2ra-3457/14 — Constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: O.Cojocaru dosarul nr. 2ra-3457/14 instanţa de apel: N.Cernat, A.Pahopol, A.Gavriliţa ÎNCHEIERE 17 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea pe acţiuni „Fabrica de conserve din Călăraşi” împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 iulie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 14 aprilie 2014, c o n s t a t ă La 18 februarie 2014, SA „Fabrica de conserve din Călăraşi” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, prin hotărârea Judecătoriei Economice de circumscripţie Chişinău din 11 septembrie 2006 s-a încasat de la GŢ „Dion-Bus” în beneficiul SA „Fabrica de conserve din Călăraşi” datoria în mărime de 13 700 lei, dobânda de întîrziere în sumă de 7571,45 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 2038 lei, care a devenit definitivă la 27 septembrie 2006. La 30 octombrie 2006 a depus la Oficiul de executare Sîngerei a DEDJ spre executare titlul executoriu eliberat de Judecătoria Economică de circumscripţie Chişinău.

1 Susţine că din motivul neexecutării titlului executoriu s-au adresat la 20 octombrie 2010 Oficiului de executare Sîngerei cu cerere privind informarea despre mersul executării documentului executoriu, însă prin răspunsul nr.3019 din 26 octombrie 2010 li s-a comunicat că titlul executoriu nr.2e-3187 din 11 septembrie 2006 privind încasarea de la GŢ „Dion-Bus” în beneficiul SA „Fabrica de conserve din Călăraşi” 13 700 lei datoria, 7571,45 lei dobânda de întîrziere şi 2038 lei cheltuielile de judecată nu se află la evidenţă. La 27 iulie 2011 au depus la Judecătoria Economică de circumscripţie Chişinău cerere privind eliberarea duplicatului titlului executoriu, care a fost primit la 08 august 2011 şi înaintat în aceiaşi zi spre executare la executorul judecătoresc Moroşanu Igor.

Prin încheierea executorului judecătoresc Moroşanu Igor din 05 ianuarie 2012 s- a dispus intentarea procedurii de executare. Indică că prin scrisorile nr.169 din 03 februarie 2012 şi nr.109 din 24 iulie 2012 a solicitat executorului judecătoresc informarea despre măsurile de executare silită întreprinse în vederea executării titlului executoriu, însă nu a primit nici un răspuns. Prin încheierea executorului judecătoresc Moroşanu Igor din 13 august 2012 s-a dispus restituirea fără executare a titlului executoriu, în temeiul art.86 alin.(1) lit.b) Cod de executare.

Nefiind de acord cu încheierea menţionată au contestat-o la Judecătoria Sîngerei, iar prin hotărârea din 09 octombrie 2012 s-a dispus anularea încheierii executorului judecătoresc Moroşanu Igor din 13 august 2012, soluţia instanţei fiind motivată prin faptul că executorul judecătoresc nu a întreprins măsuri întru identificarea şi urmărirea bunurilor membrilor GŢ „Dion-Bus”, care răspund nelimitat pentru obligaţiile gospodăriei ţărăneşti. După devenirea irevocabilă a hotărârii Judecătoriei Sîngerei din 09 octombrie 2012 prin neatacare, la 23 noiembrie 2012 a expediat, repetat, executorului judecătoresc Moroşanu Igor spre executare titlul executoriu nr.2e-3187 din 11 septembrie 2006 eliberat de Judecătoria Economică de circumscripţie Chişinău.

Prin actul de reluare şi continuare a executării din 29 noiembrie 2012 executorul judecătoresc Moroşanu Igor a dispus continuarea executării, însă pînă în prezent documentul executoriu nu a fost executat. Consideră că prin comportamentul autorităţilor însărcinate cu obligaţia executării, manifestat prin pierderea documentului executoriu, cît şi neglijenţa, pasivitatea, lipsa îndelungată a reacţiei acestor autorităţi, i-a fost încălcat în mod flagrant dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti. Prin încălcarea acestui drept i-a fost cauzat prejudiciu material în mărime de 54 268,55 lei din care 13700 lei datoria, 7571,45 lei dobânda de întîrziere, 2038 lei 2 cheltuielile de judecată şi 30 959,10 lei dobânda de întîrziere calculată începînd cu 30 octombrie 2006, cît şi prejudiciu moral.

Solicită reclamantul, constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, încasarea prejudiciului material în mărime de 54 268,55 lei şi prejudiciul moral în mărime de 35 000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 14 aprilie 2014 acţiunea a fost admisă parţial. S-a constatat faptul încălcării dreptului SA „Fabrica de conserve din Călăraşi” la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi s-a încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul SA „Fabrica de conserve din Călăraşi” prejudiciul moral în mărime de 2000 lei. Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, SA „Fabrica de conserve din Călăraşi” şi Ministerul Justiţiei al RM au contestat-o cu apel.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 01 iulie 2014 cererea de apel declarată de către SA „Fabrica de conserve din Călăraşi” a fost restituită. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 iulie 2014 a fost respins apelul declarat de către Ministerul Justiţiei al RM şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 02 octombrie 2014 Ministerul Justiţiei al RM a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. În susţinerea recursului s-a indicat că, la examinarea pricinii instanţele judecătoreşti au aplicat şi interpretat eronat normele de drept material.

În acest sens susţine că în cazul dat hotărârea judecătorească nu a fost executată de către un debitor privat şi nu de către stat, iar responsabilitatea statului pentru executarea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate împotriva unei companii private nu se poate extinde mai departe decît pînă la implicarea organelor de stat în procedurile de executare. Menţionează că autoritatea responsabilă de executarea hotărârii judecătoreşti a depus deligenţă necesară în vederea executării acesteia, însă debitorul GŢ „Dion- Bus” nu dispune de bunuri mobile şi imobile, nici de mijloace băneşti pe conturile bancare pentru a fi posibil aplicarea sechestrului şi executarea titlului executoriu, iar administratorul întreprinderii este cercetat penal şi la moment deţinut în Penitenciarul nr.11 Bălţi.

La fel indică că intimatul nu a prezentat probe întru dovedirea faptului pricinuirii prejudiciului moral. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al RM urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. 3 În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al RM este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de Ministerul Justiţiei al RM în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. 4 Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Justiţiei al RM ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Valentina Clevadî 5