2ra-574/14 — Constatarea faptului încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii, recuperarea despăgubirilor morale

prima instanţă: A. Danilov dosarul nr. 2ra-574/14 instanţa de apel: L. Popova, S. Caitaz, A. Doga ÎNCHEIERE 13 februarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către Bolocan Ion şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Bolocan Ion împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, intervenienţi accesorii Primăria mun.

Chişinău, Consiliului municipal Chişinău şi executorul judecătoresc Ciuchitu Radu cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti și încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 15 octombrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi modificată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 22 iulie 2013 prin micşorarea cuantumului prejudiciului moral, în rest hotărîrea a fost menţinută, c o n s t a t ă : La 25 aprilie 2013, Bolocan Ion a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, intervenienţi accesorii Primăria mun.

Chişinău, Consiliului municipal Chişinău şi executorul judecătoresc Ciuchitu Radu cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti și încasarea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 08 februarie 2011, Consiliul mun. Chişinău a fost obligat să-i acorde un lot de pămînt pentru construcţia casei de locuit în temeiul art. 11 Cod Funciar. Întru executarea hotărîrii menţionate, la 22 februarie 2012 executorul judecătoresc Radu Ciuchitu a intentat procedura de executare şi a înştiinţat pîrîtul despre iniţierea procedurii de executare și a expediat în adresa debitorilor încheieri prin care a obligat să execute hotărîrea instanţei de judecată, însă pînă la moment hotărîrea nu este executată de către autoritatea publică, fapt prin care ce i-a fost cauzat un prejudiciu moral considerabil.

Menţionează că neexecutarea hotărîrii instanţei de judecată timp de mai mult de 22 luni de la rămînerea irevocabilă a hotărîrii judecătoreşti şi 14 luni de la intentarea procedurii de executare silită, violează grav drepturile sale la un proces echitabil. Or, 1 potrivit Legii contenciosului administrativ hotărîrile emise în contenciosul administrativ urmează a fi executate în termen de 30 de zile. În confirmarea prejudiciului moral cauzat menţionează reclamantul că, este căsătorit şi are la întreţinere doi copiii minori, iar prin neexecutarea hotărîrii instanţei de judecată din 08 februarie 2011 nu poate să se bucure de dreptul său de proprietate asupra unui teren, pe care să-şi poată construi o casă de locuit.

Mai invocă reclamantul că din lipsa unui spaţiului locativ, împreună cu familia sa, locuieşte în atelierul de creaţie care a fost repartizat de către Uniunea Artiştilor Plastici, situat în mun. Chişinău, str. Docuceaev 1. Solicită constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, încasarea prejudiciului moral în mărime de 3000 euro, încasarea prejudiciului moral în mărime de 200 lei pentru fiecare zi de neexecutare şi cheltuielile de judecată. Prin hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 22 iulie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, fiind dispusă constatarea violării art. 6 CEDO, urmare a neexecutării în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti irevocabile din 08 iunie 2011 şi încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu titlu de prejudiciu moral în beneficiul lui Bolocan Ion suma de 15000 lei, în rest cerinţele au fost respinse.

Prin decizia Curţii de Apel Chișinău15 octombrie 2013, a fost admis apelul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova şi modificată hotrărîrea primei instanţe prin micşorarea cuantumului prejudiciului moral încasat în beneficiul lui Bolocan Ion de la 15000 lei pînă la 5000 lei, în rest hotărîrea primei instanţe a fost menţinută. La data de 12 decembrie 2013, Bolocan Ion a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerînd-o neîntemeiată, deoarece dispunînd micşorarea cuantumului prejudiciului moral încasat, instanţa de apel, nu a menţionat nici un argument plauzibil, nu a făcut referire la practica judiciară, la circumstanţele cauzei şi nici la durata neexecutării hotărîrii judecătoreşti irevocabile.

Menţionează că instanţa de apel a lăsat fără apreciere şi faptul că el este căsătorit şi are la întreţinere doi copii minori: fiica Bolocan Victoria născută la 01 februarie 2002 şi fiul Bolocan Dionisie născut la 11 februarie 2011, iar neexecutarea hotărîrii îl privează de dreptul său de proprietate asupra unui teren, pe care să-şi poată construi o casă de locuit. Afirmă că din cauza lipsei spaţiului locativ împreună cu familia locuieşte în atelierul de creaţie care a fost repartizat de către Uniunea Artiştilor Plastici, situat în str. Docuceaev 1 mun. Chişinău. Consideră că instanţa de apel a aplicat eronat principiile unui drept echitabil stabilit în precedentele cauze admise de CEDO cu aplicarea art. 6 din Convenţie şi anume, că acordarea prejudiciului trebuie să fie în cuantum echitabil şi să servească scopului prevenirii încălcării, inclusiv prin stabilirea unei sancţiuni pentru neexecutare.

2 La 24 decembrie 2013 Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, la fel, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care a considera că constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti reprezintă prin sine o satisfacţie echitabilă pentru cauzarea prejudiciului moral. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrile judecătoreşti, considerîndu-le ilegale şi neîntemeiate. Susţine că instanţa de apel a enumerat doar circumstanţele de fapt şi de drept invocate de către apelant şi intimat, cu o transcriere a normelor juridice din legislaţia în vigoare, fără argumentarea juridică a soluţiei judecătoreşti, fapt ce este inadmisibil de a fi înregistrat în actul de justiţie.

În ceea ce priveşte temeinicia acţiunii, reţine că concluziile instanţelor judecătoreşti în acest sens derivă parţial din aprecierea eronată a normelor de drept material ce reglementează examinarea acţiunilor privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, or, statul răspunde eventual patrimonial pentru prejudiciul adus persoanei prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, iar elucidarea cauzelor şi condiţiilor de răspundere patrimonială se face printr-o Lege specială, la caz Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti.

Consideră că instanţa de judecată are ca sarcină exclusivă de a analiza dacă măsurile adoptate de autorităţile naţionale au fost adecvate şi suficiente, pe cînd la caz, instanţele judecătoreşti au ignorat prevederile Codului de executare şi a Legii nr. 113, care reglementează expres că executarea începe de la cererea creditorului, deoarece orice acţiune ale executorului judecătoresc în vederea executării documentului executoriu, necesită cererea creditorului. Afirmă că în speţă nu poate fi discutată neîntreprinderea tuturor măsurilor necesare în vederea executării documentului executoriu, înaintat spere executare de către Bolocan Ion, în condiţiile în care nemijlocit cel din urmă nu a dat dovada de maxima diligenţă şi voinţă între executarea documentului în beneficiul său, doar pasiv a aşteptat executarea.

Susţine că comportamentul intimatului pe parcursul derulării procedurii de executare, confirmă expres că acesta în mod direct a aprobat tăcit toate acţiunile întreprinse de către autoritatea responsabilă de executarea hotărîrii judecătoreşti, mai mult că executorul judecătoresc a reacţionat imediat la toate cererile intimatului şi în acest sens nu îi poate fi imputată tergiversarea executării.

Insistă că de către autoritatea responsabilă de executarea hotărîrii judecătoreşti au fost întreprinse toate măsurile care puteau a fi în mod raţional întreprinse pentru executarea documentului executoriu vizat, respectiv autoritatea investită cu funcţii de executare a hotărîrii judecătoreşti a reacţionat în mod corespunzător la cererea părţii, şi anume intimatului şi astfel la caz, nu poate fi invocat că statul şi-a încălcat obligaţia ce-i revenea de a o asista pe intiat în demersurile sale în vederea executării hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 08 februarie 2011. 3 De asemenea, invocă că prevederile Legii 87 din 21 aprilie 2011 nu acordă dreptul în mod automat la prejudiciul moral, în lipsa dovezilor că persoana a suferit un prejudiciu în urma încălcării dreptului garantat de lege, pe cînd instanţa de apel la emiterea deciziei nu a ţinut cont de cerinţa fundamentală faţă de despăgubirea prejudiciului moral, care constă în faptul că la determinarea despăgubirilor care acordă o satisfacţie echitabilă părţii în proces obligatoriu se vor lua în considerare toate circumstanţele relevante ale pricinii.

În ceea ce priveşte acordarea sumei de 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral, consideră că este neîntemeiată, nejustificată şi excesivă în raport cu sumele acordate de către Curtea Europeană în speţe similare, de aceia consideră că constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti din 08 februarie 2011 reprezintă prin sine o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral. Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către Bolocan Ion şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova sunt inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către Bolocan Ion şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurenţii nu au invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

4 Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile declarate de către Bolocan Ion şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către Bolocan Ion şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursurile declarate de către Bolocan Ion şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova se consideră inadmisibile. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi Tamara Chişca-Doneva 5