3ra-1506/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-1506/14 prima instanţă L. Popova DECIZIE 17 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii: Dumitru Mardari, Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Iurie Bejenaru examinînd cererea de recurs declarată de Biroul Vamal Bender, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Mixtă „KWB Group” împotriva Serviciului vamal şi Biroului Vamal Bender cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă La 28 august 2012 Întreprinderea Mixtă „KWB Group” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că la 13.06.2012 i s-a înaintat act de audit post-vămuire nr. 13 întocmit de Biroul vamal Bender, potrivit cărui au fost recalculate plăţile vamale pentru importul tehnicii agricole, iar prin decizia de regularizare nr.85 din 27.06.2012 s-a decis încasarea drepturilor de import în sumă de 921 417,03 lei, dintre care 760 056,96 lei - TVA; 161 360,07 lei - penalitate. Consideră reclamantul că actele administrative menţionate sunt neîntemeiate. Întru anularea acestora reclamantul invocă că la data efectuării controlului audit post-vămuire, tehnica agricolă importată a fost achitată din mijloacele băneşti introduse anterior de fondatorii majoritari a întreprinderii „KWB Group”, parţial din împrumutul acordat de către fondatorul majoritar şi inclusă în capitalul social al acestei.

Autorităţii vamale i-au fost prezentate procesul-verbal al adunării generale al asociaţiilor, acordul fondatorului majoritar-companiei „Daimiel Overseas Corp”, decizia Camerei Înregistrării de Stat din 11.06.2010 privind înregistrarea modificărilor, extrasele din Registrul de Stat al persoanelor juridice din 11.06.2010 şi 09.03.2010. Astfel, întreprinderea a întrunit condiţiile legale prevăzute de Regulamentul cu privire la modul de aplicare a facilităţilor 1 fiscale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 102 din 30.01.2007, art. 103 al. (1) p. 23) Cod Fiscal şi art. 28 lit. q) a Legii cu privire la tariful vamal. Solicită reclamantul anularea actului de audit post-vămuire nr.13 din 13.06.2012 şi deciziei de regularizare nr.85 din 27.06.2012.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 08.10.2012 în procesul în cauză în calitate de copîrît a fost atras Biroul Vamal Bender. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2012 acţiunea a fost admisă. La 03 octombrie 2014 Biroul Vamal Bender a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanţe şi remiterea cauzei spre examinare la Judecătoria Căuşeni. În motivarea recursului s-a indicat că prima instanţă a emis soluţia cu încălcarea normelor de drept material şi procesual, nu a elucidat toate circumstanţele cauzei. Recurentul în motivarea recursului a invocat aplicarea eronată a normelor de drept procedural, la examinarea în primă instanţă fiind încălcată competenţa teritorială.

Consideră că în temeiul art. 297 alin. (1) Cod vamal şi art. 38 CPC, actele emise de Biroul vamal Bender urmau să fie contestate la Curtea de Apel Bender (actualmente ţine de competenţa Judecătoriei Căuşeni). Susţine că termenul de depunere a recursului începe să curgă din 18 septembrie 2014 – cînd a făcut cunoştinţă cu hotărîrea motivată a instanţei de fond. Menţionează că instanţa de fond nu a respectat procedura legală de citare a Biroului vamal Bender. La examinarea litigiului în cauză, prima instanţă nu a ţinut cont de cele invocate de către Biroul Vamal Bender întru confirmarea legalităţii actului de audit post-vămuire nr.13 din 13.06.2012 şi deciziei de regularizare nr.85 din 27.06.2012.

Studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursul ca fiind tardiv din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Conform art. II alin. (8) din Legea nr. 155 din 05 iulie 2012 pentru modificarea şi completarea codului de procedură civilă al Republicii Moldova, termenul de declarare a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de către curţile de apel şi împotriva deciziilor instanţelor de apel pronunţate pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei motivate.

Din materialele dosarului rezultă că la 18 decembrie 2012, Curtea de Apel 2 Chişinău a expediat în adresa recurentului Biroul Vamal Bender copia hotărârii motivate din 19 noiembrie 2012, pentru cunoştinţă, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire din 18 decembrie 2012 nr.de ieşire 2687 (f. d. 48). De asemenea, din materialele dosarului rezultă că, conform procesului-verbal din 19 noiembrie 2012, (f.d.41-43) Biroul Vamal Bender avînd calitatatea procesuală de copîrît, a fost înştiinţat legal contra semnătură, conform avizului de recepţie (f.d.36), motivele neprezenţei instanţei însă nu au fost cunoscute. La 03 octombrie 2014, peste 1 an 11 luni, Biroul Vamal Bender a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanţe şi remiterea cauzei spre examinare la Judecătoria Căuşeni.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) şi (2) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale. Termenul de 2 luni este de decădere şi nu poate fi restabilit. Aşadar, având în vedere că Biroul Vamal Bender a depus cererea de recurs cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434 Codul de procedură civilă, care este termen de decădere şi nu poate fi restabilit, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat necesită să fie respins ca tardiv fără a se pronunţa în privinţa fondului. Argumentele Biroului Vamal Bender că a primit copia hotărârii la 18 septembrie 2014 nu poate fi reţinut din următoarele motive.

Articolul 56 alin. (3) Codul de procedură civilă prevede că participanţii la proces sunt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale, iar articolul 61 alin. (1) CPC stipulează că instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. Din sensul normei de drept citate rezultă că pe durata întregului proces, părţile sunt obligate să se intereseze de soarta dosarului, iar în conformitate cu art. 75 alin. (4) Codul de procedură civilă, actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sînt obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăşi.

Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părţii. Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa a reiterat că ţine de obligaţia părţilor de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanţă (a se vedea cauza Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007). Drept urmare, examinarea unui recurs tardiv declarat împotriva unei hotărâri definitive ar avea un efect incompatibil cu principiul securităţii juridice, garantat de articolul 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor 3 Fundamentale şi ar încălca dreptul intimatului la un proces echitabil. Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul ca tardiv şi de a menţine hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Biroul Vamal Bender ca tardiv. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Mixtă „KWB Group” împotriva Serviciului vamal şi Biroului Vamal Bender cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Galina Stratulat Dumitru Mardari Elena Covalenco Iurie Diaconu Iurie Bejenaru 4