2rh-413/14 — Încasarea sumelor salariale

prima instanţă: D.Fujenco dos. 2rh-413/14 instanţa de apel: G.Vavrin, I.Dănăilă, T.Dimitriadi instanţa de recurs: S.Filincova, Iurie Bejenaru, G. Stratulat. ÎNCHEIERE 17 decembrie 2014 mun.

Chişinău Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Iurie Bejenaru, Elena Covalenco, Iurie Diaconu,Dumitru Mardari, examinînd cererea de revizuire depusă de Inspectoratul General al Poliţiei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Hîncu împotriva Ministerului Afacerilor Interne şi Inspectoratului de Poliţie Cahul cu privire la încasarea salariului neachitat, a prejudiciului moral şi a dobînzii de întîrziere, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 10 septembrie 2014, prin care a fost respins recursul declarat de Inspectoratul de Poliţie Cahul şi menţinută încheierea Curţii de Apel Cahul din 24 iunie 2014 c o n s t a t ă: La 05 aprilie 2013 Vasile Hîncu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne şi Inspectoratului de Poliţie Cahul cu privire la încasarea salariului neachitat, a prejudiciului moral, a dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a invocat că, a activat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, CPR Cahul din 01 octombrie 1993 pînă la 09 aprilie 2012, în bază de contract, fapt confirmat prin inscripţiile din carnetul de muncă. Menţionează că, în perioada de activitate la CPR Cahul, de nenumărate ori a fost atras la prestarea muncii suplimentare pentru norma prevăzută de lege, 40 de ore pe săptămînă, stabilite de art.20 al Legii cu privire la poliţie, precum şi la muncă în zile de sărbătoare şi de odihnă, fapt confirmat prin extrasele din graficul grupelor operative al CPR Cahul pentru perioada respectivă. Mai susţine reclamantul că, deşi art.24 din Legea cu privire la poliţie stipulează că colaboratorii poliţiei pentru munca prestată în zilele de odihnă şi în zilele de sărbătoare li se plăteşte o recompensă bănească, însă dânsul nu a beneficiat de niciodată de plata unei asemenea recompense, fapt confirmat prin descifrările la salariu, anexate la dosar.

Consideră reclamantul că, o asemenea eschivare de la plata recompensei pentru orele suplimentare de lucru, este drept o încălcare gravă a Codului muncii, care în art. 9 alin.(l) lit.d) stipulează că, salariatul are dreptul la achitarea la timp şi integral a salariului corespunzător cu calificarea, complexitatea, cantitatea şi calitatea lucrului efectuat. Mai indică reclamantul că, la data de 28 mai 2012 a expediat o cerere privind recalcularea şi achitarea salariului pentru munca suplimentară, către Ministerul Afacerilor Interne a RM. La 12 august 2012 a primit răspunsul ministerului cu indicaţia de a se adresa cu problema respectivă la factorii de decizie din cadrul subdiviziunii în care a activat pentru a solicita plata orelor suplimentare lucrate.

La data de 11 octombrie 2012 a adresat o petiţie cu privire la achitarea salariului pentru timpul suplimentar lucrat, Comisarului CPR Cahul. Însă răspunsul parvenit de la CPR Cahul a fost ilicit şi neîntemeiat, deoarece comisariatul şi-a declinat competenţa în favoarea MAI, neglijând faptul că anume CPR Cahul este reprezentantul angajatorului la nivelul subdiviziunii MAI Cahul. Astfel, a ajuns la o situaţie de conflict de competenţă artificială creată de organele statului. Susţine reclamantul că, pe lângă drepturi salariale personalul unităţilor bugetare beneficiază de ajutor material. Din descifrările contabile ale salariului devine evident faptul că salariul care i-a fost achitat nu cuprinde recompensa pentru orele de lucru suplimentar lucrate, precum şi plata pentru lucrul în zilele de odihnă şi de sărbătoare.

Prin acesta consideră reclamantul că, angajatorul a încălcat obligaţia sa de plată integrală a salariului, precum şi dreptul salariatului la un timp de odihnă sufficient pentru restabilirea forţei de muncă. Faptul că a fost lipsit de plata integrală a salariului a influenţat negativ situaţia financiară a familie sale, având la întreţinere copii minori, care necesită cheltuieli considerabile pentru întreţinere şi educaţie. Totodată, mai indică reclamantul că, conform art. 330 alin. (2) Codul muncii prevede că, în caz de reţinere din vina angajatorului a salariului cuvenit salariatului, acestui i se plăteste suplimentar, pentru fiecare zi de întârziere 0,1% din suma neplătită în termen.

În asemenea circumstanţe, consideră reclamantul că, este în drept de a solicita instanţei de judecată încasarea de la pârât a penalităţii legate pentru perioada restantă de neplată a salariului suplimentar pentru munca prestată peste normă, precum şi munca în zilele de odihnă şi de sărbătoare. Mai susţine reclamantul, că a fost nevoit să lucreze în zilele de sărbătoare şi de odihnă a fost lipsit de posibilitatea de a petrece timp suficient cu familia sa, de a restabili forţele de odihnă epuizate pe parcursul săptămînii, mai ales ţinând cont de faptul că munca prestată de dânsul este una condiţii de risc sporit pentru viaţă şi sănătate sau chiar nocive.

Astfel, ţinând cont de caracterul şi gravitatea suferinţelor fizice şi psihice, gradul de vinovăţie a pîrîtului, funcţia deţinută de adjunct al inspectorului operativ de servicii al Secţiei de gardă şi stagiul de muncă de circa 18 ani, solicit instanţei încasarea sumei de 10 000 lei în calitate de prejudiciul moral din contul pârâtului. Prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 31 decembrie 2013 s-a admis parţial acţiunea.S-a încasat de la Inspectoratul de Poliţie Cahul salariul restant în sumă de 116 485, 48 lei, suplimentul de întârziere în sumă de 100 805, 05 lei, paguba morală în sumă de 1500 lei, cheltuieli de judecată în mărime de 2800 lei, taxa de stat în beneficiul statului în sumă de 6 618,71 lei.

Prin încheierea Judecătoriei Cahul din 13 ianuarie 2014 s-a corectat eroarea în dispozitivul hotărârii Judecătoriei Cahul din 31 decembrie 2013 în pricina civilă la acţiunea formulată de Hîncu Vasile împotriva Ministerului Afacerilor Interne RM şi Inspectoratul de Poliţie Cahul privind încasarea sumelor salariale, şi anume suma indicată în dispozitivul hotărârii în partea executării imediat a încasării salariu mediu cu cifrele 6 618 este greşit, fiind corectă suma indicată cu cifrele 3 311 lei. Prin încheierea Curţii de Apel Cahul din 24 iunie 2014, a fost restituit apelul declarat de Inspectoratul de Poliţie Cahul, ca fiind depus în afara termenului legal şi apelantul nu solicită repunerea în termen.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 10 septembrie 2014 a fost respins recursul declarat de către Inspectoratul de Poliţie Cahul şi menţinută încheierea Curţii de Apel Cahul din 24 iunie 2014. La 31 octombrie 2014 Inspectoratul General al Poliţiei a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 10 septembrie 2014, solicitînd admiterea revizuirii, casarea deciziei instanţei de recurs şi remiterea pricinii la rejudecare în prima instanţă.

În motivarea cererii de revizuire, revizuientul a indicat că, prin cererea de chemare în judecată au fost atraşi ca pîrîţi Ministerul Afacerilor Interne şi Comisariatul de poliţie Cahul care este subdiviziune a Ministerului Afacerilor Interne şi nu a Inspectoratului General al Poliţiei, astfel consideră că decizia urmează a fi revizuită în temeiul art.449 lit c) CPC, în virtutea faptului că instanţa a soluţionat problema drepturilor atît a Inspectoratului de Poliţie Cahul, cît şi a Inspectoratului General al Poliţiei, care nu au fost atraşi în proces. Studiind materialele dosarului, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite încheiere de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447 CPC, indicîndu-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 CPC şi anexîndu-se probele ce le confirmă. În conformitate cu art. 449 lit. c) CPC, revizuirea se declară în cazul în care instanţa a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces. Atunci cînd se invocă temeiul prevăzut de art. 449 lit. c) CPC, instanţa de judecată urmează să constate dacă persoana care nu a fost implicată în proces este subiect al raportului material litigios.

În acest sens solicitantul trebuie să probeze prin probe pertinente şi concludente că hotărîrea a cărei revizuire o solicită, îi lezează drepturile sale, iar instanţa urmează să constate dacă prin hotărîrea supusă revizuirii, i-au fost încălcate aceste drepturi. Reieşind din cele menţionate, se constată că temeiurile invocate în cererea de revizuire nu cad sub incidenţa art.449 lit.c) CPC, iar Inspectoratului General al Poliţiei nu a prezentat probe concludente că hotărîrea recurată îi lezează careva drepturi. Ba mai mult, revizuientul nu a fost lipsit de dreptul de a înainta în cadrul examinării cauzei o cerere de atragere a sa ca parte în proces.

Nu poate fi reţinut ca temei de revizuire argumentul revizuientului referitor la faptul că instanţa a emis o hotărîre prin care i-a lezat drepturile Inspectoratului de Poliţie Cahul, nefiind citat în calitate de parte la dosar şi respectiv nu a cunoscut despre examinarea litigiului dat, or, din recipisele anexate la dosar reiese cert că Judecătoria Cahul a citat Inspectoratul de Poliţie Cahul atît la şedinţa din 14 iunie 2013 (f.d.18), cît şi la 25 septembrie 2013 (f.d.19), iar conform art.102 alin.(41) CPC, participanţii la proces înştiinţaţi în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară.

Totodată, este de menţionat că procedura de revizuire prevăzută de art. 449-453 din CPC serveşte scopului înlăturării lacunelor şi omisiunilor justiţiei care urmează a fi aplicate într-o manieră compatibilă cu prevederile art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, fiind respectat principiul securităţii raporturilor juridice, care semnifică, potrivit jurisprudenţei degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, între altele, că o soluţie definitivă al oricărui litigiu nu urmează a fi rediscutată.

Excepţie de la acest principiu poate fi doar cazul cînd reexaminarea este necesară în virtutea circumstanţelor fundamentale şi obligatorii (speţa Brumărescu contra României, hotărârea din 28 octombrie 1999). Securitatea juridică presupune respectarea principiului recunoscut res judecata (autoritatea lucrului judecat), care implică regula finalităţii hotărîrilor definitive şi irevocabile, adică imposibilitatea oricărei părţi de a pretinde o redeschidere a procedurilor interne privind o hotărîre judecătorească irevocabilă şi obligatorie exclusiv cu scopul obţinerii a unei noi examinări a pricinii în fond.

În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că admiterea cererii de revizuire depuse de Inspectoratul General al Poliţiei în lipsa unor circumstanţe fundamentale şi obligatorii, ar însemna încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice şi a drepturilor celorlalte părţi la un proces echitabil, garantate de art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, completul Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Inspectoratul General al Poliţiei, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 10 septembrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Hîncu împotriva Ministerului Afacerilor Interne şi Inspectoratului de Poliţie Cahul cu privire la încasarea salariului neachitat, a prejudiciului moral şi a dobînzii de întîrziere. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului Judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Iurie Bejenaru Elena Covalenco Iurie Diaconu Dumitru Mardari