţi pe Botnari Andrei, Botnari Valentin şi Dimitroglo Liudmila, cu obligarea acestora de a înceta încălcarea dreptului de proprietate, a demola construcţia samovolnică - garaj nr. 49, din mun. Chişinău, str. Petrariei, repararea prejudicului moral şi compensarea cheltuielilor de judecată.

Solicită Scvorţov Igor, încetarea încălcării dreptului de proprietate, obligarea pârâţilor Botnari Andrei, Botnari Valentin, Dimitroglo Liudmila, Costreacova Evghenia, Cij Victor, Musatova Tamara şi Litvin Elena de a înceta crearea obstacolelor în folosirea proprietăţii sale asupra lotului de pământ cu suprafaţa de 0,0677 ha, nr. cadastral 0100416062, din mun. Chişinău, str. Petrariei 49. Obligarea pârâţilor Botnari Andrei, Botnari Valentin, Dimitroglo Liudmila, Costreacova Evghenia, Cij Victor să demoleze construcţia samovolnică - garaj nr. 49, din mun. Chişinău, str. Petrariei. Obligarea pârâţilor Musatova Tamara şi Litvin Elena să demoleze construcţia samovolnică - gard amplasată pe str. Spartacus 19, mun.

Chişinău. Încasarea în mod solidar de la pîrîţii Botnari Andrei, Botnari Valentin, Dimitroglo Liudmila, Costreacova Evghenia, Cij Victor, Musatova Tamara şi Litvin Elena în beneficiul reclamantului a sumei de 25 000 lei, pentru compensarea prejudiciului moral cauzat, precum şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 05 martie 2013, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2013, a fost respinsă cererea de apel declarată de Scvorţov Igor cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 05 martie 2013. La 24 martie 2014, Scvorţov Igor a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri, de admitere a acţiunii.

În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La 05 decembrie 2013, Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa recurentului copia deciziei din 30 octombrie 2013 (f.d. 179). 2 Materialele cauzei atestă că copia deciziei motivate a Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2013, a fost recepţionată de reprezentantul reclamantului la data de 07 februarie 2014 (f.d. 179 pe verso). Astfel, recursul declarat la 24 martie 2014 se consideră depus în termen. Recurentul, Scvorţov Igor, în motivarea recursului a indicat că, instanţele de judecată la adoptarea hotărârilor contestate au încălcat normele de drept material, nu au constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 25 aprilie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimaţilor cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Pînă la data examinării pricinii în ordine de recurs, intimaţii nu a prezentat referinţă, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că, Scvorţov Igor în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. 3 În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 Codul de procedură civilă şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Scvorţov Igor, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Scvorţov Igor se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru 4