2ra-2729/14 — Constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului cauzat

prima instanţă – O.Cojocaru dosarul nr. 2ra-2729/14 instanţa de apel – E.Clim, A.Pahopol, I.Cotruţă DECIZIE 17 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Iurie Bejenaru, Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Dumitru Mardari examinînd recursul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Avînt”-în proces de lichidare şi Societatea cu Răspundere Limitată „Danrem Trans”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni „Avînt”-în proces de lichidare şi Societăţii cu Răspundere Limitată „Danrem Trans” împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2014 prin care a fost admis apelul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Avînt”- în proces de lichidare şi Societatea cu Răspundere Limitată „Danrem Trans”, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 27 noiembrie 2013 şi emisă o nouă hotărîre de admitere parţială a acţiunii c o n s t a t ă La 19 septembrie 2013 SA „Avînt”-în proces de lichidare şi SRL „Danrem Trans” au depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului material şi moral ca urmare a încălcării acestui drept.

În motivarea acţiunii reclamanţii au indicat că, la 08 noiembrie 2010 SA „Drum- 96” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SA „Avînt” în proces de lichidare şi SRL „Danrem Trans” cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate.

Avînd pierdere de cauză în ambele instanţe, SA „Drum-96” la 28 martie 2012 a depus la Curtea Supremă de Justiţiecerere de recurs prin care a solicitat anularea hotărîrilor respective, iar prin încheierea Curţii Supreme de Justiţiei din 15 mai 2012 cauza a fost repartizată judecătorului raportor, ulterior, fiind permisă admisibilitatea recursului şi cauza a fost numită spre examinare pentru 03 octombrie 2012. Conform încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 31 iulie 2012 a fost admisă cererea de recurs depusă de SA „Avînt” –în proces de lichidare cu privire la accelerarea procedurii de judecare a cererii de recurs, iar cauza a fost numită pentru data de 19 septembrie 2012. Prin încheierile din 19 septembrie 2012, 27 septembrie 2012, 08 noiembrie 2012, 28 noiembrie 2012, 30 noiembrie 2012, 19 decembrie 2012, 06 februarie 2013, 06 martie 2013 cauza a fost amînată nemotivat şi absolut neîntemeiat de nenumărate ori.

Susţin reclamanţii că prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 03 aprilie 2013 a fost admisă cererea de recurs depusă de SA „Drum-96”, fiind anulate hotărîrile judecătoreşti contestate şi a fost pronunţată o nouă hotărîre prin care s-a admis acţiunea SA „Drum-96”. Consideră reclamanţii că examinarea cauzei a durat 2 ani şi 5 luni de zile, dintre care 11 luni la Curtea Supremă de Justiţie în ordine de recurs, din care considerente termenul rezonabil de examinare a cauzei a fost depăşit. Referitor la prejudiciu, menţionează reclamanţii că SA „Avînt” în proces de lichidare nu şi-a restituit imobilul la care pretinde în valoare de 10 000 000 lei, iar SRL „Danrem Trans” a pierdut speranţa de a-şi restabili din bunurile SA „Avînt” creanţa certă de 3511230,95 lei.

Însă indiferent de soluţiile posibile, în cazul în care cauza se examina în termeni rezonabili, cu adoptarea unei hotărîri irevocabile- pentru reclamanţi procesul în cauză era considerat finisat şi nu se aştepta atît timp cu speranţa rezonabilă la obţinerea unui rezultat pozitiv. Afirmă reclamanţii că prin neexecutarea obligaţiilor prevăzute de lege, statul a adus un prejudiciu enorm, inclusiv prin simplul fapt că societatea, fondatorii şi angajaţii societăţii au pierdut siguranţa în stabilitatea şi buna diligenţă în vederea asigurării de către guvern a executării în tocmai a legilor şi altor acte normative. Solicită reclamanţii constatarea faptului încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, încasarea prejudiciului cauzat prin încălcarea acestui drept în sumă de 500 000 lei pentru fiecare şi încasarea prejudiciului material în privinţa SRL „Danrem Trans” în mărime de 877 807 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 27 noiembrie 2013 a fost respinsă acţiunea. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2014 a fost admis apelul declarat de către SA „Avînt” – în proces de lichidare şi SRL „Danrem Trans”, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 27 noiembrie 2013 şi emisă o nouă hotărîre de admitere parţială a acţiunii. A fost constatat încălcarea dreptului SA „Avînt” în proces de lichidare şi SRL „Danrem Trans” la judecarea cauzei în termen rezonabil. În rest pretenţiile au fost respinse La 10 iulie 2014 SA „Avînt” în proces de lichidare şi SRL „Danrem Trans” au depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea parţială a deciziei instanţei de apel în partea respingerii încasării prejudiciului cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri prin care să fie admisă pretenţia dată.

În motivarea recursului au invocat că instanţa de apel a încălcat sau aplicat eronat normele de drept material şi nu a intrat în detaliile pricinii. Totodată consideră recurenţii că simpla constatare a încălcării dreptului în termen rezonabil a cauzei nu constituie o satisfacţie echitabilă. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanţei de apel din 02 aprilie 2014 a fost expediată în adresa părţilor la 13 mai 2014, fapt ce se confirmă prin scrisoarea anexată la actele cauzei (f. d. 113), însă lipseşte dovada recepţionării acesteia. Astfel, instanţa de recurs consideră că recurenţii SA „Avînt” în proces de lichidare şi SRL „Danrem Trans” s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursul la 10 iulie 2014, în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) CPC, instanţa după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel. Înaintînd acţiunea în judecată împotriva Ministerului Justiţiei, SA „Avînt” în proces de lichidare şi SRL „Danrem Trans” au solicitat constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a cauzei şi încasarea prejudiciului cauzat prin această încălcare.

Fiind investită cu examinarea prezentului litigiu, prima instanţă s-a pronunţat în favoarea respingerii acţiunii, considerînd că nu a fost constatat faptul încălcării dreptului la examinare în termen rezonabil a pricinii, dat fiind că data începerii curgerii termenului de judecare se apreciază din ziua adresării cererii de chemare în judecată, iar, la caz, acest lucru nu este posibil, deoarece reclamantele arată doar o anumită etapă a procesului de judecare a cauzei. Judecînd apelul declarat de SA „Avînt” în proces de lichidare şi SRL „Danrem Trans”, instanţa de apel motivat şi amplu argumentat, pronunţîndu-se asupra tuturor aspectelor importante pentru soluţionarea pricinii corect a ajuns la concluzia admiterii apelului, casării hotărîrea primei instanţe şi emiterii unei noi hotărîri de admitere parţială a acţiunii, constatînd încălcarea dreptului reclamanţilor la examinare în termen rezonabil a cauzei, iar în rest respingînd acţiunea ca fiind neîntemeiată.

În susţinerea opiniei date instanţa de recurs remarcă că Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale la art. 6§1 statuează că, orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa.

Conform art.2 alin.(1) şi (2) al Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti nr. 87 din 21 aprilie 2011, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta Lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului. Respectiv, cerinţa Convenţiei ca examinarea cauzei să se facă într-un termen rezonabil, trebuie raportată la fiecare caz în parte, luând în considerare durata procedurii, natura pretenţiilor, complexitatea procesului, comportamentul autorităţilor competente şi al părţilor, dificultatea dezbaterilor, aglomerarea rolului instanţei precum şi exercitarea căilor de atac. Instanţa de recurs menţionează că în legislaţia naţională celeritatea judecării proceselor nu este consacrată în mod expres.

Însă, codul de procedură civilă cuprinde un şir de norme prin care se asigură soluţionarea, într-un termen rezonabil, a cauzelor deduse judecăţii, indiferent de natura lor. În conformitate cu art. 4 CPC, sarcinile procedurii civile constau în judecarea justă, în termen rezonabil, a cauzelor de apărare a drepturilor încălcate sau contestate, a libertăţilor şi a intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice şi asociaţiilor lor, ale autorităţilor publice şi ale altor persoane care sunt subiecte ale raporturilor juridice civile, familiale, de muncă şi ale altor raporturi juridice, precum şi în apărarea intereselor statului şi ale societăţii, în consolidarea legalităţii şi a ordinii de drept, în prevenirea cazurilor de încălcare a legii.

Astfel, materialele cauzei denotă că, la 08 noiembrie 2010 SA „Drum-96” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SA „Avînt” în proces de lichidare şi SRL „Danrem Trans” cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate, înlăturarea obstacolelor, dispunerea evacuării forţate şi declararea nulă a contractului de gaj, iar SA „Avînt” a înaintat o cerere reconvenţională prin care a solicitat constatarea nulităţii contractului de arendă din 28 iunie 1992, constatarea faptului de posesie şi folosinţă a imobilelor din bd.Dacia 65 mun.Chişinău pe un termen de 15 ani şi recunoaşterea dreptului de proprietate prin uzucapiune. Prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 01 septembrie 2011 a fost respinsă acţiunea SA „Drum-96”, iar cererea reconvenţională a SA „Avînt” în proces de lichidare a fost admisă.

SA „Avînt” şi SA „Drum-96” au depus cereri de apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd casarea acesteia. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2012 apelurile declarate de către SA „Avînt” în proces de lichidare şi SA „Drum-96” au fost respinse şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 28 martie 2012 SA „Drum-96” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2012, solicitînd casarea deciziei şi a hotărîrii primei instanţe.

Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 15 mai 2012 cauza a fost repartizată Judecătorului raportor, iar admisibilitatea recursului a fost numită pentru 26 iunie 2012, ulterior, recursul fiind declarat admisibil, a fost numit pentru examinare în Colegiu lărgit al Curţii Supreme de Justiţie la 03 octombrie 2012. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 31 iulie 2012 a fost admisă cererea SA „Avînt” în proces de lichidare cu privire la accelerarea procedurii de judecare a cererii de recurs, cauza fiind numită pentru 19 septembrie 2012, însă prin încheierile din 19 septembrie 2012, 27 septembrie 2012, 08 noiembrie 2012, 28 noiembrie 2012, 30 noiembrie 2012, 19 decembrie 2012, 06 februarie 2013, 06 martie 2013, 20 martie 2013 cauza a fost aminată.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 03 aprilie 2013 a fost admisă cererea de recurs depusă de SA „Drum-96”, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 maretie 2012 şi hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 01 septembrie 2011 şi emisă o nouă hotărîre prin care a fost admisă acţiunea SA „Drum-96” şi respinsă acţiunea reconvenţională a SA „Avînt” în proces de lichidare. Respectiv, din cele constatate se deduce că de la sesizarea instanţei de judecată, 08 noiembrie 2010 şi pînă la pronunţarea unei hotărîri irevocabile au durat 2 ani şi 3 luni, perioadă ce presupune o încălcare a termenului rezonabil de soluţionare a pricinii.

În aceste circumstanţe, instanţa de recurs găseşte întemeiată concluzia instanţei de apel cu privire la constatarea încălcării dreptului SA „Avînt” în proces de lichidare şi SRL „Danrem Trans” la executarea în termen rezonabil a cauzei, deoarece cele constate reliefează o lezare a dreptului acestora, după cum instituie atît prevederile art. 6 § 1 al Convenţiei, cît şi cele a Legii nr. 87. Însă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că termenul de 2 ani şi 3 luni de judecare a cauzei nu reprezintă un termen atît de excesiv încît, să fie necesar repararea prejudiciului moral, or, simpla constatare a încălcării dreptului, prezintă prin sine o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral, astfel că instanţa de apel corect a dispus respingerea pretenţiei cu privire la repararea prejudiciul moral.

De asemenea nu poate fi admisă nici cerinţa recurenţilor referitor la repararea prejudiciului material, deoarece recurenţii SA „Avînt” în proces de lichidare şi SRL „Danrem Trans” nu au demonstrat că prin neexecutarea în termen rezonabil a cauzei le-au fost adus un prejudiciu material, or, conform art.4 al Legii nr.87 din 21 aprilie 2011, sarcina de a dovedi suportarea prejudiciului material cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi suportarea costurilor şi cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului.

Alte argumentele invocate de recurenţi în susţinerea poziţiei sale, nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs,deoarece se combat cu cele invocate mai sus şi se axează asupra circumstanţelor, care au fost constatate şi elucidate pe deplin de instanţa de apel, avînd la bază cumulul de probe, care au fost administrate şi apreciate cu respectarea normelor de drept procedural şi susţinute de normele de drept material. Reieşind din cele menţionate Colegiul consideră că concluzia instanţei de apel cu privire la admiterea parţială a acţiunii este justă, ea avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată o apreciere juridică cuvenită, în corespundere cu prevederile art.130 CPC.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Dreptului Omului, 25 februarie 1995, nr. 2651/1995, unde Curtea a menţionat că „…art.6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţiile legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recursuri.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că decizia instanţei de apel este legală, iar argumentele invocate de către recurenţi sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către SA „Avînt” în proces de lichidare şi SRL „Danrem Trans” şi de a menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide : Se respinge recursul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Avînt”- în proces de lichidare şi Societatea cu Răspundere Limitată „Danrem Trans”.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni „Avînt”-în proces de lichidare şi Societatea cu Răspundere Limitată „Danrem Trans” împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi încasarea prejudiciului material şi moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Iurie Bejenaru Elena Covalenco Iurie Diaconu Dumitru Mardari