2ra-3471/14 — Constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral

prima instanţă - N. Simciuc dosarul nr. 2ra-3471/14 instanţa de apel - L. Bulgac, N. Craiu, M. Guzun ÎNCHEIERE 17 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Olgăi Iascova împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2014, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi Olga Iascova şi a fost menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 01 noiembrie 2013, prin care acţiunea a fost admisă parţial constată: La 07 august 2013, Olga Iascova a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la 19 septembrie 2011 a depus la ÎS „Calea Ferată din Moldova” o cerere, prin care a solicitat eliberarea următoarei informaţii: lista lucrătorilor care au primit apartamente pe str. Dumitriu, 12 şi str. Plaiului,7, mun. Chişinău, lista lucrătorilor care locuiesc în apartamente de serviciu, lista persoanelor care locuiesc în căminul din str. Decebal, 5, mun.

Chişinău, care au privatizat spaţiul locativ şi care este scopul efectuării reprofilării imobilului de serviciu din str. Haltei, mun. Chişinău, care conform informaţiei se preconizează pentru repartizarea spaţiului locativ. Menţionează că la 02 noiembrie 2011 s-a adresat în Judecătoria Centru mun. Chişinău cu cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Calea Ferată din Moldova” privind recunoaşterea încălcării dreptului său la informaţie prevăzut de art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (3) lit. d) din Legea privind accesul la informaţie şi repararea prejudiciului moral pe motiv că i-a fost refuzată eliberarea informaţiei enunţate. 1 Susţine că examinarea pricinii a fost amânată de mai multe ori de către instanţa de judecată şi, anume, la 03 octombrie 2012, a fost amânată la cererea ÎS „Calea Ferată din Moldova”, iar la 11 şi 15 octombrie 2012, a fost amânată din motiv că judecătorul nu a avut posibilitate să se prezinte la şedinţă.

Afirmă că la 05 decembrie 2012 a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, iar la şedinţa de judecată din 18 februarie 2013, a fost admis demersul reprezentantului său de a obliga ÎS „Calea Ferată din Moldova” să prezinte documentele solicitate în cererea de concretizare a pretenţiilor, însă documentele au fost prezentate parţial şi în foto copii. Relatează că la 04 aprilie 2013, reprezentantul său a înaintat un alt demers privind obligarea ÎS „Calea Ferată din Moldova” de a prezentarea documentelor solicitate în demersul din 18 februarie 2013. La fel, şi că şedinţa de judecată din 17 mai 2013 a fost amânată pentru 28 iunie 2013 în legătură cu aflarea judecătorului în concediu, iar la 28 iunie 2013, şedinţa de judecată iarăşi a fost amânată din motiv că judecătorul se afla în concediu medical.

Consideră că examinarea cauzei este tergiversată intenţionat şi timp de un an şi jumătate nu a fost emisă hotărârea, cu toate că ÎS „Calea Ferată din Moldova” neîntemeiat refuză prezentarea documentelor solicitate, prin ce îi încalcă dreptul la primirea informaţiei. Invocă că prin tergiversarea pricinii şi neexaminarea cauzei în fond i-a fost cauzat prejudiciu material în sumă de 5000 lei, achitată pentru serviciile avocatului, cât şi prejudiciu moral exprimat prin suferinţe şi stres continuu. Solicită constatarea încălcării dreptului său la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi încasarea de la pârât a sumei de 5000 lei, cu titlu de prejudiciu material, a sumei de 15000 lei, cu titlu de prejudiciu moral şi a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 01 noiembrie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, constatat faptul încălcării dreptului Olgăi Iascova la judecarea în termen rezonabil a pricinii civile la cererea sa de chemare în judecată împotriva ÎS „Calea Ferată din Moldova” privind încălcarea dreptului la informaţie şi încasat din contul bugetului de stat în beneficiul Olgăi Iascova echivalentul bănesc pentru compensarea prejudiciului moral în mărime de 500 lei, în rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2014 au fost respinse apelurile declarate de către Ministerul Justiţiei al RM şi Olga Iascova şi menţinută hotărârea primei instanţe. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 04 iunie 2014 recursul declarat de către Olga Iascova a fost considerat inadmisibil.

La 04 august 2014, Ministerul Justiţiei al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii. Afirmă că decizia instanţei de apel nu a fost expediată în adresa Ministerului Justiţiei al RM, iar reprezentantul ultimului a luat cunoştinţă cu decizia instanţei de apel redactată integral la 03 iunie 2014, contra semnătură. 2 În motivarea recursului a indicat că decizia instanţei de apel este neîntemeiată, deoarece au fost încălcate sau aplicate eronat normele de drept material şi anume, a fost interpretată în mod eronat legea.

Menţionează că raportând prevederile art. art. 239 şi 240 alin. (1) CPC la circumstanţele pricinii, se constată că hotărârea judecătorească se întemeiază pe un şir de concluzii ce derivă din aplicarea eronată a normelor de drept material, ce reglementează repararea prejudiciului moral cauzat prin prisma Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011. Susţine că instanţa de apel nu a ţinut cont de argumentele Ministerului Justiţiei al RM aduse în susţinerea cererii de apel.

Afirmă că în special, instanţa de apel nu a ţinut cont şi nu s-a pronunţat asupra argumentului invocat de către Ministerul Justiţiei al RM precum că prima instanţă, deşi, a ţinut cont de criteriile de apreciere a justeţei duratei procedurilor şi a reţinut că tergiversarea judecării cauzei s-a datorat inclusiv comportamentului intimatei în calitate de participant la proces, aceasta a constatat o încălcare a drepturilor intimatei ca urmare a judecării speţei în cauză, precum şi că prima instanţă, la judecarea pricinii, nu a luat în considerare faptul că intimata a omis să solicite în cererea de chemare în judecată atragerea în calitate de participant la proces Comitetul sindical al ÎS „Calea Ferată din Moldova”, ci a preferat să o facă pe parcursul judecării pricinii, fapt ce la fel a dus la amânarea examinării cauzei.

Invocă că instanţa de apel nu a dat o apreciere argumentului invocat de către Ministerul Justiţiei al RM cu referire la faptul că în partea motivată a hotărârii, prima instanţă aduce anumite argumente contradictorii cu soluţia adoptată şi anume, instanţa a menţionat că intimata nu a invocat care este scopul sau importanţa solicitării informaţiei de la ÎS „Calea Ferată din Moldova”, iar reieşind din obiectul acţiunii, instanţa notează că procedura nu se referă la o chestiune primordială pentru intimată. Indică că prima instanţă a constatat că intimatei i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a pricinii şi că i-a fost cauzat un anumit nivel de stres şi frustrare ca urmare a duratei lungi a procedurii.

Menţionează că instanţa nu a ţinut cont de argumentele sale în ce constă art. 2 alin. (2) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, care evidenţiază că repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului. Susţine că mărimea prejudiciului moral urmează să fie proporţională cu sumele acordate de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului în cauze similare, iar suportarea prejudiciului moral se apreciază individual pentru fiecare caz în parte, luându-se în consideraţie argumentele ambelor părţi în proces, jurisprudenţa Curţii Europene pentru Drepturile Omului şi excluzându-se pretenţii excesive şi vădit exagerate.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. 3 Din materialele cauzei rezultă că reprezentantul Ministerului Justiţiei al RM a luat cunoştinţă de decizia instanţei de apel redactată integral la 03 iunie 2014, contra semnătură, fapt ce se confirmă prin recipisa anexată (f. d. 112). Prin urmare, la caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Ministerul Justiţiei al RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Ministerul Justiţiei al RM asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Justiţiei al RM ca inadmisibil. 4 În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 5