2ra-3392/14 — Cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra terenului

Dosarul nr. 2ra-3392/14 Instanţa de fond: Judecătoria Rezina – O. Gangal Instanţa de apel: CA Chişinău – M. Ciugureanu, S. Arnăut, B. Bîrca DECIZIE 17 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Ala Cobăneanu, Judecători: Vera Macinskaia, Sveatoslav Moldovan, Liliana Catan, Maria Ghervas, examinând recursul declarat de către Valentin Straistă în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Ivan Ţugui împotriva lui Valentin Straistă şi Primăria sat. Mateuţi, r-nul Rezina cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra terenului cu suprafaţa de 0,0494 ha situat în sat.

Mateuţi, r-nul Rezina şi anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu nr. cadastral 6727208.243 pe numele lui Valentin Straistă, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Valentin Straistă şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rezina din 04 aprilie 2014, prin care acţiunea a fost admisă, CONSTATĂ : La 22 ianuarie 2013 Ivan Ţugui a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Valentin Straistă şi Primăria sat. Mateuţi r-nul Rezina cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra terenului cu suprafaţa de 0,0494 ha situat în sat. Mateuţi, r-nul Rezina şi anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu nr. cadastral 6727208.243 pe numele lui Valentin Straistă.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că în anul 1983 a obţinut de la cârmuirea colhozului „28 iunie” din sat. Mateuţi r-nul Rezina, un teren de pământ cu suprafaţa de 0,494 ha, pe care l-a folosit şi asupra căruia a achitat impozitele funciare necesare, iar actele în baza căruia a primit acest lot nu s-au păstrat în arhivă. 1 La 25 septembrie 2011 a aflat că terenul respectiv în anul 1992 a fost inclus în terenul cu suprafaţa de 0,2551 ha şi atribuit de către administraţia publică locală lui Valentin Straistă, care la 03 ianuarie 2000 sub nr. 899 a înregistrat în Registrul cadastral al deţinătorilor de terenuri la OCT Rezina dreptul de proprietate. La 04 noiembrie 2011 Ivan Ţugui a înaintat Primăriei sat.

Mateuţi r-nul Rezina cerere prealabilă, solicitând excluderea terenului cu suprafaţa de 0,494 ha din componenţa terenului atribuit lui Valentin Straistă. Prin răspunsul din 09 noiembrie 2011 autoritatea publică locală a menţionat, că nu este abilitată cu dreptul de a anula titlu de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, iar problema urmează a fi soluţionată pe cale amiabilă în comun cu Valentin Straistă sau în instanţa de judecată. Sesizând instanţa de judecată, reclamantul a solicitat recunoaşterea dreptului său de proprietate asupra terenului situat în sat. Mateuţi r-nul Rezina cu suprafaţa de 0,494, precum şi anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr. 15781/04, eliberat pe numele lui Valentin Straistă.

La 01 aprilie 2013 Ivan Ţugui a ieşit din proces în urma decesului. Prin încheierea Judecătoriei Rezina din 20 martie 2014 reclamantul Ivan Ţugui a fost înlocuit cu succesorul său în drepturi Anastasia Ţugui.(f. d. 75). Prin hotărârea Judecătoriei Rezina din 04 aprilie 2014 a fost admisă acţiunea, fiind declarat nul titlu de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu suprafaţa de 0,2551 ha cu nr. cadastral 6727208.243 din 23 februarie 2004, eliberat prin decizia Primăriei sat. Mateuţi r-nul Rezina nr. 9 din 18 aprilie 1992 pe numele lui Valentin Straistă. A fost recunoscut dreptul de proprietate a lui Ivan Ţugui (succesorul în drepturi Anastasia Ţugui) asupra terenului cu suprafaţa de 0,0494 ha parte componentă a terenului cu suprafaţa de 0,2551 ha cu nr. cadastral 6727208.243.

OCT Rezina filiala ÎS „Cadastru” a fost obligată să înregistreze schimbările asupra bunului imobil cu nr. cadastral 6727208.243 (teren pentru construcţii), cu înregistrarea dreptului de proprietate a lui Valentin Straistă asupra 0,2057 ha şi dreptul de proprietate a lui Ivan Ţugui (succesorul în drepturi Anastasia Ţugui) la 0,0494 ha din bunul imobil respectiv. (f. d. 88) Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, Valentin Straistă a declarat apel, solicitând casarea hotărârii primei instanţe, cu rejudecarea cauzei şi emiterea unei noi hotărâri, prin care acţiunea reclamantului să fie respinsă ca fiind neîntemeiată şi tardivă (f. d. 102). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2014 a fost respins apelul şi menţinută hotărârea primei instanţe.

(f. d. 116-118) La 29 iulie 2014 Valentin Straistă a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi a deciziei instanţei de apel cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii ca fiind neîntemeiată şi tardivă. (f. d. 122-124) În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile instanţelor judecătoreşti inferioare, menţionând că la soluţionarea litigiului au fost aplicate eronat prevederile legii materiale, iar circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii nu au fost constatate şi elucidate pe deplin, ceia ce a dus la emiterea unor soluţii nelegitime. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

2 La caz, instanţa de recurs constată că recurentul s-a conformat prevederilor sus citate şi a declarat recursul la 29 iulie 2014, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.

După cum denotă actele cauzei, înaintând acţiunea în judecată împotriva lui Valentin Sraistă şi Primăria sat. Mateuţi r-nul Rezina, Ţugui Ivan a solicitat recunoaşterea dreptului său de proprietate asupra terenului cu suprafaţa de 0,0494 ha, situat pe teritoriul sat. Mateuţi r-nul Rezina şi anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr. 1578-1/04, eliberat pe numele lui Valentin Straistă.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia admiterii acţiunii, concluzie fundamentată pe declaraţiile martorilor audiaţi în cadrul şedinţei de judecată, care au indicat asupra faptului că terenul aflat în litigiu, a fost atribuit familiei Ţugui în anul 1983. Prima instanţă întru admiterea acţiunii a mai reţinut ca probă actul de constatare privind identitatea bunului imobil cu nr. cadastral 67272080243 din 10 ianuarie 2012, din conţinutul căruia rezultă că în componenţa terenului ce aparţine lui Valentin Straistă conform titlului de proprietate întră o porţiune de teren cu suprafaţa de 0,0494 ha, care se află în litigiu precum şi lista persoanelor cu titlurile de autentificare greşit întocmite de Primăria sat.

Mateuţi r-nul Rezina, imediat după efectuarea măsurărilor masive, în care figurează atât Valentin Straistă cât şi Ivan Ţugui. Judecând apelul declarat de Valentin Straistă, instanţa de apel a găsit necesar de a-l respinge şi de a menţine hotărârea primei instanţe, considerând că aceasta este întemeiată şi legală. Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârilor instanţelor ierarhic inferioare în raport cu criticele formulate în recurs şi materialul probator, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că concluzia instanţelor de judecată este una greşită, rezultată din aprecierea incorectă a materialului probator şi aplicarea greşită a prevederilor legale.

Contrar concluziilor instanţelor ierarhic inferioare, instanţa de recurs consideră că pretenţiile formulate în acţiune de către Ivan Ţugui şi ulterior susţinute de către succesorul său în drepturi Anastasia Ţugui, sunt neîntemeiate din următoarele considerente. Aici instanţa de recurs reţine că speţa supusă analizei urmează a fi examinată prin prisma particularităţilor instituite de Codul civil redacţia anului 1964, care reglementa relaţiile juridice în anul 1983, an în care reclamantul susţine că a primit în folosinţă terenul aflat în litigiu. 3 Astfel, art. 92 Cod civil redacţia anului 1964 (abrogat 12 iunie 2003) prevedea că pământul, subsolul, apele şi pădurile se află în proprietatea exclusivă a statului şi se dau numai în folosinţă.

În sensul normei enunţate este de înţeles că cadrul legislativ în vigoare în anul 1983 nu prevedea posibilitatea acordării terenurilor în proprietate privată cetăţenilor ci numai în folosinţă, respectiv faptul revendicării bunului imobil pretins de Ivan Ţugui este apreciat ca fiind unul neîntemeiat. Odată cu punerea în executare a Codului Funciar autorităţile administraţiei publice locale le-a revenit dreptul de a atribui cetăţenilor terenuri fără plată, eliberându-le titluri de proprietate. Astfel, art. 11 Cod funciar prevede că trec în proprietatea cetăţenilor sectoarele de teren ocupate de case, anexe gospodăreşti şi grădini, care li s-au atribuit în conformitate cu legislaţia.

Raportând prevederile normelor citate la caz şi având în susţinere constatările relatate, instanţa de recurs reţine că Ivan Ţugui nici în temeiul legislaţiei în vigoare în anul 1983 şi nici în temeiul art. 11 Cod Funciar nu a obținut dreptul de proprietate asupra terenului litigios şi nici nu a pretins asupra acestui drept în faţa autorităţilor competente. Posesiunea asupra căreia insistă reclamantul este o stare de fapt, dar nu o stare de drept şi ea constă în stăpânirea unui lucru, dar nu şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra acestui bun imobil, iar reclamantul în susţinerea pretenţiilor sale nu a prezentat careva acte translative de proprietate şi declarative de drepturi, după cum prevede legislaţia în vigoare.

La acest segment, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că Ivan Ţugui în susţinerea pretenţiilor invocate în acţiune a prezentat adeverinţa nr. 701 din 23 noiembrie 2011, eliberată de Primăria sat. Mateuţi r-nul Rezina (f. d. 9) şi Actul de constatare privind identificarea bunului imobil din 10 ianuarie 2012, prin care a fost examinată schimbarea bunului imobil cu nr. cadastral 67272080243 situat în sat. Mateuţi r-nul Rezina. (f. d. 15) Instanţa de recurs apreciază critic actele sus vizate, care, de alt fel, au fost reţinute de către instanţele ierarhic inferioare întru admiterea acţiunii, deoarece acestea poartă un aspect pur declarativ şi nu pot sta la baza emiterii unei hotărâri de admitere a acţiunii.

Aceste acte nu au putere juridică şi deci nu pot fi apreciate ca fiind probe justificative întru revendicarea dreptului de proprietate asupra terenului cu suprafaţa de 0,0494 ha, situat în sat. Mateuţi r-nul Rezina de către Ivan Ţugui. Nici declaraţiile martorilor, audiați în cadrul şedinţei de judecată, nu pot servi ca o premisă întru admiterea acţiunii, deoarece art. 122 alin. (1) CPC prevede că circumstanţele care, conform legii, trebuie confirmate prin anumite mijloace de probaţiune, nu pot fi dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante. Atribuirea terenului în folosinţă urmează să fie probat prin actul de dispoziţie a autorităţii competente. Pentru confirmarea cerinţei de revendicare a bunului său, Ivan Ţugui şi ulterior succesorul său în drepturi trebuia să vină cu probe concludente, pertinente şi admisibile, care au putere de convingere şi au drept scop adeverirea existenţei dreptului pretins.

Aceste probe servesc la constatarea sau realizarea dreptului dedus judecăţii, împotriva celui care în mod nejustificat l-a denegat sau încălcat. 4 Or, aceasta este şi raţiunea art. 118 alin. (1) CPC, care prevede că fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. La caz, instanţa de recurs menţionează în lumina art. 374 Cod civil, că proprietarul este în drept să-şi revendice bunurile aflate în posesiunea nelegitimă a altuia, dacă reclamantul, adică proprietarul acestui bun face dovada posesiunii ilegale (de bună ori de rea-credinţă). În afară de acesta proprietarul este obligat să dovedească faptul că anume lui îi aparţine dreptul de proprietate asupra bunului, a cărui revendicare o solicită.

Prin urmare, afirmaţia reclamantului cu privire la faptul că dânsul a obţinut lotul cu suprafaţa de 0,494 ha încă din anul 1983 este lipsit de suport juridic, deoarece acesta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate prin acele mijloace probante, care ar dovedi dreptul de proprietate sau care justifică declararea dreptului de proprietate asupra bunului, întemeiate şi acceptabile. Concomitent cu circumstanţele sus constatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că materialele pricinii incontestabil atestă dreptul de proprietate a lui Valentin Staistă asupra terenului cu nr. cadastral 6727208243, cu suprafaţa de 0,2551 ha situat în sat.

Mateuţi r-nul Rezina. Legalitatea dreptului de proprietate a lui Valentin Straistă se atestă prin titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, eliberat de autoritatea competentă în baza deciziei Primăriei sat. Mateuţi r-nul Rezina nr. 9 din 18 aprilie 1992, prin care a fost atribuit lui Valentin Straistă în proprietate privată suprafaţa de 0,2551 ha. Decizia autorităţii publice locale nu a fost supusă contestării de către o careva parte interesată. Potrivit art. 320 alin. (2) Cod civil dreptul de proprietate se poate dobândi, în condiţiile legii, prin ocupaţiune, act juridic, succesiune, accesiune, uzucapiune, precum şi prin hotărâre judecătorească, atunci când aceasta este translativă de proprietate.

În speţă se vor reţine şi dispoziţiile art. 321 alin. (2) Cod civil, care prevăd că în cazul bunurilor imobile dreptul de proprietate se dobândeşte la data înscrierii în registrul bunurilor imobile, cu excepţiile prevăzute de lege. În sensul prevederilor normei citate legiuitorul a instituit regula conform căreia dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile se dobândeşte din momentul înscrierii în registrul bunurilor imobiliare. Această regulă poate fi privită în context cu art. 290 Cod civil, din care rezultă că dreptul de proprietate şi alte drepturi reale asupra bunurilor imobile sânt supuse înregistrării de stat.

Prin urmare, înregistrarea dreptului de proprietate asupra lotului de pământ, aflat în litigiu, la OCT Rezina şi obţinerea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, trecut în Registrul bunurilor imobile, denotă incontestabil dobândirea de către Valentin Straistă a dreptului de proprietate asupra lotului de pământ cu suprafaţa de 0,2551 ha, inclusiv şi asupra 0,0494 ha, în condiţiile prevăzute de art. 11 Cod funciar, art. 320 şi art. 321 Cod civil, care reglementează modurile de dobândire a dreptului de proprietate şi momentul dobândirii acestui drept.

Totodată, instanţa de recurs atestă că o eventuală deposedare a recurentului de bunul imobil, pe care-l deţine cu drept de proprietate, ar constitui o încălcare a 5 prevederilor art. 1 al Protocolului adiţional nr.1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care prevede că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. Cele relatate în ansamblu atestă temeinicia recursului declarat de către Valentin Straistă şi indică la netemeinicia hotărârilor de judecată a instanţelor ierarhic inferioare, fapt ce impune respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că odată cu depunerea referinţei, intimata Anastasia Ţugui a anexat noi probe, pe care instanţa de recurs nu le poate reţine, faptul dat fiind în contradicţie cu stipulările conţinute în art. 442 CPC. Faţă de cele ce preced şi fiind cert că circumstanțele pricinii au fost constatate de către instanţele de judecată ierarhic inferioare, nefiind necesară verificarea suplimentară a căror-va dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat, de a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanțe şi a emite o nouă hotărâre, prin care a respinge acţiunea lui Ivan Ţugui împotriva lui Valentin Straistă şi Primăria sat.

Mateuţi, r-nul Rezina cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilului. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie D e c i d e: Se admite recursul declarat de către Valentin Straistă. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2014 şi hotărârea Judecătoriei Rezina din 04 aprilie 2014 şi se emite o nouă hotărâre, prin care se respinge acţiunea succesorului în drepturi a lui Ivan Ţugui – Anastasia Ţugui împotriva lui Valentin Straistă şi Primăria sat. Mateuţi, r-nul Rezina cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra terenului cu suprafaţa de 0,0494 ha situat în sat.

Mateuţi, r-nul Rezina şi anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu nr. cadastral 6727208.243 pe numele lui Valentin Straistă. Decizia este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Liliana Catan Maria Ghervas 6