2ra-454/14 — Recunoaşeterea ilegală a actului de deposedare şi revendicarea dreptului de proprietate

prima instanţă – G. Lungu dosarul nr. 2ra-454/14 instanţa de apel – D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican DECIZIE 05 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de către Cristina Stratan în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Cristinei Stratan împotriva Verei Colestrov (Stribiţcaia) şi Primăriei satului Ulmu raionul Ialoveni cu privire la recunoaşterea ilegală a actului de deposedare, revendicarea dreptului de proprietate, încasarea cheltuielilor de judecată împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Cristina Stratan şi menţinută hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 29 martie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 27 septembrie 2011, Cristina Stratan, reprezentată de către Nina Stratan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Verei Stribiţcaia cu privire la revendicarea dreptului de proprietate.

În motivarea acţiunii a indicat că ea este proprietara terenului cu o suprafaţă de ½ cotă-parte din suprafaţa totală de 0, 29 ari şi a ½ cotă-parte din casa de locuit amplasată pe acest teren din în sat. Ulmu, r-nul Ialoveni. Menţionează că dreptul de proprietate asupra terenului l-a dobândit prin moştenire de la bunica ei, Efimia Cristea, fapt confirmat prin certificatul de moştenitor din 26 noiembrie 1996, eliberat de către Biroul notarial Ialoveni. Afirmă că bunicul ei, Ilie Cristea, în anul 1947 prin încheierea unui contract de cumpărare a terenului a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului cu suprafaţa de 0,42 ari, suprafaţa de teren fiind înregistrată în cadrul autorităţii locale, sovietul sătesc prin înscrierea în cartea de gospodării şi deţinându-l în proprietate o perioadă de 24 ani (1947-1971).

Susţine că în a doua jumătate a anului 1971 în temeiul unor circumstanţe neclare şi inexplicabile, autorităţile locale în mod abuziv, fără existenţa unui act cu suport juridic l-a deposedat pe Ilie Cristea de 0,13 ari în beneficiul Ioanei Stribiţcaia. 1 Drept urmare, începând cu finele anului 1971, Ilie Cristea deţinea doar terenul cu suprafaţa de 0,29 ari, fapt confirmat prin certificatele de arhivă a Registrelor de Gospodării nr. 21/255 din 16 iunie 2011 şi nr. 21/185 din 05 mai 2011. Indică că terenul cu suprafaţa de 0,13 ari este posedat de către Vera Stribiţcaia, fiica defunctei Ioana Stribiţcaia. Cu referire la art. 316 Cod civil, consideră deţinerea terenului de către pârâtă ca fiind nelegitimă.

La fel, afirmă că pârâta nu are un act juridic care să-i confirme dreptul de proprietate asupra imobilului. Solicită revendicarea dreptului de proprietate a succesoarei Cristina Stratan asupra terenului de care a fost deposedat ilegal defunctul, Ilie Cristea şi care la moment este posedat şi folosit ilegal de către Vera Stribiţcaia, restabilirea terenului în proprietatea reclamantei şi încasarea din contul pârâtei în beneficiul reclamantei a tuturor cheltuielilor de judecată care vor fi suportate în acest proces.

La 28 februarie 2012, Cristina Stratan a mai depus o cerere de chemare în judecată împotriva Verei Colestrov (Stribiţcaia) şi Primăriei satului Ulmu r-l Ialoveni prin care a solicitat recunoaşterea actului de deposedare a lui Ilie Cristea a imobilului în mărime de 0,13 ari în beneficiul Ioanei Stribiţcaia, executat de autorităţile locale ca un fapt ilegal, revendicarea dreptului de proprietate a succesoarei Cristina Stratan asupra terenului de care a fost deposedat ilegal Ilie Cristea şi care la moment este posedat şi folosit ilegal de către Vera Stribiţcaia, restabilirea terenului în proprietatea reclamantei şi încasarea din contul pârâtei în beneficiul reclamantei a tuturor cheltuielilor de judecată care vor fi suportate în acest proces.

În susţinerea pretenţiilor a indicat că în a doua jumătate a anului 1971 autorităţile locale în mod abuziv, fără existenţa unui act juridic, ci doar în baza ordinului verbal al primarului satului din acea perioadă, l-a deposedat pe Ilie Cristea de 0,13 ari în beneficiul Ioanei Stribiţcaia. Astfel, începând cu finele anului 1971, Ilie Cristea deţinea doar terenul cu suprafaţa de 0,29 ari, fapt confirmat prin certificatele de arhivă a Registrelor de Gospodării nr. 21/255 din 16 iunie 2011 şi nr. 21/185 din 05 mai 2011. Prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 29 martie 2013 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2013 a fost respins apelul declarat de către Cristina Stratan şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 02 decembrie 2013, Cristina Stratan a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi recunoaşterea actului de deposedare a lui Ilie Cristea a imobilului în mărime de 0,13 ari în beneficiul Ioanei Stribiţcaia, executat de autorităţile locale ca un fapt ilegal, declararea nulităţii titlului de proprietate a Verei Colestrov (Stribiţcaia) eliberat la 06 decembrie 2012 de către Primăria sat. Ulmu, r-nul Ialoveni şi revendicarea dreptului de proprietate a succesoarei Cristina Stratan asupra terenului de care a fost deposedat ilegal Ilie Cristea şi care la moment este posedat şi folosit ilegal de către Stribiţcaia Vera.

În motivarea recursului a invocat că instanţele au ignorat dovezile prezentate de ea. Susţine că instanţa de apel nu s-a expus nici pe faptul că judecătorul din prima instanţă intenţionat tărăgăna procesul pentru a da posibilitate primarului sat. Ulmu, 2 care şi-a luat răspunderea de a reprezenta în instanţă interesele pârâtei, fără a deţine aşa drept, să perfecteze documentele necesare ce ar facilita partea pârâtei. Indică că menţiunile instanţei de apel precum că nu sunt dovezi că terenul aflat în litigiu a fost proprietatea privată a buneilor ei sunt neîntemeiate, deoarece toate probele au fost prezentate încă la 27 septembrie 2011 anexate la cererea de chemare în judecată, care au fost ignorate de către instanţă.

Menţionează că ambele instanţe au indicat că dreptul pârâtei asupra terenului în litigiu reiese din titlul de proprietate eliberat de Primăria Ulmu la 06 decembrie 2012, după 14 luni după ce a depus cererea prin care a solicitat revendicarea dreptului ei de proprietate asupra terenului cu suprafaţa de 13 ari, considerând straniu faptul că instanţa nu a lucrat cu probele existente de până la 27 septembrie 2011 ci s-a bazat doar pe un document perfectat în timpul examinării respectivei cauze.

Indică că Curtea de Apel a menţionat că ea nu a contestat titlul de proprietate din 06 decembrie 2012 care ar autentifica dreptul deţinătorului de teren, recurenta considerând faptul dat este lipsit de careva logică, deoarece dacă instanţa ar fi evaluat probele prezentate ea putea să dispună de o baza juridică pentru această contestare, şi anume demonstrarea faptului că deposedarea buneilor ei de cei 13 ari a fost un act ilicit şi este motivul din care rezultă nulitatea titlului nominalizat. Afirmă că la etapa decisivă a examinării dosarului, Primarul sat. Ulmu a fost rugat de instanţa de apel să confirme că pe lotul aflat în litigiu se află careva imobil ce-i aparţine pârâtei Vera Colestrov (Stribiţcaia), la care Primarul a confirmat acest fapt fără a prezenta careva dovezi documentare.

Invocă că instanţa a ignorat procedura de examinare şi administrare a probelor, deoarece conform titlului eliberat de aceiaşi primărie la 06 decembrie 2012 şi anexat la recurs se vede clar că pe suprafaţa lotului aflat în litigiu de 13 ari nu se află nici un fel de imobil. Consideră că concluziile instanţei de apel sunt greşite pentru a favoriza partea pârâtă fără a fi făcută o apreciere detaliat argumentată a probelor prezentate de ea conform art. 130 şi art. 241 alin. (5) CPC. Astfel, Curtea de Apel Chişinău a lipsit-o de dreptul la un proces echitabil încălcând prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 12 noiembrie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire nr. 2a-2168/13 (f. d. 210). Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul împotriva deciziei instanţei de apel din 15 octombrie 2013, la 02 decembrie 2013 în termen. La 30 decembrie 2013, în adresa Curţii Supreme de Justiţie a parvenit referinţa la recursul Cristinei Stratan, semnată de către Primarul s. Ulmu, r-nul Ialoveni prin care s-a solicitat respingerea cererii de recurs ca neîntemeiată. La fel, şi Vera Colestrov la 31 ianuarie 2013 a expediat în adresa Curţii Supreme de Justiţie o referinţă la recursul declarat de Cristina Stratan, solicitând respingerea cerinţelor indicate în recurs.

3 În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

După cum rezultă din materialele cauzei, Cristina Stratan având calitatea de moştenitor testamentar al averii buneilor săi în baza certificatului de moştenitor testamentar, susţine că bunicul său Ilie Cristea a deţinut timp de 24 ani (1947-1971) dreptul de proprietate asupra terenului de pământ cu suprafaţa de 0,42 ari în baza unui contract de vânzare-cumpărare, însă în 1971 autorităţile locale l-au deposedat în mod abuziv de o suprafață de pământ de 0,13 ari în beneficiul Ioanei Stribiţcaia, lot care şi în continuare este posedat nelegitim de fiica defunctei, Vera Colestrov (Stribiţcaia) fără careva act juridic care ar confirma dreptul de proprietate.

Înaintând acţiunea în judecată, cu ulterioarele concretizări a cerinţele, Cristina Stratan a solicitat recunoaşterea actului de deposedare a lui Ilie Cristea a imobilului în mărime de 0,13 ari în beneficiul Ioanei Stribiţcaia, executat de autorităţile locale ca un fapt ilegal, revendicarea dreptului de proprietate a succesoarei Cristina Stratan asupra terenului de care a fost deposedat ilegal Ilie Cristea şi care la moment este posedat şi folosit ilegal de către Vera Stribiţcaia, restabilirea terenului în proprietatea reclamantei şi încasarea din contul pârâtei în beneficiul reclamantei a tuturor cheltuielilor de judecată care vor fi suportate în acest proces.

Fiind investite cu judecarea pricinii în speţă, atât instanţa de apel, cât şi prima instanţă, reieşind din temeiurile şi obiectul acţiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, stabilind circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a cauzei şi având la bază cumulul de probe prezentate de părţi, corect au ajuns la concluzia respingerii acţiunii înaintate de Cristina Stratan. În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs reţine materialele dosarului şi anume adeverinţa nr. 162 din 18 octombrie 2012, eliberată de Primăria sat.

Ulmu r-nul Ialoveni din care rezultă că conform arhivei din registrele de gospodărie, începând cu anul 1986 după Ioana Stribiţchii - mama Verei Colestrov (Stribiţcaia), este înregistrat teren aferent construcţiei locative cu suprafaţa de 0,21 ha (f. d. 60). La fel, prin extrasul din decizia Primăriei s. Ulmu, r-nul Ialoveni nr. 10/1 din 23 ianuarie 1992, se adevereşte că Verei Colestrov i-a fost atribuit în proprietate pământul cu suprafaţa totală de 0,2076 ha pentru construcţie, trecut în registrul cadastral al deţinătorilor la 21 februarie 2001 sub nr. 765 din (f. d. 45), iar conform certificatului Primăriei s. Ulmu r-nul Ialoveni nr. 161 din 18 octombrie 2012, Vera Colestrov a achitat impozitul funciar pentru terenul de lângă casă cu suprafaţa de 0,21 ha până în anul 2004, iar din anul 2005 a fost scutită de la impozitul funciar ca pensionară (f. d. 61). 4 Prin urmare, invocările recurentei cu referire la faptul că Vera Colestrov nu deţine niciun act care ar confirma dreptul ei asupra terenului în litigiu nu sunt întemeiate, acestea având un aspect pur declarativ.

Mai mult, este lipsită de suport legal şi susţinerea Cristinei Stratan precum că terenul în litigiu ar fi fost proprietatea buneilor ei, or, copiile Registrelor de Gospodării eliberate de Serviciul de Arhivă Ialoveni nu demonstrează şi faptul că bunelul Ilie Cristea ar fi deţinut în perioada anilor 1947-1971 terenul de pământ cu suprafaţa de 0,42 ari cu titlu de proprietate (f. d. 18 - 23). Aici instanţa de recurs relevă că în perioada la care face referire recurenta şi anume anii 1947-1971, loturile de teren erau deţinute de cetăţeni doar cu drept de folosinţă şi numai odată cu adoptarea, prin Legea nr. 828-XII din 25 decembrie 1991, a Codului funciar a fost prevăzută atribuirea în proprietatea cetăţenilor a sectoarelor de teren din intravilan pentru case, anexe gospodăreşti şi grădini.

Astfel, la caz au relevanţă dispoziţiile art. 14 alin. (1) Cod funciar care direct prevăd că terenurile dobândite în proprietate privată se transmit prin moştenire în modul stabilit de legislaţia în vigoare. Prin prisma normei enunţate, la caz se constată că Cristina Stratan, care a moştenit averea buneilor săi în baza certificatelor de moştenitor testamentar din 04 ianuarie 1993 şi 26 noiembrie 1996 (f. d. 16 - 17), nu a demonstrat deţinerea în proprietate de către bunei şi a terenului în litigiu. Este apreciat critic de către instanţa de recurs şi argumentul recurentei cu referire la faptul că titlul deţinătorului de teren pe lotul în litigiu a fost eliberat Verei Colestrov numai la 06 decembrie 2012, în cadrul examinării prezentei cauze.

Aceasta deoarece după cum rezultă din titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, acesta a fost eliberat pe numele Verei Colestrov în baza deciziei primăriei sat. Ulmu nr. 10/1 din 23 ianuarie 1992, prin care deţinătorului i s-a repartizat în proprietate privată 0,2076 ha pentru construcţie locativă şi care a fost trecut în Registrul cadastral al deţinătorilor de terenuri la 21 februarie 2001 cu nr. 765 (f. d. 50-51). Pe cale de consecinţă instanţa de recurs reţine şi faptul că, deşi Cristina Stratan a avut la cunoştinţă încă în prima instanţă despre eliberarea acestui titlu pe numele Verei Colestrov, dânsa nu a contestat legalitatea acestui act în cadrul examinării pricinii în fond, o cerinţă în acest sens fiind înaintată numai în instanţa de apel şi cea de recurs.

Pe când art. 372 alin. (3) CPC expres prevede că în apel nu se poate schimba calitatea procedurală a părţilor, temeiul sau obiectul acţiunii şi nici nu pot fi înaintate noi pretenţii, aşa cum şi art. 442 alin. (1) CPC prevede că judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi. Este neînţeleasă şi susţinerea recurentei precum că prima instanţă dacă ar fi evaluat probele prezentate, putea să dispună de o baza juridică pentru această contestare, şi anume demonstrarea faptului că deposedarea buneilor ei de cei 13 ari a fost un act ilicit, care şi este motivul din care rezultă nulitatea titlului nominalizat.

Or, este incontestabil că chestiunea ce ţine de legalitatea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren constituie o pretenţie ce urma a fi înaintată în instanţa de judecată în corespundere cu prevederile generale a normelor de drept 5 procedural, iar conform art. 240 alin. (3) CPC instanţa judecătorească adoptă hotărârea în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant. Conform art. 320 alin. (2) Cod civil, dreptul de proprietate se poate dobândi, în condiţiile legii, prin ocupaţiune, act juridic, succesiune, accesiune, uzucapiune, precum şi prin hotărâre judecătorească atunci când aceasta este translativă de proprietate.

Prin prisma normei enunţate se atestă a fi întemeiată şi reţinerea instanţei de apel cu referire la faptul că o eventuală deposedare a intimatei Vera Colestrov de bunul imobil pe care-l deţine cu drept de proprietate, ar constitui o încălcare a prevederilor art. 1 al Protocolului adiţional nr.1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care prevede că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

În consecinţă, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde Comisia a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs, mai mult că acestea nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată la caz a normelor de drept material sau procedural de către instanţe.

Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se respinge recursul declarat de Cristina Stratan. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 29 martie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Cristinei Stratan împotriva Verei Colestrov (Stribiţcaia) şi Primăriei satului Ulmu raionul Ialoveni cu privire la recunoaşterea ilegală a actului de deposedare, revendicarea dreptului de proprietate şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov Ala Cobăneanu 6