2ra-3518/14 — Constatarea faptului acceptării succesiunii şi prelungirea termenului de acceptare a succesiunii şi recunoaşterea dreptului de proprietate

dosarul nr.2ra-3518/14 prima instanţă: O. Robu instanţa de apel: D. Manole, E. Fistican, N. Traciuc ÎNCHEIERE 18 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Stepanov Ludmila şi Stepanov Elena, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Mocriţcaia Svetlana, Rotari Victor şi Belughin Igor împotriva Ludmilei Stepanov şi Stepanov Elena, intervenient accesoriu Rotari Natalia cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii şi prelungirea termenului de acceptare a succesiunii şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra a 3/8 din bunul imobil în ordine succesorală şi cererea reconvenţională depusă de Stepanov Ludmila şi Stepanov Elena împotriva Svetlanei Mocriţcaia, Rotari Victor şi Belughin Igor, intervenient accesoriu Rotari Natalia cu privire la declararea ca succesori nedemni şi încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 mai 2014, prin care apelul declarat de Stepanov Ludmila şi Stepanov Elena a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 29 martie 2013, c o n s t a t ă: La data de 19 mai 2010, Mocriţcaia Svetlana, Rotari Victor şi Belughin Igor s- au adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ludmilei Stepanov şi Stepanov Elena, cu privire la prelungirea termenului de acceptare a succesiunii. În motivarea acţiunii au invocat reclamanţii că, tatăl Rotari Anatoli a decedat la data de 01 septembrie 2009. Ultimul, a avut în proprietate 1/3 cotă parte din apartamentul nr. 76, situat pe str. Igor Vieru 3/1, mun. Chişinău, care după decesul acestuia, a rămas drept moştenire. La moment, în respectivul apartament locuiesc Stepanov Ludmila şi fiica acesteia Stepanov Elena.

Menţionează reclamanţii că nu s-au adresat la biroul notarial cu declaraţie de acceptare a succesiunii deoarece despre decesul lui Rotari Anatoli au aflat abia la data 1 de 01 martie 2010. Precizează că, pînă în prezent, alţi succesori pentru acceptarea succesiunii nu s- au prezentat la biroul notarial, precum nici Stepanov Ludmila şi fiica acesteia Stepanov Elena. La data de 25 august 2010, avocatul Gheorghe Salari, în interesele reclamantei Stepanov Ludmila şi Stepanov Elena, a înaintat în instanţa de judecată cerere reconvenţională împotriva Svetlanei Mocriţcaia, Rotari Victor şi Belughin Igor cu privire la declararea acestora ca succesori nedemni şi încasarea datoriei (f.d. 50-51, vol. I). Prin cererea de chemare în judecată suplimentară (f.d.

40, vol.I), cer reclamanţii Mocriţcaia Svetlana, Rotari Victor şi Belughin Igor, prelungirea termenului de acceptare a succesiuni care constituie 1/3 cotă parte din apartamentul nr. 76, situat în mun. Chişinău, str. Igor Vieru 3/1 şi determinarea cotelor părţi-ideale din apartamentul menţionat. Prin încheierea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 22 noiembrie 2010, s-a restituit cererea reconvenţională înaintată de avocatului Gheorghe Salari în interesele reclamantei Stepanov Ludmila şi Stepanov Elena (f.d.68, vol.I). Prin cererea de chemare în judecată suplimentară, de concretizare (f.d.

96, vol. I) reclamanţii Mocriţcaia Svetlana, Rotari Victor şi Belughin Igor cer constatarea faptului acceptării succesiunii de către Rotari Anatoli 1/2 cotă-parte, 1/18 rămasă după decesul soţiei sale Stepanova Elena, decedată la 24.09.2004, prelungirea termenului de acceptare a succesiunii după decesul tatălui Rotari Anatoli, care constituie 3/8, cota-parte din apartamentul nr. 76, situat în mun. Chişinău, str. Igor Vieru 3/1 şi recunoaşterea dreptului de moştenire la 3/8 din apartamentul după Mocriţcaia Svetlana, Rotari Victor şi Belughin Igor.

la data de 21 decembrie 2010, Stepanov Ludmila şi Stepanov Elena au înaintat cererea reconvenţională repetată împotriva Svetlanei Mocriţcaia, Rotari Victor şi Belughin Igor, prin care au solicitat declararea lui Mocriţcaia Svetlana, Rotari Victor şi Belughin Igor ca succesori nedemni ai decedatului Rotari Anatoli şi încasarea în beneficiul Ludmilei Stepanov suma de 21 900 lei, cheltuieli suportate pentru serviciile funerare şi întreţinerea lui Rotari Anatoli (f.d. 97-98, vol.I). Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 29 martie 2013, acţiunea civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Mocriţcaia Svetlana, Rotari Victor şi Belughin Igor împotriva Ludmilei Stepanov şi Stepanov Elena, a fost admisă parţial.

S-a prelungit termenul de acceptare a succesiunii pentru Mocriţcaia Svetlana, Rotari Victor şi Belughin Igor, deschise în urma decesului tatălui Rotari Anatoli, decedat la 01.09.2009, cu 6 luni. S-a recunoscut dreptul de proprietate a cîte 1/12 cotă-parte din imobilul nr.76, situat în mun. Chişinău, str. Igor Vieru 3/1 după Mocriţcaia Svetlana, Rotari Victor şi Belughin Igor în calitate de succesori legali ai defunctului Rotari Anatoli, decedat la 01.09.2009. În rest acţiunea s-a respins ca fiind neîntemeiată. Cererea reconvenţională depusă de Stepanov Ludmila şi Stepanov Elena împotriva Svetlanei Mocriţcaia, Rotari Victor şi Belughin Igor, intervenient accesoriu Rotari Natalia cu privire la declararea ca succesori nedemni şi încasarea datoriei, a fost respinsă ca neîntemeiată.

2 La data de 26 aprilie 2013, Stepanov Ludmila şi Stepanov Elena, prin reprezentantul lor în bază de mandat, avocatul Ştirbu Gheorghe, au declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 29 martie 2013, solicitînd admiterea apelului, casarea integrală a hotărîrii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărîri privind respingerea acţiunii iniţiale a reclamanţilor ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 mai 2014, apelul declarat de Stepanov Ludmila şi Stepanov Elena, prin reprezentantul lor în bază de mandat, avocatul Ştirbu Gheorghe, a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

La data de 15 august 2014, Stepanov Ludmila şi Stepanov Elena au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care pretenţiile Svetlanei Mocriţcaia, Rotari Victor şi Belughin Igor să fie respinse ca neîntemeiate. În motivarea recursului au invocat recurentele că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, fiind încălcate normele de drept material şi procedural. Susţin că instanţa a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, precum şi a apreciat în mod arbitrar probele.

Consideră recurentele că instanţa de fond şi de apel corect au reţinut faptul că capătul de cerere cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii de către Rotari Anatoli a 1/18 cotă-parte rămasă după decesul soţiei sale Stepanov Elena se face a fi unul neîntemeiat, având în vedere Hotărârea Judecătoriei sec. Ciocana din 19 aprilie 2010, prin care s-a constatat faptul acceptării succesiunii prin intrarea în fapt în posesiunea bunurilor defunctului. Totodată, recurentele recunosc, că în calitate de succesori ai defunctului Rotari Anatoli, intimaţii urmau a avea un drept de succesiune doar asupra unei cote de 1/4 din apartamentul nr. 76, situat pe str. Igor Vieru 3/1, mun. Chişinău, însă consideră că atît instanţa de apel, cît şi instanţa de fond, în mod eronat, au admis capătul de cerere prin care intimaţii au solicitat prelungirea termenului de acceptare a succesiunii a cîte 1/12 cotă-parte pentru fiecare, adică în total a 1/4 cotă-parte.

În acest sens, susţin recurentele că în conformitate cu prevederile art. 1440 alin. (2) Cod Civil, momentul deschiderii succesiunii se consideră cel al decesului persoanei care a lăsat moştenirea. Prin urmare, termenul de 6 luni prevăzut la art. 1517 Cod Civil, pentru acceptarea succesiunii a început să curgă la de la 1 septembrie 2009 şi s-a încheiat la 1 martie 2010. Intimaţii, călăuzindu-ne de art. 1516, alin. (3) Cod Civil, urmau fie să depună la notarul de la locul deschiderii succesiunii o declaraţie de acceptare a succesiunii, fie să intre în posesiunea patrimoniului succesoral, ceea ce însă, intimaţii nu au realizat. Consecvent, susţin recurentele că instanţele ierarhic inferioare, au aplicat în mod greşit prevederile art. 1519 alin. (1) Cod civil.

Complementar celor expuse, menţionează recurentele că instanţele, arbitrar au stabilit că intimaţii nu au cunoscut despre decesul tatălui lor, or, din materialele cauzei reiese contrariul (f.d. 66, 126, 190, vol. I). Examinînd cererea de recurs declarată de Stepanov Ludmila şi Stepanov Elena, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. 3 Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) şi b) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4), precum şi în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434.

În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului declarat de Stepanov Ludmila şi Stepanov Elena prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentelori cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentelor, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în 4 prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel, s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Stepanov Ludmila şi Stepanov Elena, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Stepanov Ludmila şi Stepanov Elena se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă 5