2ra-3474/14 — Declararea nulității contractului de vînzare-cumpărare

prima instanță: A. Spoială, dosarul nr. 2ra-3474/14 instanța de apel: D. Manole, E. Fistican, N. Traciuc, ÎNCHEIERE 18 decembrie 2014 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Bravo Octavian, reprezentat de avocatul Ţaulean Vitalie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Bravo Octavian împotriva lui Onu Pavel cu privire la anularea contractului de vânzare-cumpărare, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Onu Pavel, casată hotărârea Judecătoriei Ciocana mun.

Chișinău, din 18 noiembrie 2013 și emisă o nouă hotărârea prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 30 mai 2013, Bravo Octavian, reprezentat de avocatul Ţaulean Vitalie, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Onu Pavel cu privire la anularea contractului de vânzare-cumpărare.

În motivarea acţiunii a indicat că la 31 decembrie 2012, dânsul a procurat de la Onu Pavel, un automobil de model „Mazda 323F”, anul producerii 1996, cu nr. de înmatriculare ED BG 494, contra sumei de 2160 euro și 10 000 ruble rusești, fapt confirmat prin recipisa scrisă de ultimul la 31 decembrie 2012. Menționează că la momentul efectuării tranzacției de vânzare-cumpărare, pârâtul l-a asigurat că automobilul este în stare tehnică bună, iar consumul este de 6-7 litri la 100 km . Susține că ulterior, deplasându-se spre domiciliu, a constat că automobilul consumă mai mult combustibil şi nu mergea corespunzător, constatînd că automobilul are defecţiuni, motiv care la determinat pe să se adreseze la un centru autorizat, pentru a constata defecţiunile automobilului procurat.

În urma diagnosticării efectuate la 03 ianuarie 2013, de către SRL „Gonvord- Auto” a fost confirmat că automobilul este defectat, fiind constatată crăparea tijei cilindrului, iar acest defect poate fi înlăturat doar după reparația capitală a motorului. Afirmă că între dânsul și Onu Pavel nu s-a întocmit contractul de vânzare- cumpărare, însă de fapt, a avut loc o atare tranzacție, deoarece, acesta a transmis pârâtului suma de 2160 euro și 10 000 ruble rusești, iar ultimul i-a transmis automobilul în conformitate cu art.753 din Codul Civil, astfel, fiind executate integral condițiile contractului de vânzare-cumpărare a autoturismului din momentul îndeplinirii condițiilor de formă, în conformitate cu art.680 din Codul Civil.

Solicită declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat între Onu Pavel în calitate de vânzător și Bravo Octavian în calitate de cumpărător la 31 decembrie 2012 şi încasarea de la Onu Pavel în beneficiul său a taxei de stat în sumă de 1150 lei, taxa pentru diagnosticare auto în sumă de 400 lei și cheltuielile pentru asistența juridică. Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău, din 18 noiembrie 2013, acțiunea a fost admisă parțial, fiind declarat nul contractul de vânzare-cumpărare a automobilului de marca „Mazda 323F”, anul producerii 1996, n/î ED BH 494, încheiat între Onu Pavel în calitate de vânzător şi Bravo Octavian în calitate de cumpărător, cu aducerea părților la poziție inițială, fiind încasat de la Onu Pavel în beneficiul lui Bravo Octavian suma de 1450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în rest acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chişinău din 10 iunie 2014, a fost admis apelul declarat de către Onu Pavel, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată şi încasat de la Bravo Octavian în beneficiul lui Onu Pavel cheltuielile de judecată în sumă de 865,50 lei. În motivarea deciziei, instanța a invocat prevederile art. 228 alin.(1) și art. 761 alin.(1) din Cod civil, care reglementează nulitatea actului juridic încheiat prin dol și recepționarea bunului, care indică că cumpărătorul este obligat să efectueze acțiuni care, în conformitate cu uzanțele, sunt necesare din partea lui pentru garantarea predării şi primirii bunului dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii instanța a reținut că Brvo Octavian nu a prezentat instanţei probe concludente şi pertinente în susţinerea poziţiei sale precum că pîrîtul, Onu Pavel, la încheierea contractului de vînzare- cumpărare ar fi avut un comportament dolosiv sau viclean, trecînd sub tăcere despre defecţiunile automobilului vîndut. Totodată, a remarcat instanţa de apel şi faptul că, pînă la încheierea contractului de vînzare-cumpărare şi la transmiterea automobilului, Onu Pavel a comunicat reclamantului că automobilul are un defect minor la supare, care poate fi reparat la un preţ de 200 lei, fapt confirmat şi prin declaraţiile martorilor audiaţi în şedinţă de judecată, iar în acestea condiţii, Bravo Octavian nu era lipsit de posibilitate, la momentul procurării, de a verifica, inclusiv şi de a testa tehnic automobilul litigios.

La 29 septembrie 2014, Bravo Octavian, reprezentata de avocatul Ţaulean Vitalie a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe. În motivarea acţiunii a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural, deoarece, concluziile acestora sunt contrare împrejurărilor de fapt ale litigiului și probelor administrate pe parcursul dezbaterilor judiciare.

Susţine că instanța de apel în mod nejustificat a dat apreciere critică înscrisului eliberat de SRL „Gonvord-Auto”, prin care se confirmă că în urma diagnosticării automobilului de model „Mazda 323” cu n/î ED BG 494, din 03 ianuarie 2013, a fost depistată defecțiunea ruptura tijei cilindrului, doar din motivul că în înscrisul menționat lipsește semnătura reprezentantului şi ștampila întreprinderii SRL „Gonvord-Auto”, ceea ce constituie elemente esențiale ale actului.

Consideră greşită şi aplicarea la caz a prevederilor art.761 alin.(1) Cod civil, deoarece, în virtutea acestor împrejurări, este evident că concluziile expuse în decizia instanței de apel sunt în contradicție cu concluziile instanței de fond, fiind interpretată în mod eronat legea, din motiv că prima instanță a constatat cu certitudine că, automobilul s-a defectat pe drum spre casă, iar consăteanul Rusu Vitalie i-a acordat ajutor la tractarea automobilului și a înțeles că la propulsor este înclinat ceva, care împiedică rotirea acestuia, mai mult, prin înscrisul eliberat de SRL „Gonvord-Auto” se confirmă cu certitudine că la automobilul litigios, la data de 03 ianuarie 2013, a fost depistată defecțiunea - ruptura tijei cilindrului.

Apreciază drept corecte constările primei instanţe precum că intimatul a acționat într-un mod viclean, inducându-l în eroare referitor la defecțiunea automobilului vândut, iar diferența dintre defecțiunea tijei cilindrului şi defecțiunile la supare este una esențială în cazul automobilului cu motor de ardere internă. Şir cît priveşte incoerențele din înscrisul eliberat de SRL „Gonvord-Auto”, consideră că prima instanță corect a constatat că acestea sunt greșeli mecanice care nu știrbesc din forța probantă a înscrisului respectiv, deoarece, coincide data efectuării diagnosticării automobilului cu cea indicată de dânsul, astfel, data și timpul din bonul de plată prezentat de el coincide cu data şi timpul efectuării diagnosticării, iar defecțiunea depistată coincide cu cea indicată de către martorul Rusu Vitalie.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 10 iunie 2014, a fost expediată în adresa recurentului la 17 iunie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 66), însă date care ar confirma şi recepţionarea acesteia la materialele cauzei lipsesc. Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 29 septembrie 2014 în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Bravo Octavian, reprezentat de avocatul Ţaulean Vitalie, este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Bravo Octavian, reprezentat de avocatul Ţaulean Vitalie, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Bravo Octavian, reprezentat de avocatul Ţaulean Vitalie, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Bravo Octavian, reprezentat de avocatul Ţaulean Vitalie, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Bravo Octavian, reprezentat de avocatul Ţaulean Vitalie, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva