2ra-3571/14 — Obligarea dezminţirii informaţiei şi repararea prejudiciului material şi moral

prima instanță V. Pădurari dosarul nr. 2ra-3571/14 instanța de apel E. Ababei G. Polivenco A. Garbuz ÎNCHEIERE 24 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ion Scurtu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Scurtu împotriva executorului judecătoresc Nicolae Gușan cu privire la obligarea dezmințirii informației și compensarea prejudiciului material și moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălți din 02 septembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Ion Scurtu şi menținută hotărârea Judecătoriei Bălți din 30 aprilie 2014, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă: La 16 ianuarie 2014, Ion Scurtu a depus o cerere de chemare în judecată împotriva executorului judecătoresc Nicolae Gușan cu privire la obligarea dezmințirii informației și compensarea prejudiciului material și moral.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că prin scrisoarea nr. 163s- 480/13 din 02 septembrie 2013, executorul judecătoresc Nicolae Gușan a expediat la locul său de muncă, Primăria mun. Bălți, procesele-verbale nr. S/N MAI101 442792 din 24 mai 2011 și MAI101 607563 din 22 ianuarie 2012, emise de SPR Bălți, prin care a fost dispusă încasarea amenzilor de la debitorul Ion Scurtu în sumă de 200 lei și 800 lei, precum și încheierile 163s-477/13și 163s-480/13din 29 august 2013 de încasare a cheltuielilor de executare în sumă de 314 lei și 414 lei de la debitorul Ion Scurtu în beneficiul statului şi respectiv a executorului judecătoresc. Despre faptul primirii scrisorii menționate de către Primăria mun.

Bălţi a fost înștiințat de către colegii de serviciu la 05 septembrie 2013 şi această situaţie i-a creat incomodităţi şi situaţii de explicare faţă de conducere. Prin încheierea Judecătoriei Bălți din 11 octombrie 2013 au fost anulate încheierile executorului judecătoresc Nicolae Gușan cu nr. 163s-477/13 și nr. 163s-480/13 din 29 august 2013. Menţionează că la 25 septembrie 2013 în baza încheierilor menționate au fost efectuate rețineri din salariu conform ordinului de plată nr. 1551 din 25 2 septembrie 2013 în sumă de 314 lei și conform ordinului de plată nr. 1550 din 25 septembrie 2013 în sumă de 414 lei, astfel cheltuielile de executare au fost achitate, necîtînd la aceasta executorul judecătoresc Nicolae Guşan a dispus reţinerea lunară cîte 25% în contul stingerii amenzii în sumă de 200 lei şi 800 lei şi cîte 25% în contul stingerii cheltuielilor de executare 414 şei şi 314 lei.

Afirmă că în rezultatul acțiunilor ilegale ale executorului judecătoresc Nicolae Gușan a suportat suferințe psihice și morale, fiindu-i cauzate prejudicii sănătății. Solicită reclamantul prin cererea de chemare în judecată și cererea de concretizare a cerințelor din 30 aprilie 2014 (f.d. 37) dezmințirea informației despre neachitarea de către dînsul a amenzilor stabilite de SPR Bălţi în procesele- verbale S/NMAI101 442792 din 25 mai 2011 şi MAI101 607563 din 22 ianuarie 2012 şi încasarea de la executorul judecătoresc Nicolae Gușan a sumei de 1507,9 lei cu titlu de prejudiciu material și 1500 lei cu titlu de prejudiciu moral. Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 30 aprilie 2014 acțiunea a fost admisă parțial şi a fost încasat de la executorul judecătoresc Nicolae Gușan în beneficiul lui Ion Scurtu suma de 728 lei cu titlu de prejudiciu material și 656 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În rest acțiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Bălți din 02 septembrie 2014 a fost respins apelul declarat de către Ion Scurtu şi menținută hotărârea primei instanțe. La 03 noiembrie 2014, în termenul prevăzut de lege, Ion Scurtu a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești și emiterea unei noi hotărâri privind obligarea executorului judecătoresc Nicolae Gușan de a dezminți faptul neachitării amenzilor printr-o scrisoare oficială, încasarea de la executorul judecătoresc Nicolae Gușan a prejudiciului material în sumă de 1895,4 lei și a prejudiciului moral în mărime de 15000 lei. În motivarea recursului, a indicat că la emiterea hotărârilor judecătorești atât prima instanță, cât și instanța de apel nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante ale pricinii, au încălcat normele de drept material și normele de drept procedural.

Consideră recurentul că aprecierile instanţei de apel sunt subiective şi invocate în mod unilateral în folosul executorului judecătoresc fără examinare obiectivă şi multiaspectuală obiectului litigiului deoarece s-a prezentat în biroul executorului judecătoresc la prima chemare. În aceiaşi zi a fost informat executorul judecătoresc despre achitarea amenzilor, ulterior prin adresările în scris către banca de Economii mun. Bălţi a primit contra plată răspuns prin care Banca a confirmat faptul achitării plăţilor conform proceselor verbale S/N MAI101 442792 din 24 mai 2011 şi MAI 101 607563 din 22 ianuarie 2012 Copiile bonurilor de plată care personal le-a expediat executorului judecătoresc are dreptul de a verifica gratis în instituţiile bancare operaţiunile efectuate la conturile bancare ale debitorului.

Mai mult executorul judecătoresc intentînd procedura de executare urma să-l informeze personal şi să acorde timp de 15 zile de executare benevolă, iar 3 executorul judecătoresc Nicolae Guşan a expediat direct încheierile pentru reţinere forţată de la locul de muncă, adică din salariul său. Instanțele de judecată, fără a lua în considerație încheierea Judecătoriei Bălți din 11 octombrie 2013, în motivarea hotărârilor, au indicat că acțiunile executorului judecătoresc sunt întemeiate și au respins pretențiile sale. Or, aceste afirmații vin în contradicție cu art. 123 CPC, conform cărui, circumstanțele și faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă sunt obligatorii pentru instanța care judecă pricina și nu se cer de a fi dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleași persoane.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ion Scurtu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. 4 Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul lui Ion Scurtu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul lui Ion Scurtu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi