2ra-3405/14 — Repararea prejudiciului

dosarul nr.2ra-3405/14 prima instanţă: A. Danilov instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 04 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Vignan Igor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Vignan Igor împotriva Ministerului Justiţie al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat în legătură cu încălcarea dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 iulie 2014, prin care apelul declarat de către Vignan Igor a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 06 noiembrie 2013, c o n s t a t ă: La data de 30 iulie 2013, Vignan Igor a depus cererea de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat în legătură cu încălcarea dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la data de 06 iulie 2012 s-a adresat în Judecătoria Botanica mun. Chişinău cu contestaţie la încheierea nr. 059- 115r/12 din 12.06.2012 emisă de executorul judecătoresc Marianciuc E., invocînd faptul că executorul judecătoresc nu a apărat interesele reclamantului şi nu a executat hotărîrea judecătorească nr. 2-215/09, litigiu de muncă. În cerere reclamantul a indicat faptul constatării de către instanţă a discriminării faţă de acesta şi de a obliga executorul judecătoresc de a executa pînă la capăt hotărîrea judecătorească.

La data de 01 octombrie 2012 şi 19 februarie 2013 au avut loc şedinţele de judecată în Judecătoria Botanica mun. Chişinău referitor la examinarea cererii reclamantului. La data de 13 martie 2013 a fost emisă încheierea judecătorului Ţurcan M. fără prezenţa reclamantului. Judecătorul Ţurcan M. a considerat plângerea reclamantului neîntemeiată. 1 Indică reclamantul că la data de 03 aprilie 2013 reclamantul a atacat încheierea judecătorului Ţurcan M. din 13 martie 2013, iar la data de 09 iulie 2013 Colegiul civil al Curţii de Apel Chişinău a remis cauza în Judecătoria Botanica mun. Chişinău pentru examinarea observaţiilor la procesul-verbal al şedinţelor de judecată.

Susţine reclamantul că cauza este examinată în decurs de un an, ceea ce reprezintă o încălcare a legislaţiei în vigoare, art. 6 § 1 şi art. 1 CEDO, avînd în vedere faptul că în opinia sa cauza urma a fi examinată în decurs de 30 zile şi respectiv, din acest motiv reclamantul a rămas fără mijloace de întreţinere, nu poate oficial să se angajeze şi mereu este nevoit să se adreseze în instanţele de judecată pentru a-şi apăra drepturile în rezultatul cărora reclamantul nu îşi poate asigura existenţa. Totodată, susţine reclamantul că mereu se află în stare de stres şi frică faţă de sistemul judecătoresc pe care îl consideră corupt Solicită Vignan Igor admiterea acţiunii, constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a dosarului nr. 27-195/12, încasarea din contul statului RM în beneficiul reclamantului a prejudiciului moral în mărime de 1 000 000 lei şi a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 06 noiembrie 2013 acţiunea depusă de Vignan Igor împotriva Ministerului Justiţiei al RM cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat în legătură cu încălcarea dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei, s-a respins ca fiind neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Vignan Igor la data de 05 decembrie 2013 a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 iulie 2014, apelul declarat de către Vignan Igor a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 06 noiembrie 2013. La 19 septembrie 2014, Vignan Igor a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 iulie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea Examinînd cererea de recurs declarată de Vignan Igor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; 2 b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror 3 instanţa de apel, s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Vignan Igor ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Vignan Igor se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă 4