2ra-3104/13 — Restabilirea termenului de prescripţie pentru contestarea ordinelor de aplicarea a sancţiunilor disciplinare, anularea ordinelor de sancţionare disciplinară, restabilirea la lucru, recunoaşterea nulităţii instrucţiei de serviciu şi repararea prejudiciului material şi moral

dosarul nr.2ra-3104/13 prima instanţă: N.Ocerednîi instanţa de apel: A.Gheorghieş, N.Chircu, V.Harmaniuc DECIZIE 09 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Elena Covalenco Ion Corolevschi, Nicolae Clima examinînd cererea de recurs declarată de către Vladimir Gaidău şi Ion Gaidău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vladimir Gaidău şi Ion Gaidău împotriva administraţiei Staţiei Bălţi-Slobozia a Căii Ferate a R.Moldova cu privire la restabilirea termenului de prescripţie pentru contestarea ordinelor de aplicarea a sancţiunilor disciplinare, anularea ordinelor de sancţionare disciplinară, restabilirea la lucru, recunoaşterea nulităţii instrucţiei de serviciu şi repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 24 mai 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Vladimir Gaidău şi Ion Gaidău şi casată hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 27 februarie 2012, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care cererea a lui Vladimir Gaidău şi Ion Gaidău cu privire la restabilirea termenului de prescripţie pentru contestarea ordinelor de aplicarea a sancţiunilor disciplinare a fost respinsă, cererea cu privire la anularea ordinelor de sancţionare disciplinară a fost respinsă ca depusă cu omiterea termenului de prescripţie, iar acţiunea cu privire la restabilirea la lucru,

recunoaşterea nulităţii instrucţiunii de serviciu şi repararea prejudiciului material şi moral a fost respinsă ca neîntemeiată, c o n s t a t ă La 19 decembrie 2007, Gaidău Vladimir şi Gaidău Ion au depus o cerere de chemare în judecată împotriva Guvernului Republicii Moldova şi administraţia Staţiei Bălţi-Slobozia a Căii Ferate din R.Moldova cu privire la obligarea de a prezenta răspunsul la petiţie, restabilirea în funcţie şi repararea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii reclamantul Vladimir Gaidău a indicat că el a lucrat în calitate de vînzător de bilete la Staţia Bălti Slobozia a Căii Ferate din R.Moldova. La 24 mai 2007 a suferit un accident de muncă în rezultatul căruia a devenit invalid de muncă, iar administraţia Staţiei Bălţi-Slobozia a încercat să ascundă acest fapt.

La ieşirea din concediul medical administraţia gării nu i-a permis să-şi îndeplinească norma de producere în rezultatul căruia i-a fost aplicată mustrare. Susţine Vladimir Gaidău că la 26 iulie 2007 pârâtul iarăşi 1-a înlăturat de la îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ca ulterior acest fapt să poată servi drept temei de concediere. Mai indică reclamantul că administraţia gării nu i-a permis să plece la înmormântarea mamei lui. La 30 octombrie 2007, reclamantul a fost citat la Curtea Supremă de Justiţie în legătură cu examinarea unei cauze, însă cu toate că avea înştiinţare pentru această zi, pârâtul nu i-a permis să plece. La 19 noiembrie 2007 administraţia Staţiei Bălţi-Slobozia 1-a concediat pe Gaidău Vladimir de la lucru.

Cer reclamanţii restabilirea lui Gaidău Vladimir la lucru, repararea prejudiciului material şi moral. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2008 acţiunea declarată de Vladimir Gaidău şi Ion Gaidău împotriva Guvernului R.Moldova cu privire la obligarea de a prezenta răspunsul la petiţie şi cerinţa către administraţia Staţiei Bălţi- Slobozia a Căii Ferate din R.Moldova privind restabilirea în funcţie şi repararea prejudiciului material şi moral au fost separate. Pretenţia înaintată către administraţia staţiei Bălţi-Slobozia a Căii Ferate din R.Moldova a fost remisă judecătoriei Bălţi spre examinare după competenţă.

La 12 decembrie 2012 Gaidău Vladimir şi Gaidău Ion au depus cererea prin care au solicitat repunerea în termen de prescripţie a cererii de contestare a ordinelor de aplicare a sancţiunilor disciplinare nr.34 din 19 martie 2007, nr.53 din 25 aprilie 2007, nr.77 din 29 iunie 2007 şi nr.83 din 26 iulie 2007 emise de administraţia Staţiei Bălti-Slobozia a Căii Ferate din R.Moldova. La 23 decembrie 2011, Vladimir Gaidău şi Ion Gaidău au depus cereri prin care au solicitat anularea ordinelor de aplicare a sancţiunii disciplinare nr.34 din 19 martie 2007, nr.53 din 25 aprilie 2007, nr.77 din 29 iunie 2007 şi nr.83 din 26 iulie 2007. Reclamanţii Vladimir Gaidău şi Ion Gaidău în motivarea cererilor au invocat că, prin ordinul nr.34 din 19.03.2007 în privinţa lui Gaidău Vladimir a fost aplicată o sancţiune disciplinară sub formă de ilustrare aspră.

Consideră reclamanţii că sancţiunea a fost aplicată fără careva temei legali, cu încălcarea prevederilor art.208 alin.(1), art. 210 alin.(1) lit.b) al Codului muncii. Tot odată, refuzul de a se prezenta la şedinţa operativă era unul întemeiat, deoarece la acel moment reclamantul se afla în exercitarea nemijlocită a obligaţiunilor sale de serviciu şi controla biletele la pasageri. Ordinul i s-a adus la cunoştinţă la 20 martie 2007. Iniţial ordinul l-a contestat la 20 noiembrie 2007, iar actuala cerere a înaintat în temeiul deciziei Curţii ie Apel Bălţi din 08 august 2009 (prin aceasta s-a menţinut încheierea judecătoriei Bălţi privind scoaterea cererii de pe rol). Prin ordinul nr.53 din 25 aprilie 2007, Vladimir Gaidău a fost supus sancţiunii disciplinare pentru neîndeplinirea sistematică a planului de producere.

Consideră că ordinul este unul ilegal, deoarece neîndeplinirea planului a avut loc din motive obiective, cum ar fi lipsa călătorilor. În circumstanţele date, neîndeplinirea planului nu constituie temei de aplicare a sancţiunii disciplinare, iar potrivit art.161 alin.(2) al Codului muncii, are drept consecinţă pentru salarizarea angajatului. Prin urmare, ordinul menţionat de asemenea este emis cu încălcarea prevederilor art.208 alin.(1), art. 209 alin.(1), şi art. 210 alin.(1) lit.b) al Codului muncii. Iniţial ordinul l-a contestat la 26 noiembrie 2007, cererea fiind scoasă de pe rol. Potrivit ordinului nr.77 din 29 iunie 2007, Vladimir Gaidău a fost supus sancţiunii disciplinare sub formă de mustrare aspră pentru nesupunerea indicaţiilor directorului întreprinderii.

Consideră că ordinul este ilegal, fiind emis cu încălcarea prevederilor art.208 şi art.209 Codului muncii. Astfel, drept temei de aplicare a sancţiunii a servit presupusa lipsă a reclamantului de la serviciu la 23 mai 2007, lucru care nu corespunde realităţii. Or, trenul nr.649, la ora 20 şi 47 min, la data de 23 mai 2007 a plecat de la staţia Bălţi- Slobozia spre Ocniţa. Iar la 24 mai 2007, la ora 03 şi 47 min, trenul dat sub nr.650 deja pleca de la Ocniţa spre Chişinău, ruta pe care reclamantul a deservit-o. Prin urmare, lipsa din trenul nr.649 Bălţi-Slobozia-Ocniţa, ar făcea imposibilă executarea obligaţiunilor de serviciu pe ruta Ocniţa-Chişinău. Mai mult ca atît, la 24 mai 2007, exercitând obligaţiunile de serviciu pe ruta Ocniţa-Chişinău, la orele 6:30, la staţia Răuţel, a fost agresat de doi călători.

Prin actul nr.8 din 29 iunie 2007, accidentul fiind recunoscut ca accident de muncă, lucru ce a agravat relaţiile reclamantului cu administraţia. În legătură cu acest fapt, Gaidău Vladimir a fost invitat la şedinţa operativă, la care nu s-a prezentat din motive obiective şi anume, începînd cu orele 8:00 deservea ruta Bălţi-Slobozia-Mareuţi. Lipsa la şedinţa operativă nu poate servi temei de sancţionare, astfel consideră că ordinul nr.77 din 29 iunie 2007 a fost emis ilegal. Iniţial ordinul l-a contestat la 17 ianuarie 2008, cererea fiind scoasă de pe rol. La 26 iulie 2007, administraţia Staţiei Bălţi-Slobozia a Căii Ferate a R.Moldova a emis ordinul nr.83, prin care Vladimir Gaidău a fost supus sancţiunii disciplinare sub formă de avertisment pentru încălcarea sistematică a disciplinei muncii.

Consideră reclamantul că ordinul contestat este ilegal, deoarece prin instrucţia de serviciu din 05 aprilie 2007 au fost introduse un şir de modificări în ce priveşte regimul de muncă şi odihnă, inclusiv şi obligaţia de a se prezinte la adjunctul şefului staţiei pentru a fi instruit. Considerînd modificările operate drept ilegale, fapt constatat şi de către Inspectoratul Teritorial de Muncă, Gaidău Vladimir a refuzat să se prezinte pentru a fi instruit, fapt pentru care neîntemeiat a fost sancţionat. De asemenea nu se confirmă nici faptul întîrzierii la ruta din 26 iulie 2007, 28 iunie 2007 şi din 14 iulie 2007, dat fiind raptul că careva încălcări a disciplinei muncii în lunile iunie-iulie 2007 nu a admis.

Iniţial ordinul menţionat l-a contestat la 27 decembrie 2007, cererea fiind scoasă de pe rol. Cer reclamanţii Vladimir Gaidău şi Ion Gaidău Astfel anularea ordinul nr.34 din 19 martie 2007 prin care a fost aplicată sancţiunea disciplinară sub formă de mustrare aspră, anularea ordinului nr.53 din 25 aprilie 2007 prin care a fost supus sancţiunii disciplinare pentru neîndeplinirea sistematică a planului de producere, anularea ordinului nr.77 din 29 iunie 2007 prin care a fost supus sancţiunii disciplinare sub formă de mustrare aspră pentru nesupunerea indicaţiilor directorului întreprinderii, anularea ordinului nr.83 din 26 iulie 2007 prin care a fost suspus sancţiunii disciplinare sub formă de avertisment pentru încălcarea sistematică a disciplinei muncii.

La 23 decembrie 2011, Vladimir Gaidău şi Ion Gaidău au mai depus o cerere către administraţia Staţiei Bălţi-Slobozia a Căii Ferate din R.Moldova privind recunoaşterea nulităţii Instrucţiei de serviciu din 05 aprilie 2007. În motivarea acţiunii reclamanţii au invocat, că anterior cu o astfel de cerere s-au adresat către administraţia întreprinderii şi comitetul sindical, însă aceasta a rămas fără soluţionare. Consideră, că instrucţia dată contravine cerinţelor art.22 din Legea cu privire la protecţia muncii nr.625-XII din 02 iulie 1991 şi lezează drepturile constituţionale a reclamanţilor. La fel, prin instrucţie s-au introdus modificările care au schimbat prevederile contractului individual de muncă în ceea ce priveşte regimul de muncă şi odihnă.

Iar faptul încălcării prevederilor codului muncii la elaborarea Instrucţiei de serviciu din 05 aprilie 2007 a fost constatat prin Actul Inspectoratului Teritorial de Muncă din 01 februarie 2008. La 16 noiembrie 2007, reclamanţii au formulat o cerere analogică, care prin încheierea judecătorului din 19 noiembrie 2007 a fost restituită în temeiul art.170 alin.(1) lit.a) CPC. Cer reclamanţii recunoaşterea nulităţii Instrucţiei de serviciu din 05 aprilie 2007. Prin hotărîrea judecătoriei Bălţi din 27 februarie 2012, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 24 mai 2013, apelul declarat de Vladimir Gaidău şi Ion Gaidău a fost admis, fiind casată hotărîrea primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care cererea a lui Vladimir Gaidău şi Ion Gaidău cu privire la restabilirea termenului de prescripţie pentru contestarea ordinelor de aplicarea a sancţiunilor disciplinare nr.34 din 19 martie 2007, nr.53 din 25 aprilie 2007, nr.77 din 29 iunie 2007 şi nr.83 din 26 iulie 2007 a fost respinsă, cererea cu privire la anularea ordinelor de sancţionarea disciplinară nr.34 din 19 martie 2007, nr.53 din 25 aprilie 2007, nr.77 din 29 iunie 2007 şi nr.83 din 26 iulie 2007 a fost respinsă ca depusă cu omiterea termenului de prescripţie, iar acţiunea cu privire la restabilirea la lucru, recunoaşterea nulităţii instrucţiunii de serviciu din 05 aprilie 2007 şi repararea prejudiciului material şi moral a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 12 iulie 2013, Vladimir Gaidău şi Ion Gaidău au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu pronunţarea unei hotărîri noi de admitere a acţiunii. În motivarea recursului recurenţii au invocat că instanţele de judecată la examinarea pricinii eronat au aplicat legea materială care guvernează raportul juridic litigios, prin ce au emis hotărîri neîntemeiate. În special, s-a invocat că decizia instanţei de apel contravine circumstanţelor cauzei, deoarece cererile privind anularea ordinelor de aplicare a sancţiunilor disciplinare au fost scoase de pe rol la 30 septembrie 2009, iar potrivit art. 355 alin.(1) lit.b) al Codului muncii, termenul de prescripţie constituie 3 ani dar nu un an, cum a stabilit instanţa.

De asemenea s-a invocat că la emiterea ordinului nr.147 din 19 noiembrie 2007, administraţia a încălcat prevederile art. 87 al Codului muncii. S-a mai invocat că instrucţiunea din 05 aprilie 2007 este una ilegală, deoarece nu a fost coordonată cu comitetul sindical. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărîrilor judecătoreşti din următoarele considerente. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Conform art. 86 alin.(1) lit. g) Codului muncii, concedierea – desfacerea din iniţiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, precum şi a celui pe durată determinată – se admite pentru încălcarea repetată, pe parcursul unui an, a obligaţiilor de muncă, dacă anterior au fost aplicate sancţiuni disciplinare. Conform art. 210 al Codului muncii (în vigoare la data aplicării sancţiunilor disciplinare), sancţiunea disciplinară se aplică prin ordin (dispoziţie, decizie, hotărîre), în care se indică în mod obligatoriu: a) temeiurile de fapt şi de drept ale aplicării sancţiunii; b) termenul în care sancţiunea poate fi contestată; c) organul în care sancţiunea poate fi contestată.

Ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) de sancţionare se comunică salariatului, sub semnătură, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data cînd a fost emis şi îşi produce efectele de la data comunicării. Refuzul salariatului de a confirma prin semnătură comunicarea ordinului se fixează într-un proces-verbal semnat de un reprezentant al angajatorului şi un reprezentant al salariaţilor. Ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) de sancţionare poate fi contestat de salariat în instanţa de judecată în condiţiile art.355. Potrivit actelor cauzei prin ordinul de transfer nr.44 din 10 martie 2000, Vladimir Gaidău a fost angajat la Staţia Bălţi-Slobozia în calitate de vînzător de bilete în tren.

Prin ordinul nr.34 din 19 martie 2007, Vladimir Gaidău a fost suspus sancţiunii disciplinare în temeiul art. 206 alin.(1) lit.e) al Codului muncii. (f.d.41 v.I). Prin ordinul nr.53 din 25 aprilie 2007, Vladimir Gaidău a fost suspus sancţiunii disciplinare în temeiul art. 206 alin.(1) lit.b) al Codului muncii pentru neîndeplinirea sistematică a planului de producere (f.d.42 v.I). Conform actului din 27 aprilie 2007, Vladimir Gaidău a refuzat să confirmă prin semnătură comunicarea ordinului. Prin ordinul nr.77 din 29 iunie 2007, Vladimir Gaidău a fost supus sancţiunii disciplinare sub formă de mustrare aspră în temeiul art. 206 alin.(1) lit.c) Codului muncii pentru nesupunerea indicaţiilor directorului întreprinderii (f.d.43 v.I).

Prin ordinul nr.83 din 26 iulie 2007, Vladimir Gaidău a fost supus sancţiunii disciplinare sub formă de avertisment în temeiul art. 206 alin.(1) lit.a) al Codului muncii, pentru încălcarea sistematică a disciplinei muncii. (f.d.44 v.I). Prin ordinul nr.147 din 19 noiembrie 2007, Vladimir Gaidău a fost eliberat din funcţia în temeiul art. 86 alin.(1) lit. g) Codului muncii, pentru încălcarea repetată, pe parcursul unui an, a obligaţiilor de muncă. (f.d.45 v.I). La data de 19 decembrie 2007, Vladimir Gaidău şi Ion Gaidău s-au adresat în instanţa de judecată cu acţiune către Guvernul Republicii Moldova şi administraţia Staţiei Bălţi-Slobozia a Căii Ferate din R.Moldova prin care au solicitat obligarea aparatului Guvernului de a da răspuns la petiţie şi de a obliga administraţia Staţiei Bălţi-Slobozia a Căii Ferate să respecte legile Republicii Moldova, restabilirea lucru, repararea prejudiciului material şi moral.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2008, acţiunea lui Vladimir Gaidău şi Ion Gaidău împotriva Guvernului R.Moldova cu privire la obligarea aparatului Guvernului de a da răspuns la petiţie şi la acţiunea a lui Vladimir Gaidău şi Ion Gaidău împotriva Staţiei Bălţi-Slobozia a Căii Ferate din R.Moldova cu privire la restabilirea la lucru, repararea prejudiciului material şi moral au fost separate într-un alt proces. Astfel, pretenţia lui Vladimir Gaidău şi Ion Gaidău împotriva Staţiei Bălţi- Slobozia a Căii Ferate din R.Moldova cu privire la restabilirea la lucru, repararea prejudiciului material şi moral a fost remisă spre examinare după competenţă, în prima instanţă la Judecătoria Bălţi.

(f.d.48,49 v.I). Prin încheierea Judecătoriei Bălţi din 20 februarie 2009, procesul civil la cererea de chemare în judecată a lui Vladimir Gaidău împotriva Staţiei Bălţi-Slobozia a Căii Ferate din R.Moldova cu privire la restabilirea la lucru, a fost suspendat pînă la examinarea litigiului de contestare a ordinelor de a aplicare a sancţiunilor disciplinare. Prin încheierea Judecătoriei Bălţi din 16 august 2010, cererea lui Vladimir Gaidău şi Ion Gaidău împotriva Staţiei Bălţi-Slobozia a Căii Ferate din R.Moldova cu privire la restabilirea la lucru, repararea prejudiciului material şi moral a fost scoasă de pe rol. (f.d.139 v.I). Prin încheierea Judecătoriei Bălţi din 20 septembrie 2010, încheierea din 16 august 2010 a aceleaşi instanţe a fost anulată.

(f.d.1 v.II). Prin încheierea Judecătoriei Bălţi din 02 aprilie 2009, menţinută prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 16 iunie 2009, acţiunea lui Vladimir Gaidău şi Ion Gaidău împotriva Staţiei Bălţi-Slobozia a Căii Ferate din R.Moldova cu privire la anularea ordinelor nr.77 din 29 iunie 2007, nr.83 din 26 iulie 2007, nr.53 din 25 aprilie 2007 şi nr.34 din 19 martie 2007 privind sancţionarea disciplinară a fost scoasă de pe rol. (f.d.41, 43 v. II).

La data de 12 decembrie 2011, Vladimir Gaidău şi Ion Gaidău au depus cerere prin care au solicitat restabilirea termenului de prescripţie pentru contestarea ordinelor de aplicarea a sancţiunilor disciplinare nr.34 din 19 martie 2007, nr.53 din 25 aprilie 2007, nr.77 din 29 iunie 2007 şi nr.83 din 26 iulie 2007. La data de 23 decembrie 2011, Vladimir Gaidău şi Ion Gaidău au depus cererea de recunoaştere a instrucţiunii din 05 aprilie 2007 ca fiind ilegală, invocînd că la data de 16 noiembrie 2007, Vladimir Gaidău a depus o asemenea cerere în instanţa de judecată (f.d.55 v.II). Astfel, în susţinerea pretenţiilor solicitate reclamantul a invocat că instrucţiunea contestată este una ilegală, deoarece promovează violenţa faţă de cetăţenii R.Moldova, iar vînzătorii de bilete în tren sunt pedepsiţi, cu reţinerea din salariul a amenzilor.

De asemenea prin instrucţiunea dată s-a introdus unele modificări, care au schimbat clauzele contractului individual de muncă şi de odihnă. La data de 23 decembrie 2011, Vladimir Gaidău şi Ion Gaidău au depus cererile de chemare în judecată împotriva administraţiei Staţiei Bălţi-Slobozia a Căii Ferate din R.Moldova prin care au solicitat anularea ordinelor de aplicare a sancţiunii disciplinare nr.34 din 19 martie 2007, nr.53 din 25 aprilie 2007, nr.77 din 29 iunie 2007 şi nr.83 din 26 iulie 2007 (f.d.172-174, 180-182, 188-190, 199-201 v.II), anularea ordinului.

Ca urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a constatat că Vladimir Gaidău şi Ion Gaidău adresându-se în instanţa de judecată cu acţiune către administraţia Staţiei Bălţi-Slobozia a Căii Ferate din R.Moldova, au solicitat restabilirea termenului de prescripţie pentru contestarea ordinelor de aplicarea a sancţiunilor disciplinare şi anularea ordinelor de aplicare a sancţiunii disciplinare nr.34 din 19 martie 2007, nr.53 din 25 aprilie 2007, nr.77 din 29 iunie 2007 şi nr.83 din 26 iulie 2007, recunoaşterea nulităţii instrucţiunii de serviciu din 05 aprilie 2007, restabilirea la lucru, repararea prejudiciului material ce constituie salariul ratat în sumă de 58777,50 lei, repararea prejudiciului moral în mărime de 60000 lei, încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 2200 lei şi comp0ensaţia în temeiul art. 330 alin.(2) Codului muncii în sumă de 4776,40 lei.

Instanţele de judecată au emis hotărîrile sus enunţate. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel corect a casat hotărîrea primei instanţe şi a emis o hotărîre nouă prin care cererea a lui Vladimir Gaidău şi Ion Gaidău cu privire la restabilirea termenului de prescripţie pentru contestarea ordinelor de aplicare a sancţiunilor disciplinare nr.34 din 19 martie 2007, nr.53 din 25 aprilie 2007, nr.77 din 29 iunie 2007 şi nr.83 din 26 iulie 2007 a fost respinsă, cererea cu privire la anularea ordinelor de sancţionarea disciplinară nr.34 din 19 martie 2007, nr.53 din 25 aprilie 2007, nr.77 din 29 iunie 2007 şi nr.83 din 26 iulie 2007 a fost respinsă ca depusă cu omiterea termenului de prescripţie, iar acţiunea cu privire la restabilirea la lucru, recunoaşterea nulităţii instrucţiunii de serviciu din 05 aprilie 2007 şi repararea prejudiciului material şi moral a fost respinsă ca neîntemeiată.

Astfel, după cum sus s-a menţionat la data de 12 decembrie 2011, Vladimir Gaidău şi Ion Gaidău au depus în instanţa de judecată cererea prin care au solicitat restabilirea termenului de prescripţie pentru contestarea ordinelor de aplicarea a sancţiunilor disciplinare nr.34 din 19 martie 2007, nr.53 din 25 aprilie 2007, nr.77 din 29 iunie 2007 şi nr.83 din 26 iulie 2007. La data de 23 decembrie 2011, Vladimir Gaidău şi Ion Gaidău au depus cerere prin care au solicitat anularea ordinelor de aplicare a sancţiunilor disciplinare nr.34 din 19 martie 2007, nr.53 din 25 aprilie 2007, nr.77 din 29 iunie 2007 şi nr.83 din 26 iulie 2007. În asemenea circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că este justă concluzia instanţei de apel de respingere a cererii a lui Vladimir Gaidău şi Ion Gaidău Gaidău cu privire la restabilirea termenului de prescripţie pentru contestarea ordinelor de aplicare a sancţiunilor disciplinare nr.34 din 19 martie 2007, nr.53 din 25 aprilie 2007, nr.77 din 29 iunie 2007 şi nr.83 din 26 iulie 2007 şi respingere a cererii cu privire la anularea ordinelor de sancţionarea disciplinară nr.34 din 19 martie 2007, nr.53 din 25 aprilie 2007, nr.77 din 29 iunie 2007 şi nr.83 din 26 iulie 2007 ca depusă cu omiterea termenului de prescripţie.

După cum sus s-a menţionat prin încheierea irevocabilă a Judecătoriei Bălţi din 02 aprilie 2009, menţinută prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 16 iunie 2009, acţiunea a lui Vladimir Gaidău şi Ion Gaidău împotriva Staţiei Bălţi-Slobozia a Căii Ferate din R.Moldova cu privire la anularea ordinelor nr.77 din 29 iunie 2007, nr.83 din 26 iulie 2007, nr.53 din 25 aprilie 2007 şi nr.34 din 19 martie 2007 privind sancţionarea disciplinară a fost scoasă de pe rol. Art. 355 al Codului muncii (în vigoare la data aplicării sancţiunilor disciplinare), prevede expres că cererea privind soluţionarea litigiului individual de muncă se depune în instanţa de judecată în termen de un an de la data cînd salariatul a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său.

Vladimir Gaidău şi Ion Gaidău la depunerea cererii de repunere în termen de judecată a acţiunii cu privire la anularea ordinelor menţionate nu a prezentat nici un motiv bine întemeiat care ar răsturna poziţia instanţei de apel. Mai mult ca atît, potrivit art. 278 CC, dacă instanţa judecătorească a scos cererea de pe rol, cursul prescripţiei extinctive care a început pînă la intentarea acţiunii continuă fără întrerupere.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că este justă concluzia primei instanţe de respingere a acţiunii privind restabilirea la lucru a lui Vladimir Gaidău, deoarece la emiterea ordinului de concediere nr.147 din 19 noiembrie 2007, Vladimir Gaidău a fost concediat de la lucru în temeiul art. 86 alin.(1) lit. g) al Codului muncii, pentru încălcarea repetată, pe parcursul a unui an, a obligaţiilor de muncă, stabilită prin ordinele nr.77 din 29 iunie 2007, nr.83 din 26 iulie 2007, nr.53 din 25 aprilie 2007 şi nr.34 din 19 martie 2007 de aplicare a sancţiunilor disciplinare, care au rămas în vigoare.

Colegiul constată că instanţa de apel de asemenea corect a respins pretenţia lui Vladimir Gaidău şi Ion Gaidău cu privire la recunoaşterea nulităţii Instrucţiunii de serviciu din 05 aprilie 2007, deoarece în urma efectuării controlului de către Inspectoratul teritorial de Muncă Bălţi s-a constatat că instrucţiunea de serviciu din 05 aprilie2007, elaborată de elaborată de administraţia Staţiei Bălţi-Slobozia a Căii Ferate din R.Moldova conform Instrucţiunii din 05 martie 1999, aprobată de directorul General a ÎS „Calea Ferată din Moldova”, prin sine nu încalcă normele legislaţiei muncii.

Astfel, reieşind din cele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că instanţa de apel corect a respins pretenţia lui Vladimir Gaidău şi Ion Gaidău ce ţine de repararea prejudiciului material ce constituie salariul ratat în sumă de 58777,50 lei, or, potrivit art. 90 al Codului muncii, apariţia dreptului la repararea prejudiciului material este în legătură directă cu restabilirea salariatului la lucru, iar pretenţia cu privire la restabilirea la lucru a fost respinsă.

De asemenea, Colegiul reiterează opinia instanţei de apel în privinţa respingerii pretenţii cu privire la repararea prejudiciului moral în mărime de 60000 lei, care cu certitudine a constatat că în speţă nu se regăsesc temeiuri incontestabile, în sensul art. 330 al Codului muncii, care ar demonstra că administraţia Staţiei Bălţi-Slobozia a Căii Ferate din R.Moldova l-a persecutat, defăimat sau a răspândit careva informaţii despre aceasta.

Mai mult ca atît, instanţa de apel corect a stabilit că refuzul administraţiei de a-i acorda lui Vladimir Gaidău 3 zile lucrătoare prevăzute de contractul colectiv de muncă, în legătură cu decesul mamei sale, nu serveşte drept temei în cererea reparării prejudiciului moral, dat fiind faptul că potrivit raportului Inspectoratului teritorial de Muncă - Bălţi nr.l25/G din 01 februarie 2008, se confirmă că cererea lui Vladimir Gaidău privind acordarea a 3 zile lucrătoare pentru a comemora înmormântarea mamei sale, datată cu 20 iulie 2007, a parvenit în adresa administraţiei întreprinderii, prin intermediul oficiului poştal, la data de 27 noiembrie 2007, deja după concedierea apelantului.

Ca rezultat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie mai reţine că instanţa de apel corect a apreciat toate probele administrate în cauză, corect a stabilit circumstanţele faptice ale raportului juridic litigios şi a făcut concluzii în corespundere cu prevederile normelor de drept material. Acestea şi alte motive şi argumente, preluate integral de instanţa de recurs, au stat la baza adoptării hotărîrii instanţei de apel, care nu pot fi anulate sau modificate în temeiul recursului declarat. În consecinţă, se constată că instanţa de apel a determinat definitiv circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, apreciind probele prezentate de părţi în corespundere cu prevederile art.130 CPC, totodată în cadrul judecării pricinii au fost create condiţii egale şi obiective participanţilor la proces întru realizarea drepturilor sale procedurale.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că decizia instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurenţi sunt neîntemeiate şi similare argumentelor invocate în instanţe de apel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către Vladimir Gaidău şi Ion Gaidău şi de a menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Vladimir Gaidău şi Ion Gaidău.

Se menţine decizia Curţii de Apel Bălţi din 24 mai 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Vladimir Gaidău şi Ion Gaidău împotriva administraţia Staţiei Bălţi-Slobozia a Căii Ferate a R.Moldova cu privire la restabilirea termenului de prescripţie pentru contestarea ordinelor de aplicarea a sancţiunilor disciplinare, anularea ordinelor de sancţionarea disciplinară, restabilirea la lucru, recunoaşterea nulităţii instrucţiei de serviciu şi repararea prejudiciului material şi moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Valeriu Doagă Judecătorul Judecători Iuliana Oprea Elena Covalenco Ion Corolevschi Nicolae Clima