2ra-3358/14 — Apărarea drepturilor asupra mărcii, repararea prejudiciului material

dosarul nr. 2ra-3358/14 prima instanţă: L. Popova DECIZIE 17 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac, Tatiana Vieru Ion Corolevschi, Oleg Sternioală, examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Etnomax”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Etnomax” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Iansis”, intervenient accesoriu Agenţia de Stat pentru Protecţia Intelectuală (AGEPI) privind apărarea drepturilor asupra mărcii, repararea prejudiciului material şi cererea reconvenţională a Societăţii cu Răspundere Limitată „Iansis” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Etnomax”, AGEPI privind declararea nulă a înregistrării mărcii, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 01 septembrie 2014, prin care au fost respinse ca neîntemeiate cererile de chemare în judecată declarate de Societatea cu Răspundere Limitată „Etnomax” şi cererea reconvenţională a Societăţii cu Răspundere Limitată „Iansis”, c o n s t a t ă: La data de 14 aprilie 2014 reclamantul SRL”Etnomax” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL”Iansis”, intervenient accesoriu Agenţia de Stat pentru Protecţia Intelectuală (AGEPI) privind apărarea drepturilor asupra mărcii şi repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, SRL”Etnomax” a fost fondată la data de 17 noiembrie 1997. Susţine reclamantul că, pe parcursul unei perioade de 15 ani de activitate pe piaţa Republicii Moldova, compania a reuşit să promoveze cu succes mai multe produse, astfel fiind introduse în circuitul comercial un asortiment larg de mărfuri care se bucură de succes în rândul consumatorilor. Indică reclamantul, că la data de 07 martie 2013 SRL ”Etnomax” a depus la Agenţia de Stat pentru Protecţia Intelectuală cerere cu privire la înregistrarea în calitate de marcă a semnului ”epos”, iar la 30 ianuarie 2014 AGEPI a eliberat certificatul de înregistrare cu nr. 205094, oferindu-i reclamantului protecţie exclusivă pentru produsele din clasele 08,11,21 conform clasificatului CIPS.

Consideră reclamantul că, pârâtul SRL ”Iansis” încearcă să copieze activitatea sa, fără a depune careva eforturi pentru a elabora un plan propriu de afaceri, mijloacele utilizate de către pârât pentru a obţine profit, sunt ilegale şi prejudiciază în mod direct compania reclamantului. Mai indică reclamantul, că SRL ”Iansis”, a expus spre comercializare produse marcate cu semnul înregistrat de către reclamant în calitate de marcă, prin aceste acţiuni încălcând în mod direct drepturile care decurg din marca nr. 25094 din 30 ianuarie 2014. Precizează reclamantul că, în temeiul art. 9 pct. 1, lit. a), c) şi pct. 2 din Legea privind protecţia mărcilor nr. 38-XVI din 29 februarie 2008 deţine dreptul exclusiv asupra mărcii şi este în drept să interzică terţilor să utilizeze în activitatea lor comercială marca comercială care-i aparţine.

Invocă reclamantul că, acţiunile pârâtului constituie un act de concurenţă neloială şi are ca scop de a obţine profituri nemeritate şi de a beneficia de imaginea unui produs promovat de reclamant. Solicită reclamantul constatarea utilizării ilegale a mărcii nr. 25094 din 30 ianuarie 2014 de către compania SRL ”Iansis” şi interzicerea utilizării mărfurilor marcate cu semnul ”epos” în activitatea sa cu încasarea de la SRL ”Iansis” în beneficiul SRL ”Etnomax” a prejudiciului material în sumă de 50 000 lei. În cadrul examinării pricinii, la data de 20 iunie 2014 SRL ”Iansis” a depus cerere reconvenţională, solicitînd declararea nulă a înregistrării mărcii EPOS de către SRL ”Etnomax” cu nr. 25094 din 30 ianuarie 2014 la AGEPI, în temeiul art. 21 pct. 1, lit. b) al Legii nr.38 din 29 februarie 2008 privind protecţia mărcilor.

În motivarea cererii reconvenţionale SRL „Iansis” a invocat că, la 19 noiembrie 2007 OOO “Новомосковская посуда” a depus cerere pentru înregistrarea mărcii EPOS, iar la 10 aprilie 2009 a obţinut înregistrarea mărcii sub nr. 105528. Marfa cu marca EPOS este vestită în ţara de origine şi datorită acestui succes este cerută şi în RM, firmele moldoveneşti colaborează şi susţin relaţii comerciale şi financiare cu OOO “Новомосковская посуда” însă, SRL ”Etnomax” profitând de acest caz în interes de rea credinţă a depus cerere către AGEPI cu privire la înregistrarea mărcii ”epos” ca în consecinţă să dobândească drepturile exclusive asupra mărfurilor marcate cu această marcă, producând o blocare vădită a circuitului de mărfuri.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 01 septembrie 2014 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată a SRL ”Etnomax” împotriva SRL ”Iansis”, intervenient accesoriu Agenţia de Stat pentru Protecţia Intelectuală (AGEPI) privind apărarea drepturilor asupra mărcii, repararea prejudiciului material şi cererea reconvenţională a SRL „Iansis” către SRL „Etnomax”, AGEPI privind declararea nulă a înregistrării mărcii. La 30 septembrie 2014, avocatul societăţii cu răspundere limitată „Etnomax”, Domniţa Pagoni a declarat recurs împotriva hotătîrii primei instanţe, solicitînd admiterea cererii de recurs şi casarea hotărîrii în partea respingerii cererii de chemare în judecată înaintată de SC “Etnomax” SRL, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea SC “Etnomax” SRL să fie admisă integral.

În motivarea recursului, a invocat recurentul că hotărîrea primei instanţe este ilegală şi neîntemeiată, fiind încălcate normele de drept material şi procedural. Susţine recurentul că instanţa a încălcat normele de drept material prin faptul că nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. În acest sens, menţionează că prima instanţă a încălcat, prin neaplicare, prevederile art. 9 alin.(l) lit.(a) din Legea privind protecţia mărcilor, care stabileşte că “înregistrarea mărcii conferă titularului dreptul exclusiv asupra acesteia.

Titularul mărcii este în drept să interzică terţilor să utilizeze în activitatea lor comercială, fără consimţământul său: a) un semn identic cu marca pentru produse şi/sau servicii identice cu cele pentru care marca este înregistrată” Totodată, susţine recurentul că instanţa putea şi trebuia să aplice aceste prevederi deoarece: SC „Etnomax” SRL este titularul unei mărci înregistrate şi, în consecinţă, trebuie să se bucure de protecţia conferită prin Legea privind protecţia mărcilor. Pârâtul, SC „Iansis” SRL, comercializează marfă produsă la OOO “Новомосковская посуда” marcată cu semnul ”epos”, care este identic cu marca ”epos” pentru produse identice cu cele pentru care marca ”epos”a fost înregistrată.

SC „Etnomax” SRL nu a consimţit SC “Iansis” SRL ca aceasta să utilizeze marca înregistrată. Consideră eronată şi concluzia instanţei precum că nu există probe că SC „Iansis” SRL încalcă dreptul “Etnomax” SRL asupra mărcii înregistrate, iar faptul expunerii în comercializare de către SC „IANSIS” SRL a produselor importate de la OOO “Новомосковская посуда” nu se încadrează în nici una din acţiunile prevăzute la art. 9 al Legii privind protecţia mărcilor, care ar constitui încălcarea dreptului reclamantului asupra mărcii comerciale înregistrate, deoarece la materialele cauzei este anexat un extras de pe pagina web a SC „IANSIS” SRL, în care este expus setul de cratiţe Nr. 16 “Вкуснящка” cu indicarea producătorului “Epos” şi nu OOO “Новомосковская посуда”.

În susţinerea celor invocate mai indică recurentul că, setul de cratiţe Nr.16 “Вкуснящка”, este marcat cu semnul ”epos”întrucât toate produsele fabricii OOO “Новомосковская посуда” sunt marcate. Mai mult decât atât, însăşi solicitarea formulată de către SC “Iansis” SRL prin cererea reconvenţională denotă faptul că marca a fost şi este utilizată de către pârât. Or, dacă această marcă nu ar fi fost utilizată, pârâtul, în mod obişnuit, s-ar fi limitat la demonstrarea faptului că nu o utilizează. Dar, depunerea unei cereri reconvenţionale prin care se solicită declararea nulă a înregistrării mărcii confirmă existenţa a două elemente relevante; 1) marca ”epos” este utilizată de pârât şi 2) acesta are intenţia si interesul să o utilizeze în continuare.

Complementar celor invocate, recurentul consideră că dreptul unei mărci înregistrate, în speţă ”epos” constituie o valoare patrimonială şi corespunzător un bun. Precizează, în acest sens, că dreptul asupra mărcii ”epos” care a fost înregistrat conform rigorilor legale stabilite de legislaţia RM şi care oferă titularului dreptul exclusiv asupra acesteia (inclusiv dreptul de a interzice terţilor utilizarea mărcii în activitatea lor comercială, fără consimţământul său ) este protejat şi de Articolul 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. La 10 noiembrie 2014, SC “Iansis” SRL a depus referinţă la recursul declarat de reprezentantul societăţii cu răspundere limitată „Etnomax”, Domniţa Pagoni, solicitînd respingerea recursului şi menţinerea hotărîrii primei instanţe.

La 21 noiembrie a depus referinţă la recursul declarat de reprezentantul societăţii cu răspundere limitată „Etnomax”, Domniţa Pagoni, Agenţia de Stat pentru Proprietate Intelectuală a RM (AGEPI), confirmând instanţei înregistrarea mărcii ”epos” şi limitele de drepturi ale titularului acesteia, fără a se expune în privinţa admiterii sau respingerii recursului. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de reprezentantul societăţii cu răspundere limitată „Etnomax”, Domniţa Pagoni, neîntemeiat, care urmează a fi respins şi menţinută hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Potrivit art. 2, 3 al Legii nr. 38 – XVI din 29 februarie 2008, privind protecţia mărcilor, marca constituie orice semn susceptibil de reprezentare grafică, care serveşte la deosebirea produselor şi/sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele ale altor persoane fizice sau juridice. Drepturile asupra mărcii sunt dobândite şi protejate pe teritoriul Republicii Moldova prin înregistrare internaţională. Conform art.4 alin. (1) al Legii sus menţionate, Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală este oficiul naţional în domeniul protecţiei proprietăţii intelectuale şi unica autoritate care acordă pe teritoriul Republicii Moldova protecţie mărcilor în condiţiile prezentei legi. Conform art. 6 al aceleiaşi legi, titular al mărcii este persoana fizică sau juridică ori grupul de persoane fizice şi/sau juridice în numele căreia/căruia marca este protejată în conformitate cu prezenta lege.

Potrivit art. 9 alin (1) al Legii nr. 38 – XVI din 29 februarie 2008, privind protecţia mărcilor, înregistrarea mărcii conferă titularului dreptul exclusiv asupra acesteia.

Titularul mărcii este în drept să interzică terţilor să utilizeze în activitatea lor comercială, fără consimţămîntul său: a) un semn identic cu marca pentru produse şi/sau servicii identice cu cele pentru care marca este înregistrată; b) un semn care, din cauza identităţii ori similitudinii cu marca înregistrată şi identităţii ori similitudinii produselor sau serviciilor acoperite de semn şi de marcă, generează riscul de confuzie în percepţia consumatorului; riscul de confuzie include şi riscul de asociere între semn şi marcă; c) un semn identic ori similar cu marca pentru produse şi/sau servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată cînd aceasta din urmă a dobîndit un renume în Republica Moldova, iar persoana terţă, în urma folosirii semnului, fără motive justificate, profită de caracterul distinctiv ori de renumele mărcii sau le aduce atingere acestora.

Conform art. 61 alin. (1) al Legii nr. 38 – XVI din 29 februarie 2008, privind protecţia mărcilor, orice persoană fizică sau juridică, alte entităţi interesate care au pretenţii faţă de utilizarea unei mărci înregistrate ori solicitate spre înregistrare sînt în drept să iniţieze acţiune în instanţa judecătorească pentru a-şi apăra drepturile şi interesele legitime. Potrivit art. 72 alin. (1) din lege, la cererea părţii lezate, pîrîtul care a încălcat drepturile asupra unei mărci cu bună ştiinţă sau avînd motive rezonabile de a şti acest lucru va repara titularului de drepturi pagubele pe care acesta le-a suportat în mod real din cauza încălcării drepturilor sale.

La stabilirea despăgubirilor: a) se va ţine cont de toate aspectele relevante, cum ar fi consecinţele economice negative, inclusiv beneficiul ratat, suferite de partea lezată, beneficiile realizate pe nedrept de pîrît şi, după caz, de alte aspecte, cum ar fi dauna morală cauzată titularului de drept prin încălcarea drepturilor sale; sau b) poate fi fixată, ca alternativă, o sumă unică pe baza unor elemente, cum ar fi, cel puţin, valoarea royalty sau încasările care ar fi fost datorate în cazul în care pîrîtul ar fi cerut autorizaţia de a utiliza marca respectivă. Conform art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Din materialele dosarului se constată că SRL”Etnomax” a fost fondată la data de 17 noiembrie 1997. La data de 07 martie 2013 SRL”Etnomax” a depus la Agenţia de Stat pentru Protecţia Intelectuală cerere cu privire la înregistrarea în calitate de marcă a semnului ”epos”, iar la 30 ianuarie 2014 AGEPI a eliberat certificatul de înregistrare cu nr. 205094, oferindu-i reclamantului protecţie exclusivă pentru produsele din clasele 08,11,21 conform clasificatului CIPS.

Totodată conform art. 16 al Acordului privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerţ (Acordul TRIPS), titularul unei mărci de fabrică sau de comerţ înregistrate va avea dreptul exclusiv de a împiedica orice terţi acţionînd fără consimţământul său să utilizeze în cadrul operaţiunilor comerciale semne identice sau similare pentru produse sau servicii identice sau similare pentru care marca de fabrică sau de comerţ a fost înregistrată, în cazul în care o astfel de înregistrare ar genera un risc de confuzie. În caz de folosinţă a unui semn identic pentru produse sau servicii identice, existenţa riscului de confuzie va fi prezumată. Reieşind din aceste prevederi, se va considera încălcare a dreptului exclusiv al titularului mărcii ”epos”, situaţia în care orice utilizare de către pârât a acestei mărci se va produce fără acordul titularului.

În contextul expus, Colegiul relevă că reclamantul nu a prezentat probe, în sensul prevederilor legale, care ar confirma încălcarea dreptului reclamantului asupra mărcii comerciale înregistrate în conformitate cu art. 9 alin. (1) al Legii privind protecţia mărcilor. Având în vedere circumstanţele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că decizia instanţei de apel este legală şi întemeiată, motiv pentru care respinge recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Etnomax”, ca neîntemeiat şi menţine hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Etnomax”.

Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 01 septembrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Societatea cu Răspundere Limitată „Etnomax” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Iansis”, intervenient accesoriu Agenţia de Stat pentru Protecţia Intelectuală (AGEPI) privind apărarea drepturilor asupra mărcii, repararea prejudiciului material şi cererea reconvenţională a Societăţii cu Răspundere Limitată „Iansis” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Etnomax”, AGEPI privind declararea nulă a înregistrării mărcii, Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru Ion Corolevschi Oleg Sternioală