2ra-972/14 — Constatarea încălcării dreptul la judecarea în termen rezonabil a pricinii, repararea prejudiciului

prima instanţă: A.Rotari dosarul nr.2ra-972/14 instanţa de apel: N.Budăi A.Nogai, I.Muruianu ÎNCHEIERE 20 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Gaidău Ion şi Gaidău Vladimir, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gaidău Ion şi Gaidău Vladimir împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării termenului rezonabil la judecarea cauzei şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2013 c o n s t a t ă La data de 04 iunie 2013 Gaidău Ion şi Gaidău Vladimir au depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării termenului rezonabil la judecarea cauzei şi repararea prejudiciului moral.

In motivarea acţiunii Gaidău Ion şi Gaidău Vladimir au menţionat că, la data de 18 decembrie 2007 a fost înaintată în instanţa de judecată acţiunea civilă cu privire la restabilirea lui Gaidău Ion în funcţie şi repararea prejudiciului cauzat. Procesul civil durează deja 5 ani, 4 luni şi 12 zile, pe când litigiile de muncă trebuie să fie examinate în mod prioritar. 1 Gaidău Ion şi Gaidău Vladimir au solicitat constatarea faptului încălcării termenului rezonabil la judecarea cauzei şi repararea prejudiciului moral în sumă de 100000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 16 iulie 2013 acţiunea s- a admis parţial. S-a constatat faptul încălcării dreptului lui Gaidău Ion şi Gaidău Vladimir la judecarea în termen rezonabil a cauzei.

S-a încasat din bugetul de stat al Republicii Moldova prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul lui Gaidău Ion şi Gaidău Vladimir prejudiciul moral în sumă de 5000 lei pentru fiecare. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău 19 decembrie 2013 s-a admis apelul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, s-a casat hotărârea primei instanţe în partea admiterii acţiunii cu privire la constarea faptului încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi încasarea prejudiciului moral în sumă de 5000 lei şi s-a emis o nouă hotărâre prin care acţiunea s-a respins ca neîntemeiată. În rest hotărârea s-a menţinut. La 23 ianuarie 2014 Gaidău Ion şi Gaidău Vladimir au declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

În motivarea recursului au invocat, că instanţa de apel a ignorat circumstanţele de fapt stabilite de prima instanţă şi a interpretat în mod eronat normele de drept material. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; 2 e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs că, instanţa de apel a ignorat circumstanţele de fapt stabilite de prima instanţă şi a interpretat în mod eronat normele de drept material nu pot fi reţinute, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal, iar instanţa de apel corect a raportat normele de drept aplicate la circumstanţele de fapt ale pricinii civile în cauză. Or, recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt, iar în conformitate cu art. 440 Cod de procedură civilă, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţa de apel şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu. Astfel, instanţa de recurs notează că recurenţii nu au invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul deduce, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a 3 examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele recurenţilor nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Gaidău Ion şi Gaidău Vladimir ca inadmisibil. În conformitate cu art.432, art.433, art.440 CPC, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Gaidău Ion şi Gaidău Vladimir se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 4