2ra-3219/14 — Privind repararea prejudiciului în legatura cu încălcarea termenului rezonabil de examinare a cauzei

Dosarul nr. 2ra-3219/14 Prima instanţă: Judecătoria Buiucani mun. Chişinău (jud. A. Rotari) Instanţa de apel:Curtea de Apel Chişinău (jud. L. Bulgac, N. Craiu, M. Guzun)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

ÎNCHEIERE Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ 05 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în următoarea componenţă: Preşedintele, judecător Svetlana Novac Judecătorii: Maria Ghervas Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova împotriva deciziei din 19 decembrie 2013 a Curţii de Apel Chişinău, adoptate în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Gaidău Vladimir şi Gaidău Ion împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova privind constatarea încălcării termenului rezonabil la judecarea cauzei şi repararea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, c o n s t a t ă : La 04.06.2013, Gaidău Vladimir şi Gaidău Ion s-au adresat în instanţa de judecată cu acţiune împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, solicitînd constatarea încălcării termenului rezonabil la judecarea cauzei civile cu privire la restabilirea în funcţie şi încasarea prejudiciului moral în mărime de 100000 lei.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au indicat că la 18.12.2007 a fost înaintată în instanţa de judecată o acţiune împotriva administraţiei Staţiei „Bălţi-Slobozia” a Căii Ferate a Republicii Moldova privind restabilirea lui Gaidău Vladimir în funcţie şi încasarea prejudiciului cauzat. Acţiunea nominalizată s-a aflat în procedura instanţelor judecătoreşti timp de 5 ani 4 luni şi 12 zile, însă aşa categorii de litigii se examinează, conform art. 192 alin. (2) CPC şi art. 355 alin (4) Codul muncii, de urgenţă şi în mod prioritar. Menţionează reclamanţii că demersuri cu privire la suspendarea şi amânarea examinării litigiului dat în perioada indicată nu au fost depuse. Pe parcursul judecării cauzei nu o singură dată au fost înaintate adresări către Curtea de Apel Bălţi şi Curtea Supremă de Justiţie pentru a urgenta examinarea litigiului, însă eforturile depuse nu au adus succes.

Mai susţin că pe parcursul examinării cauzei, reclamantul Gaidău Vladimir a concretizat pretenţiile invocate în acţiune, indicînd circumstanţele de fapt, precum şi dispoziţiile Legii nr. 87 din 21.04.2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, solicitînd constatarea faptului încălcării dreptului reclamanţilor Gaidău Vladimir şi Gaidău Ion la 1 judecarea în termen rezonabil a dosarului nr. 2a-52/13 aflat în procedură la Curtea de Apel Bălţi, precum şi repararea prejudiciului moral în sumă de 100000 lei. Prin hotărârea din 16.07.2013 a judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău, acţiunea a fost admisă parţial; s-a constatat faptul încălcării dreptului reclamanţilor Gaidău Vladimir şi Gaidău Ion la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi sa dispus încasarea din bugetul de Stat al Republicii Moldova prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Gaidău Vladimir şi Gaidău Ion a cîte 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest, acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia din 19 decembrie 2013 a Curţii de Apel Chişinău, apelul depus de Ministerul Justiției a fost admis, a fost casată hotărîrea din data de 16.07.2013 a judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău în partea în care a fost admisă acțiunea lui Gaidău Ion privind constatarea încălcării termenului rezonabil la judecarea cauzei și încasarea prejudiciului moral în sumă de 5000 lei, fiind adoptată o nouă hotărîre prin care a fost respinsă cererea lui Gaidău Ion împotriva Ministerului Justiției privind constatarea încălcării termenului rezonabil la judecarea cauzei și încasarea prejudiciului moral în sumă de 5000 lei, în rest hotărîrea a fost menținută. La data de 08 martie 2013, Ministerul Justiţiei al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea hotărîrilor judecătoreşti, cu emiterea unei hotărîri prin care simpla constatare ar constitui o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral acordat.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, pe care o consideră neîntemeiată şi pasibilă de a fi casată. În acest sens, s-a invocat că instanţa de apel, verificînd legalitatea hotărîrii primei instanţe, eronat a interpretat dreptul material cu privire la repararea prejudiciului prin prisma Legii nr. 87 din. 21.04.2011. Astfel, recurentul a constatat că acţiunea lui Gaidău Vladimir împotriva Ministerului Finanţelor cu privire la încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a fost supusă o dată controlului judecătoresc, în sensul dat fiind emisă şi o hotărîre rămasă definitivă şi irevocabilă - decizia din 01.08.2012 a Curţii Supreme de Justiţie.

La caz, admiterea repetată de către instanţa de apel a pretenţiilor înaintate de Gaidău Vladimir împotriva statului, privind încasarea prejudiciului pe întreaga perioadă de examinare a cauzei principale, este nejustificată. Menţionează că intenţia de rea-credinţă a lui Gaidău Vladimir de a încasa prejudiciul din contul bugetului de stat prin faptul de a trece în actele judecătoreşti pe Gaidău Ion, care niciodată nu a fost parte la raportul juridic litigios de muncă dedus judecăţii între Gaidău Vladimir şi administraţia Staţiei Bălţi-Slobozia a Căii Ferate a R. Moldova din speţa principală, a fost demonstrată şi de către instanţa de apel.

Susţine că responsabilitatea duratei procedurilor în privinţa unei cauze urmează a fi evaluată conform criteriilor stabilite de jurisprudența Curţii Europene a Drepturilor Omului şi anume prin complexitatea procesului, comportamentul părţilor, dificultatea dezbaterilor, aglomerarea rolului instanţei, precum şi exercitarea căilor de atac. Remarcă faptul că, concluzia admiterii unei interpretări eronate de prima instanţă rezidă din faptul că pe perioada de examinare a cauzei principale pentru care se pretinde constatarea încălcării art. 6 al Convenţiei şi art. 2 din Legea nr. 87 din 21.04.2011, nu poate fi impusă exclusiv instanţelor de judecată.

Prin urmare, potrivit raportului motivat al Curţii de Apel Bălţi nr. 13347 din 05 iulie 2013, examinarea de lungă durată a cauzei se datorează exclusiv conduitei părţilor în proces, iar potrivit conţinutului raportului nominalizat, se desprinde că drept temeiuri de amînarea a examinării acţiunii civile a servit solicitarea acordării asistenţei juridice garantate de stat, imposibilitatea prezenţii 2 apărătorului la data preconizată, inclusiv solicitarea prezentării unui Ordin din partea pîrîtului, înaintarea de părţi a diferitor demersuri. Totodată, s-a specificat că, amînarea şedinţei de către instanţă a avut loc de două ori şi atunci din motive întemeiate. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizînd în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel.

Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţa de apel a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva deciziei din 19 decembrie 2013 a Curţii de Apel Chişinău. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele, judecător Svetlana Novac Judecătorii: Maria Ghervas Oleg Sternioală 3