3ra-794/15 — Contestarea refuzului și obligarea restituirii sumei achitate

Dosarul nr. 3ra-794/15 prima instanţă - I.Ţonov instanţa de apel - N.Traciuc, M. Anton, I. Cotruță, ÎNCHEIERE 03 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin „Agroleon Consulting” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată Întreprinderea cu Capital Străin „Agroleon Consulting” societate cu răspundere limitată împotriva Biroului Vamal Bender privind contestarea refuzului şi obligarea restituirea sumei achitate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Agroleon Consulting” societate cu răspundere limitată şi casată hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 02 octombrie 2014, c o n s t a t ă ; La 25 martie 2014 Întreprinderea cu Capital Străin „Agroleon Consulting” societate cu răspundere limitată s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Bender în care a solicitat anularea refuzului Biroului Vamal Bender nr.01-12/721 din 30 decembrie 2013 cu privire la restituirea drepturilor de import achitate şi restituirea drepturilor de import achitate în sumă de 263 660,41 lei TVA şi 54077,13 lei taxe vamale.

În motivarea pretenţiilor înaintate a reiterat că la 09 decembrie 2013 a depus în adresa Biroului Vamal Bender o cerere privind restituirea drepturilor de import achitate în plus, iar la 14 februarie 2014 a primit refuzul nr.01-12/721 din 30 decembrie 2013 cu privire la restituirea drepturilor de import plătite în plus, cu care nu este de acord.

Indică că în perioada 10 iulie 2013-25 iulie 2013, prin intermediul Biroului Vamal Bender, post vamal intern Hîrbovăţ a transportat şase camioane încărcate cu şrot, conform contractului de cooperare nr.l din 29 august 2012 şi autorizaţiei nr.01-12/329 din 31 mai 2013. În rezultatul trecerii prin postul vamal intern Hîrbovăţ, de către inspectorii vamali au fost întocmite chitanţele de percepere a obligaţiilor vamale de la persoane fizice - formular tipizat TV-14, în baza cărora au 1 fost percepute şi achitate taxa pe valoare adăugată şi taxa vamală, deşi în facturile de transportare anexate a fost indicat că marfa este transportată după prelucrare conform contractului nr. l din 29 august 2012, conform autorizaţiei nr.01-12/329 din 31 mai 2013, iar în chitanţe este indicat tipul declaraţiei - import, ţara de plecare, Moldova şi lipseşte semnătura persoanei împuternicite şi ştampila reclamantei.

Mai indică că potrivit Codului vamal, subiecţii impunerii sunt persoane juridice al căror obiect de activitate sunt prevăzute operaţiuni de import sau export, iar potrivit art.31 alin.(l) Cod vamal, importul este regimul vamal în care mărfurile introduse pe teritoriul vamal primesc statutul de mărfuri puse în liberă circulaţie numai după ce sunt plătite drepturile de import şi sunt aplicate măsurile de politică economică. Mărfurile ce trec frontiera vamală se supun taxei vamale, conform Legii cu privire la tariful vamal. Taxa vamală reprezintă o formă de colectare la buget a unei părţi a valorii mărfurilor livrate, serviciilor prestate, care sunt supuse impozitării pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi a unei părţi din valoarea mărfurilor, serviciilor impozabile importate în Republica Moldova.

Consideră acţiunile organului vamal ilegale deoarece pe parcursul procesului de vămuire mărfii au fost prezentate toate documentele necesare. Prin hotărîrea judecătoriei Căuşeni din 02 octombrie 2014 acţiunea înaintată de Întreprinderea cu Capital Străin „Agroleon Consulting” societate cu răspundere limitată s-a respins ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2015, a fost admis apelul declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin „Agroleon Consulting” societate cu răspundere limitată. S-a casat hotărîrea judecătoriei Căuşeni din 02 octombrie 2014 şi s-a emis o nouă hotărîre prin care cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea cu Capital Străin „Agroleon Consulting” societate cu răspundere limitată împotriva Biroului Vamal Bender privind contestarea refuzului şi restituirea sumei achitate, s-a respins ca depusă cu omiterea termenului de prescripţie extinctivă.

La 14 aprilie 2015, Întreprinderea cu Capital Străin „Agroleon Consulting” societate cu răspundere limitată a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, cerînd admiterea recursului, casarea acestora şi emiterea unei noi hotărîri prin care pretenţiile înaintate de Întreprinderea cu Capital Străin „Agroleon Consulting” societate cu răspundere limitată să fie admise integral. În motivarea recursului a afirmat că, concluzia instanţei de apel este greşită deoarece la examinarea cauzei în fond Biroul Vamal Bender nu a solicitat aplicarea termenului de prescripţie. Indică că Biroul Vamal Bender nu a dovedit faptul prin probe admisibile şi pertinente că facturile de expediţie n-au fost prezentate în momentul traversării mărfii prin postul vamal intern.

Consideră că instanţa de apel a interpretat în mod eronat legea în partea argumentului precum că nu sunt aplicabile la caz prevederile art. 289 alin.3 Cod Vamal, fapt ce contravine probatoriului administrat. Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care 2 trebuia să fie aplicată. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Potrivit avizului de recepţie (f.d.99) recurentul a recepţionat decizia instanţei de apel, la 27 februarie 2015, astfel recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 14 aprilie 2015, este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. 3 În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Întreprinderea cu Capital Străin „Agroleon Consulting” societate cu răspundere limitată în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Agroleon Consulting” societate cu răspundere limitată se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 4