2r-1078/14 — Determinarea cotelor-părţi din bunul comun, împărţirea bunului cu achitarea sultei, cît şi cererea reconvenţională

Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr. 2r-1078/14 Judecători: M. Guzun, A. Panov, I. Muruianu Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 17 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iuliana Oprea Judecătorii: Sveatoslav Moldovan, Maria Ghervas judecînd recursul declarat de Şpitiuc Victoria, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Şpitiuc Alexandru împotriva lui Şpitiuc Victoria privind determinarea cotelor-părţi din bunul comun - automobilul, împărţirea bunului prin atribuirea automobilului lui Şpitiuc Victoria cu achitarea sultei, cît şi cererea reconvenţională depusă de Şpitiuc Victoria împotriva lui Şpitiuc Alexandru privind declararea apartamentului nr.16 situat pe str.Ginta Latină 17, mun.Chişinău proprietate comună în devălmăşie a soţilor şi partajul apartamentului cîte 1/2 cotă-parte ideală din apartament fiecărui, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 23 octomrie 2014, prin care s-a restituit cererea de apel apelantei Şpitiuc Victoria, CONSTATĂ : La 18.04.2013 Şpitiuc Alexandru a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Şpitiuc Victoria, solicitînd determinarea cotelor-părţi din bunul comun automobilul de model “Mazda CX7” cu nr.î.

HI010, împărţirea bunului prin atribuirea automobilului lui Şpitiuc Victoria cu achitarea sultei. La 24.06.2013 Şpitiuc Victoria a depus cerere reconvenţională împotriva lui Şpitiuc Alexandrum, solicitînd declararea apartamentului nr.16 situat pe str. Ginta Latină 17, mun. Chişinău, proprietate comună în devălmăşie a soţilor şi partajul apartamentului cîte ½ cotă-parte ideală din apartament fiecărui (f.d.36-38). Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 21.03.2014 s-a admis acţiunea înaintată de către Şpitiuc Alexandru. S-a determinat cotele-părţi ideale din automobilul de model “Mazda CX7” cu nr.î. HI010, atribuindu-i în proprietate lui Şpitiuc Victoria şi Şpitiuc Alexandru cîte 1/2 cotă-parte ideală din automobilul de model “Mazda CX7” cu nr.î.

H1010. S-a încetat proprietatea comună pe cote-părţi prin împărţire a automobilului, atribuindu-i în proprietate privată lui Şpitiuc Victoria întregul bun, cu încasarea sultei în mărime de 112509 (una sută doisprezece mii cinci sute nouă) lei 50 bani în favoarea lui Şpitiuc Alexandru ce constituie 1/2 cotă-parte din preţul automobilului. Acţiunea reconvenţională înaintată de Şpitiuc Victoria s-a respins, ca nefondată (f.d.87-91). 1 La 31.03.2014, Şpitiuc Victoria a declarat apel împotriva hotărârii instanţei de fond, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi decizii prin care cauza să fie remisă la rejudecare. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 20.05.2014, în temeiul art. 368 CPC, nu s-a dat curs cererii de apel, apelantei fiindu-i fixat termen pînă la 25.06.2014 pentru lichidarea neajunsurilor apelului.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 17.07.2014 s-a respins demersul apelantei Şpitiuc Victoria privind scutirea de la plata taxei de stat, în temeiul art. 368 CPC, nu s-a dat curs repetat cererii de apel depusă de Şpitiuc Victoria, apelantei fiindu-i fixat termen pînă la 22.10.2014 pentru lichidarea neajunsului apelului. Apelanta, în termenul fixat de instanţă, nu s-a conformat indicaţiilor instanţei şi nu a lichidat neajunsul, respectiv nu a prezentat dovada de plată a taxei de stat. În şedinţa instanţei de apel, apelanta Şpitiuc Victoria a solicitat admiterea apelului în sensul declarat, reiterînd integral argumentele expuse în instrumentul de atac. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2014, a fost restituită lui Şpitiuc Victoria cererea de apel cu toate documentele anexate.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a indicat că apelantul, fără motive întemeiate, în termenul stabilit de instanţă, nu a lichidat neajunsurile menţionate în încheierea Curţii de Apel Chişinău din 17.07.2014, ce a servit temei de restituire a cerereii de apel în baza art. 369 alin. (1) lit. a) CPC. Considerînd ilegală încheierea instanţei de apel, la 04 noiembrie 2014, Şpitiuc Victoria a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2014, cu remiterea cauzei în instanţa de apel pentru rejudecarea. În argumentarea recursului recurenta a invocat argumentele de fapt şi de drept expuse în cererea din 17.10.2014 privind scutirea de la plata taxei de stat.

La data de 04.12.2014, intimatul Şpitiuc Alexandru a depus referinţă la recursul declarat de Şpitiuc Victoria, solicitînd respingerea acestuia şi menţinerea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 23.10.2014. La data de 15.12.2014, Şpitiuc Victoria a înaintat un recurs suplimentar, reiterînd solicitările recursului din data de 04.11.2014 şi dispunerea de la scutirea de la plata taxei de stat. În argumentarea recursului suplimentar, recurenta a invocat repetat argumentele de fapt şi de drept expuse în cererea privind scutirea de la plata taxei de stat, menţionînd totodată că, prin încheierea recurată, se atentează la dreptul său de acces la justiţie. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins din următoarele considerente. 2 În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea. Încheierea recurată este adoptate în conformitate cu normele de drept procedural şi cu aprecierea completă a tuturor probelor şi a circumstanţelor cauzei – motiv pentru care de către Colegiu este considerată legală şi întemeiată. Potrivit materialelor cauzei, Şpitiuc Victoria a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 21.03.2014. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 20.05.2014, în temeiul art. 368 CPC, nu s-a dat curs cererii de apel, apelantei fiindu-i fixat termen pînă la 25.06.2014 pentru lichidarea neajunsurilor apelului. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 17.07.2014 s-a respins demersul apelantei Şpitiuc Victoria privind scutirea de la plata taxei de stat, în temeiul art. 368 CPC, nu s-a dat curs repetat cererii de apel depusă de Şpitiuc Victoria, apelantei fiindu-i fixat termen pînă la 22.10.2014 pentru lichidarea neajunsului apelului. La 23.10.2014 Curtea de Apel Chişinău prin încheiere a dispus restituirea cererii de apel depuse de Şpitiuc Victoria. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural care reglementează acţiunile instanţei la acea fază a procesului, pornind de la următoarele.

Potrivit art. 369 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1). Potrivit art. 368 alin. (1) CPC, dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordînd apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor. Pornind de la prevederile normelor de drept menţionate, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a restituit cererea de apel apelantei Şpitiuc Victoria, or, acesta nu s-a conformat dispoziţiilor încheierii Curţii de Apel Chişinău din 17.07.2014, şi nu a prezentat dovada de achitare a taxei de stat în termenul suplimentar stabilit.

Mai mult ca atît, apelanta a cunoscut atît despre încheierea de a nu da curs cererii de apel, cît şi despre termenul suplimentar acordat în vederea achitării taxei de stat, însă n-a reacţionat nici într-un fel. Astfel, în cauza SRL Tudor-Comerţ vs.Moldova, Curtea a reiterat că articolul 6 §1 nu garantează dreptul la apel asupra unei hotărîri de primă instanţă. Cu toate acestea, atunci cînd dreptul intern prevede un drept la apel, atunci procedura respectivă va fi examinată ca o extensiune a procesului de judecată şi, prin urmare, va constitui un drept garantat de articolul 6 din Convenţie. Curtea a constatat că, în situaţia în care legislaţia procesuală permite declararea apelului împotriva hotărîrilor instanţelor de fond, instanţa de apel este în drept să limiteze dreptul la apel doar dacă constată că apelul respectiv nu corespunde legislaţiei în vigoare.

De altfel, instanţa europeană a relatat în practica sa constantă că, dreptul la o instanţă nu este absolut. În această privinţa, Curtea Europeană, în mai multe cauze de acest gen nu exclude niciodată ipoteză că interesele unei bune administrări a justiţiei pot să justifice impunerea unei restricţii de natură financiară în accesul 3 unei persoane la o instanţă (Tolstoy –Miloslavsky vs. Regatul Unit), dar această restricţie se impune a fi una justificată, generată de situaţia celui ce recurge la calea de atac, dar şi conformă normelor care guvernează accesul la justiţie. Din considerentele expuse, Colegiul apreciază critic afirmaţia recurentei expusă în recursul suplimentar cum că, prin încheierea recurată, se atentează la dreptul său de acces la justiţie.

În acelaşi timp, recursul declarat de Şpitiuc Victoria nu cuprinde nici un temei prevăzut de lege pentru această cale de atac, iar cel invocat este unul formal şi se referă la argumentele de fapt şi de drept privind scutirea de la plata taxei de stat. Or, conchide Colegiul că, această chestiune a fost soluţionată anterior prin încheierea Curţii de Apel din 17.07.2014, prin care nu i s-a dat curs repetat cererii de apel şi i s-a respins demersul apelantei Şpitiuc Victoria privind scutirea de la plata taxei de stat, în temeiul art. 368 CPC. Apelanta nu a contestat cu recurs, în modul prevăzut de lege, încheierea prin care a fost respins demersul ei de scutire de la plata taxei de stat şi nu a fost dat curs cererii de apel.

În acest context, argumentele invocate de Şpitiuc Victoria nu se încadrează în temeiurile de casare a încheierilor recurate. În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată netemeinicia motivelor invocate de către recurent în cererea de recurs. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Şpitiuc Victoria.

Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2014, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Şpitiuc Alexandru împotriva lui Şpitiuc Victoria privind determinarea cotelor-părţi din bunul comun - automobilul, împărţirea bunului prin atribuirea automobilului lui Şpitiuc Victoria cu achitarea sultei, cît şi cererea reconvenţională depusă de Şpitiuc Victoria împotriva lui Şpitiuc Alexandru privind declararea apartamentului nr.16 situat pe str.Ginta Latină 17, mun. Chişinău proprietate comună în devălmăşie a soţilor şi partajul apartamentului cîte 1/2 cotă-parte ideală din apartament fiecărui. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iuliana Oprea Judecători Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas 4