2ra-1976/14 — Anularea ordinelor de sancţionare disciplinară şi de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă şi repararea prejudiciului moral

dosarul nr.2ra-1976/14 prima instanţă: V. Buhnaci instanţa de apel: S. Caitaz, A. Nogai, A. Doga, ÎNCHEIERE 26 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Galina Stratulat, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Zaharia Oleg, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Zaharia Oleg împotriva Direcţiei pentru deservirea călătorilor a Întreprinderii de Stat „ Calea Ferată din Moldova” cu privire la anularea ordinelor de sancţionare disciplinară şi de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 februarie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Direcţiei pentru deservirea călătorilor a Întreprinderii de Stat „ Calea Ferată din Moldova” şi a fost casată hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 14 februarie 2012, prin care acţiunea reclamantului a fost admisă integral, c o n s t a t ă: La 20 octombrie 2011, Zaharia Oleg a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Direcţiei pentru Deservirea Călătorilor al ÎS “Calea Ferată din Moldova” prin care a solicitat anularea pct. 1) alin. (3) din ordinul nr. 124 din 16 martie 2011 de sancţionare, anularea pct. 1) şi 3) al ordinului nr. 358 din 10 august 2011 cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare sub formă de concediere şi punerea în contul său a reţinerii trenului, anularea ordinului 837 din 06 septembrie 2011 cu privire la concedierea sa cu restabilirea în serviciu, obligarea angajatorului la rectificarea inscripţiei privind concedierea din carnetul de muncă, încasarea forţată a salariului mediu pe toată perioada absenţei forţate de la serviciu, încasarea din contul pârâtului a prejudiciului moral în valoare de 50 000 lei şi încasarea tuturor cheltuielilor de judecată inclusiv pentru asistenţă juridică.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că a început să activeze în calitate de însoţitor de vagoane a rezervei însoţitorilor de vagoane din cadrul Direcţiei pentru Deservirea Călătorilor, filiala întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” din data de 04 iulie 2006 unde a activat până la data de 06 septembrie 2011 când a fost concediat prin ordinul 837 din 06 septembrie 2011 în baza art. 86 alin. (1) lit. g) Codul Muncii. Susţine reclamantul, că despre faptul că dânsul a fost concediat, el a fost anunţat în mod verbal la data de 12 septembrie 2011 însă cu ordinul scris de concediere a luat cunoştinţă abia la data de 20 septembrie 2011. Reclamantul mai motivează că numai după ce a făcut cunoştinţă cu ordinul de concediere a aflat că în privinţa lui, la data de 16 martie 2011 a fost emis ordinul nr. 124 cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare sub formă de avertisment.

Nu este de acord cu acesta din considerentul că, actul nr. 120 din 02 martie 2011 care a stat la baza aplicării sancţiunii disciplinare sub formă de avertisment nu este semnat de către el, astfel fiind privat de posibilitatea de a înainta obiecţii împotriva lui, ordinul conţine date contradictorii deoarece nu este clar în timpul rutei sau până la trimiterea trenului pe rută au fost depistate defecţiunile şi că el a acţionat în strictă conformitate cu Instrucţiunile însoţitorului vagonului de pasageri JLNe 0187 aprobate de către directorul General al ÎS “Calea ferată a Moldovei” la 29 decembrie 2005. Consideră Zaharia Oleg, că ordinul nr. 124 din 16 martie 2011 a fost emis ilegal şi urmează a fi anulat deoarece a fost aplicat pe nedrept şi cu încălcarea legislaţiei în vigoare.

Mai motivează reclamantul Zaharia Oleg că, la data de 10 august 2011 în privinţa lui a fost emis ordinul nr. 358 de atragere la răspundere disciplinară prin care, în pct. 1 a fost dispus concedierea sa, pentru încălcarea Instrucţiunii de serviciu JLNe 0187, care se exprimă prin transportarea mărfurilor supuse vămuirii, creării situaţiei de conflict în timpul deplasării şi în punctul de formare a trenului, iar în pct. 3 al aceluiaşi ordin, reţinerea trenului 341 Chişinău - Moscova timp de 48 minute în staţia Hutor - Mihailovschii, Ukraina, a fost pus în seama lui şi a însoţitorului de vagon Telpiz V. În baza acestui Ordin, la data de 06 septembrie 2011 a fost emis ordinul nr. 837 de concediere a lui în conformitate cu revederile art. 86 alin. (1) pct. g) Codul Muncii pentru încălcarea repetată pe parcursul unui an, a obligaţiilor de muncă.

Invocă reclamantul că nu este de acord cu ordinul nr. 358 din 10 august 2011 şi nr. 837 din 06 septembrie 2011 şi le consideră neîntemeiate şi ilegale deoarece cele indicate nu corespund realităţii motivând că dânsul n-a avut nici o atribuţie la transportarea mărfurilor de contrabandă şi în prezenţa lui n-a fost încheiat nici un proces-verbal şi n-a fost înlăturat de la îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, acestea fiind doar nişte declaraţii lipsite de suport probatoriu şi aceasta fiind de fapt o răfuială personală a conducerii. Precizează reclamantul, că concedierea sa o consideră ilegală deoarece nu este îndeplinită condiţia obligatorie prevăzută la art. 86 alin. (1) lit. g) Codul Muncii încălcarea repetată, pe parcursul unui an, a obligaţiilor de muncă, dacă anterior au fost aplicate sancţiuni disciplinare.

De asemenea motivează că prin acţiunile ilegale ale întreprinderii din cauză a fost ilegal lipsit de posibilitatea de a munci, suferind un prejudiciu moral în valoare de 50 000 lei. Ulterior, reclamantul a completat cererea de chemare în judecată motivându-şi acţiunea în partea prejudiciului moral din considerentele prezentării de către reprezentantul reclamatului a unor informaţii cu referire la caracterizarea lui negativă, prin anexarea copiilor unor documente care îl defăimează şi a unor acte, care îi creează un disconfort psiho - emoţional puternic. Mai motivează că situaţia materială în familia sa, membrii cărei sunt soţia care se află în concediu pentru îngrijirea copilului şi cei doi copii, datorită faptului că nu lucrează şi nu are careva venituri, s-a înrăutăţit în mod considerabil.

Precizează reclamantul că deoarece nu lucrează deseori apar certuri în familie anume din această cauză şi tot din cauza eliberării de la serviciu s-a agravat starea sănătăţii fiindu-i cauzat un prejudiciu moral pe care îl estimează la suma de 100000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 14 februarie 2012, acţiunea a rost admisă parţial prin care s-a dispus: - anularea pct. 1 alin. 3) din ordinul nr. 124 din 16 martie 2011 cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare sub formă de avertisment lui Zaharia Oleg; - anularea pct. 1) şi 3) al ordinului nr. 358 din 10 august 2011 cu privire la aplicarea lui Zaharia Oleg a sancţiunii disciplinare sub formă de concediere; - anularea ordinului nr. 837 din 06 septembrie 2011 cu privire la concedierea lui Zaharia Oleg din serviciu ca fiind ilegal; - a-1 restabili în serviciu pe în funcţia de însoţitor de vagoane a rezervei însoţitorilor de vagoane, deţinută anterior; - obligarea angajatorului ÎS „Calea Ferată din Moldova” Direcţia pentru Deservirea Călătorilor de a rectifica inscripţia din carnetul de muncă a lui Zaharia Oleg cu privire la concedierea sa în baza art. 86 alin. (1) lit. g); - încasarea de la pârât în beneficiul lui Zaharia Oleg a salariului mediu pe toată durata absenţei forţate a acestuia de la muncă în sumă de 14505,65 lei; - încasarea de la pârât în beneficiul lui Zaharia Oleg a prejudiciul moral în sumă de 25 000 lei şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 1000 lei.

Nefiind de acord cu Hotărârea emisă, ÎS „Calea Ferată din Moldova” Direcţia pentru Deservirea Călătorilor a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii. Apelantul, în motivarea apelului a indicat, că instanţa de judecată la emiterea hotărârii nu a elucidat pe deplin circumstanţele cauzei şi a aplicat eronat normele de drept material, astfel în cadrul şedinţei de judecată s-a constatat eronat faptul că intimatului nu i-au fost prezentate pentru a lua cunoştinţă cu actul de constatare din 02 martie 2011 şi ordinal din 16 martie 2011 cu privire la atragerea la răspundere disciplinară a intimatului.

Totodată, apelantul indică că prima instanţă a stabilit eronat faptul concedierii ilegale a intimatului, deoarece procedurile de concediere au fost efectuate conform legislaţiei muncii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 octombrie 2012 apelul declarat de către Direcţia pentru deservirea călătorilor a întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” a fost respins şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 05 aprilie 2013 Direcţia pentru deservirea călătorilor a întreprinderii de Stat “Calea Ferată din Moldova” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel. solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea integrală a acţiunii.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 23 octombrie 2013 recursul declarat de Direcţia pentru deservirea călătorilor a întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” a fost admis. S-a casat decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 octombrie 2012, cu restituirea pricinii la rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet ce judecători. La rejudecarea apelului reprezentantul apelantului Direcţia pentru deservirea Călătorilor a întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” Ciuntu Svetlana a susţinut apelul în sensul declarat. Intimatul Zaharia Oleg prin intermediul avocatului Golubaş Gheorghe în şedinţa instanţei de apel a solicitat respingerea cererii de apel înaintate de către Direcţia pentru deservirea călătorilor a întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” şi menţinerea în vigoare a hotărârii Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 14 februarie 2012. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 februarie 2014, a fost admis apelul declarat de Direcţiei pentru deservirea călătorilor a Întreprinderii de Stat „ Calea Ferată din Moldova”, a fost casată hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 14 februarie 2012, prin care acţiunea reclamantului a fost admisă integral, şi emisă o hotărîre nouă prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 23 aprilie 2014, Zaharia Oleg a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea cererii de recurs şi casarea parţială a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 februarie 2014, pronunţând o nouă hotărâre prin care să fie anulat ordinul nr. 124 din 16 martie 2011 privind aplicarea sancţiunii disciplinare sub formă de avertisment şi drept consecinţă anularea ordinului 837 din 10 august 2011 privind eliberarea din serviciu în baza art. 86 alin. (1) lit. a) Codul Muncii al RM.

În motivarea recursului recurentul a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată. În special invocă recurentul că de către instanţa de apel a dat o apreciere arbitrară probelor din dosar şi a pronunţat o hotărâre ilegală. În acest sens, indică recurentul că prin decizia contestată nu au fost elucidate circumstanţe importante ale cauzei, s-au încălcat prevederile art. 239, 387 lit. (a) Cod de Procedură Civilă al RM, nu a aplicat prevederile art. 210 alin. (2) CM al RM – legea care trebuia aplicată şi a pronunţat o decizie ilegală şi neîntemeiată, fiind astfel interpretată eronat legea. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Instanţa de recurs, reiterează în acest sens, că potrivit art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Prin urmare, nici cel din urma argument şi nici cele indicate mai sus, nu se încadrează în prevederile sus-citate. Într-o altă ordine de idei, examinînd argumentelor potrivit cărora au fost încălcate normele de drept material, Colegiul consideră că instanţa de apel a elucidat pe deplin circumstanţele cauzei formulîndu-şi opinia corelativ cu prevederile legislaţiei relevante speţei. În temeiul celor menţionate, Colegiul nu poate reţine argumentele indicate de către recurent în vederea admiterii cererii de recurs.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel.

Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel s-au pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Zaharia Oleg ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Zaharia Oleg se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru