2ra-3220/14 — Constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi moral

dosarul nr. 2ra-3220/14 prima instanță: E. Cojocari instanța de apel: L. Bulgac, N. Craiu, M. Guzun ÎNCHEIERE 05 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Olga Onofrei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Olga Onofrei împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Adrian Bărbuța, cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârilor judecătorești și repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 20 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Olga Onofrei și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani, municipiul Chișinău din 02 decembrie 2013, prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 19 iunie 2013, Olga Onofrei a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Adrian Bărbuța, cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârilor judecătorești și repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat că în baza titlului executoriu nr. 2a-2583/02 din 10 decembrie 2002, emis de Tribunalul Chişinău în baza deciziei definitive şi executorie din 10 decembrie 2002, pronunțată în rezultatul rejudecării cauzei civile aflate pe rolul instanțelor de judecată din 17 martie 1998, a fost dispusă încasarea de la Larisa Focșa în beneficiul Olgăi Onofrei a sumei de 12690 dolari SUA, decizie menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 14 septembrie 2005. La fel, în baza titlului executoriu nr. 144/05 din 13 aprilie 2005, emis de Judecătoria Rîșcani, mun.

Chişinău în baza hotărârii din 13 aprilie 2005, pronunțată în rezultatul rejudecării cauzei civile aflate pe rolul instanței de judecată din 15 aprilie 1999 și menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 28 martie 2006, a fost dispusă încasarea de la Larisa Focșa în beneficiul Olgăi Onofrei a sumei restante în mărime de 22677 dolari SUA, luându-se în calcul sumele executate în anul 2000 şi 2003. 1 Susține că aceste titluri executorii au fost înaintate repetat spre executare silită la Oficiul de Executare Rîșcani, mun. Chişinău, fiind întreprinse unele acțiuni în vederea executării documentelor executorii, inclusiv fiind aplicat sechestru pe bunurile imobile şi mobile ale Larisei Focșa.

Astfel, primul titlu executoriu fiind executat parțial în sumă de 3026,69 dolari SUA, în anul 2006 în urma realizării prin comision a bunurilor mobile sechestrate, ce aparțineau Larisei Focșa. La 30 iunie 2009, prin încheierea nr. 5-25,26/09, emisă de către executorul judecătoresc Irina Ceclu din cadrul Oficiului de Executare Rîșcani, mun. Chişinău, titlul executoriu nr. 2a-2583/02 din 10 decembrie 2002 şi titlul executoriu nr. 144/05 din 13 aprilie 2005, în baza cărora, în calitate de debitor figurează Larisa Focșa cu datoriile în mărime de 22677 dolari SUA şi respectiv 12690 dolari SUA față de creditorul urmăritor Olga Onofrei, au fost strămutate după competența teritorială, la Oficiul de Executare Ocnița pentru urmărirea bunurilor sechestrate prin încheierile din 19 septembrie 2008 şi 10 februarie 2009. Afirmă că prin încheierile executorului judecătoresc r-nul.

Ocnița Iraida Şiric din 30 iulie 2009 cu nr. 2-607/09 şi nr. 2-608/09, titlurile executorii nominalizate au fost primite nefiind întreprinse careva măsuri de executare. Indică că odată cu reformarea sistemului de executare, în anul 2010 documentele executorii vizate au fost preluate spre executare de către executorul judecătoresc Adrian Bărbuța, fapt despre care n-a fost informată oficial.

În lipsa unei informații cu privire la procedura de executare silită, la 23 februarie 2011, s-a adresat cu cerere Oficiului de Executare Ocnița, prin care a solicitat informații referitor la procedurile de executare, iar prin urmare, la 28 februarie 2011, de către executorul judecătoresc Bărbuța Adrian, au fost întocmite actele de preluare a executării cu nr. 474 şi nr. 475. Menționează că aceste două documente executorii se află în procedura de executare silită a executorului judecătoresc Adrian Bărbuța, nefiind întreprinse până în prezent acțiuni efective, necesare şi obligatorii în scopul executării lor. Susține că conform citației şi înțelegerii prealabile cu executorul judecătoresc Adrian Bărbuța, la 14 martie 2011 s-a prezentat la sediul executorului în or.

Ocnița, însă ultimul nu era la oficiu. La 02 decembrie 2011, 28 mai 2012, 03 august 2012 și la 09 ianuarie 2013 a expediat în adresa executorului judecătoresc Bărbuța Adrian cereri cu propuneri şi informații ce reprezintă o contribuție acordată executorului pentru aducerea la îndeplinire a executării silite, punându-i la dispoziție şi mijloacele necesare în acest scop. La unele din ele nu a primit răspuns, fapt ce a împiedicat-o să-şi realizeze drepturile garantate prin lege şi a generat intentarea unor acțiuni în instanța de judecată. Ulterior, la 06 septembrie 2012 a făcut cunoștință cu încheierile nr. 169-84r/12 și nr. 169-85r/12 din 28 mai 2012 cu privire la restituirea documentelor executorii, din motiv că nu a achitat taxe de executare.

Considerând încheierile nominalizate ilegale, le-a contestat, fiind obligat executorul judecătoresc Adrian Bărbuța de a relua procedurile de executare încetate ilegal. La 15 decembrie 2012 a recepționat citația executorului pentru a se prezenta repetat la sediul executorului din or. Ocnița, deși informase executorul privind lipsa necesității şi imposibilitatea de conciliere cu debitorul Larisa Focșa şi excluderea acestei proceduri, pentru care urma să achite 300 lei, plus cheltuielile de deplasare. 2 La citația din 15 decembrie 2012, pentru prima dată, au fost anexate borderourile de calcul a taxelor şi spezelor de executare, nefiind prezentată nici o dovadă a îndeplinirii de fapt a actelor pentru care se solicită încasarea lor.

Indică că taxele date au fost achitate parțial şi în termen, cu informarea înscris a executorului privind achitarea suplimentară pe parcurs, pe măsura identificării necesității cheltuielilor de executare, nefiind asigurată de executarea efectivă a hotărârilor judecătorești, iar în dosarele procedurilor de executare nu există indici care să dovedească că în perioada excesivă de aflare în procedură a titlurilor executorii, executorii judecătorești Iraida Şiric şi Adrian Bărbuţa ar fi întreprins careva acțiuni efective în vederea executării lor, dat fiind faptul că careva acte procedurale în acest sens nu i-au fost comunicate la solicitare. Afirmă că executorii judecătorești aveau posibilități reale de a executa hotărârile judecătorești, având la dispoziție bunurile imobile şi mobile ce aparțin familiei Focșa, sechestrate în scopul executării acestor titluri executorii, sechestrul fiind aplicat la cererea sa de către executorii Oficiului Rîșcani, mun.

Chişinău, şi care se menține până în prezent. Mai mult, a informat executorul Adrian Bărbuța despre locul de trai şi muncă a debitorului Larisa Focșa cu scopul de a întreprinde acțiuni operative în vederea urmăririi salariului ultimei, însă în acest sens nu au fost întreprinse careva acțiuni și în cele din urmă rezultă că problema neexecutării nu era lipsa de bunuri a debitorului, deoarece debitorul dispunea de bunuri care puteau fi folosite pentru executarea hotărârilor judecătorești din 10 decembrie 2002 şi 13 aprilie 2005. Totodată, menționează că autoritățile nu au aplicat debitorului Larisa Focșa nici o sancțiune prevăzută de lege pentru nerespectarea acestor hotărâri judecătorești irevocabile.

Menționează că procedurile de executare enunțate sânt parte integrantă a celor două cauze civile, una aflată pe rol din 17 martie 1998 până la 14 septembrie 2005, adică o perioadă de 7 ani si 6 luni, cea de a doua cauză aflată pe rol din 15 aprilie 1999 până la 28 martie 2006, respectiv pe o perioadă de 7 ani, fapt ce evident nu corespunde exigenților unui proces echitabil şi cerințelor privind respectarea termenului rezonabil. Prin urmare, luând în considerație faptul că până în prezent nu sunt executate hotărârile judecătorești irevocabile din 10 decembrie 2002 si 13 aprilie 2005, invocă că în temeiul art. 6 § 1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăților Fundamentale nu este respectat termenul rezonabil de executare a hotărârilor judecătorești şi a dreptului la un proces echitabil.

Astfel, prejudiciul moral cauzat prin încălcarea termenului rezonabil de executare a hotărârilor judecătorești irevocabile din 10 decembrie 2002 şi 13 aprilie 2005 îl estimează la 50000 lei, sumă, ce reprezintă o satisfacție echitabilă, reală şi ar corespunde suferințelor cauzate ei prin tergiversarea executării, deoarece durata încălcării este una excesivă. Consideră că neexecutarea hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chişinău din 13 aprilie 2005 şi deciziei Tribunalului Chişinău din 10 decembrie 2002 de către executorii judecătorești Şiric Iraida şi Adrian Bărbuța constituie o încălcare a drepturilor şi libertăților sale prevăzute de Constituția Republicii Moldova și Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertățile Fundamentale şi în special la dreptul de proprietate şi la un proces echitabil garantat 3 de art. 6 alin. 1, art. 1 Protocolul nr. 1 la Convenție, dar și neonorarea de către executorii judecătorești a obligațiilor de a acționa în vederea executării hotărârilor judecătorești. Solicită constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârilor judecătorești irevocabile din 10 decembrie 2002 și 13 aprilie 2005, în baza căror au fost eliberate titlurile executorii nr. 2a-2583/02 din 10 decembrie 2002, emis de Tribunalul Chişinău și nr. 2a-144/05 din 13 aprilie 2005, emis de Judecătoria Râșcani, mun.

Chișinău și încasarea din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Finanțelor, în beneficiul Olgăi Onofrei a sumei de 32340,31 dolari SUA în lei moldovenești la momentul executării cu titlu de prejudiciu material, dobânda de întârziere începând cu 30 iunie 2009 până la data executării și suma de 50000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 02 decembrie 2013 acțiunea Olgăi Onofrei împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Adrian Bărbuța, cu privire la încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și încasarea prejudiciului material şi moral, fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 20 mai 2014 a fost respins apelul declarat de către Olga Onofrei și menținută hotărârea primei instanțe. La 28 august 2014, în termenul prevăzut de lege, Olga Onofrei a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Chișinău din 20 mai 2014 și restituirea pricinii spre rejudecare în instanța de apel. În motivarea recursului, a invocat dezacordul cu hotărârile judecătorești pe care le consideră ilegale și neîntemeiate. Indică că concluziile instanței de apel sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei, fiind interpretate şi aplicate eronat normele de drept material și normele de drept procedural.

Menționează că ambele instanței au ignorat hotărârea Judecătoriei Ocnița din 05 noiembrie 2012, fiind irevocabilă şi obligatorie pentru instanța de fond şi instanța de apel. Susține că la adoptarea deciziei, instanța de apel nu a luat în considerație circumstanțele de fapt şi de drept invocate de ea, ignorând argumentele din cerere şi apreciind în mod arbitrar probele anexate la materialele cauzei. Pretinde recurenta că neexecutarea hotărârii judecătorești în favoarea sa va duce la încălcarea dreptului garantat de art. 6 § 1 al Convenției. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau 4 aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Olga Onofrei nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că atât instanța de apel, cât şi prima instanță au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul Olgăi Onofrei ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul Olgăi Onofrei se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi 5