2ra-3803/13 — Partajarea proprietăţii comune

prima instanţă: L.Ouş dosarul nr. 2ra-3803/13 instanţa de apel: A.Panov, T.Pelin, M.Moraru ÎNCHEIERE 27 noiembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de reprezentantul Ciuchitu Vitalie în interesele recurentei Musteaţă Ira şi de recurenta Musteaţă Ira, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Musteaţă Ivan către Musteaţă Ira privind împărţirea proprietăţii comune în devălmăşie a soţilor prin determinarea cotelor – părţi ideale din apartamentul nr.15 situat în mun.

Chişinău, str. N. Milescu Spătaru 21/1 şi cererea reconvenţională depusă de Musteaţă Ira către Musteaţă Ivan privind recunoaşterea dreptului de proprietate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Musteaţă Ira, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 27 aprilie 2012, c o n s t a t ă Reclamantul Mustaţă Ivan a formulat o cerere de chemare în judecată către Musteaţă Ira privind împărţirea proprietăţii comune în devălmăşie a soţilor prin determinarea cotelor – părţi ideale din apartamentul nr.15 situat în mun. Chişinău, str. N. Milescu Spătaru 21/1. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 02 martie 2004 a fost desfăcută căsătoria cu Musteaţa Ira.

Pînă la desfacerea căsătoriei de părţi, Musteaţa Ivan şi Musteaţa Ira, la 11 ianuarie 2001 a fost procurat un apartamentul, compus din două odăi nr. 15, situat în mun. Chişinău, str. Milescu Spătaru, 21/1. Conform normelor legale acest bun este proprietatea comună în devălmăşie. Acest fapt este confirmat şi de înscrisurile din Registrul bunurilor imobile în care proprietari ai bunului imobil sunt ambii. Din considerente că în Registrul bunurilor imobile nu sunt stabilite cotele-părţi ideale fiecărui coproprietar, solicită împărţirea proprietăţii comune în devălmăşie prin determinarea cotelor-părţi ideale din apartamentul nr. 15 situat în or. Chişinău, str. N. Milescu Spătaru, 21/1. Pe parcursul examinării cauzei civile, a fost înaintată acţiune reconvenţională de către Musteaţa Ira către Musteaţa Ivan privind recunoaşterea dreptului de proprietate asupra întregului apartament nr. 15 situat în or.

Chişinău, str. N. Milescu Spătaru, 21/1. În motivarea acţiunii reconvenţionale Musteaţa Ira a indicat, că la data de 11.01.2001 Musteaţa Ira a procurat apartamentul nr. 15 din str. N. Milescu Spătaru, 21/1, nun. Chişinău prin încheierea unui contract de vânzare-cumpărare. La acea perioadă reclamanta de iure se afla în relaţii de căsătorie cu Musteaţa Ivan, dar de facto familia lor se destrămase de mai mult timp. Consideră că apartamentul litigios a fost procurat în exclusivitate din mijloace financiare adică din surse personale ale reclamantei, obţinute în baza unei convenţii gratuite, şi nu din careva mijloace comune ale soţilor şi imobilul litigios nici într-un caz nu poate fi considerat proprietate devălmaşă a soţilor, unica proprietară fiind Musteaţa Ira.

Circumstanţele invocate se confirmă prin transferurile bancare realizate de Brinişter Silvia pe numele depus de Musteaţa Ira, transferuri ce au avut loc în perioada premergătoare procurării apartamentului litigios. Musteaţa Ivan nu a avut nici odată viză de domiciliu în apartamentul litigios, ceea ce se confirmă suplimentar faptul că ultimul nu a participat nici într-un mod la procurarea lui. De asemenea menţionează Musteaţa Ira că, de la procurarea apartamentului şi pînă în prezent Musteaţa Ivan nu a participat nici într-un mod la cheltuielile legate de achitarea serviciilor comunale şi a impozitului imobiliar, la cheltuielile de reparaţie curentă şi de întreţinere a imobilului dat, toate fiind suportate de unica proprietară a apartamentului Musteaţa Ira.

Solicită pîrîta Musteaţa Ira respingerea cererii iniţiale înaintate de Musteaţa Ivan cu privire la partajarea averii comune în devălmăşie şi admiterea integrală a cererii reconvenţionale. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 27 aprilie 2012, acţiunea reclamantului Musteaţa Ivan către Musteaţa Ira privind împărţirea proprietăţii comune în devălmăşie a soţilor prin determinarea cotelor-părţi ideale din apartamentul nr.15 situat în mun. Chişinău, str. N. Milescu Spătaru, 21/1 a fost admisă integral, iar acţiunea reconvenţională înaintată de Musteaţa Ira către Musteaţa Ivan privind recunoaşterea dreptului de proprietate personală asupra întregului apartamentului nr.15 situat pe str. N. Milescu Spătaru, 21/1, mun.

Chişinău cu nr. cadastral 0100313.108.01.015 a fost respinsă ca fiind nefondată şi depusă tardiv. Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe Musteaţa Ira a declarat apel, prin care a solicitat casarea hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîrii prin care să fie admisă cererea reconvenţională, iar cererea lui Musteaţa Ivan să fie respinsă integral. În motivarea apelului, apelanta Musteaţa Ira a indicat că, hotărârea contestată este neîntemeiată, ilegală. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2013 fost respins apelul declarat de către Musteaţa Ira, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 27 aprilie 2012. Astfel, instanţa de apel a concluzionat că, la 02 martie 2004 părţile au desfăcut căsătoria.

În timpul căsătoriei au dobândit cu o contribuţie egală apartamentul nr. 15 situat pe str. N. Milescu Spătaru. 21/1, mun. Chişinău cu nr. cadastral 0100313.108.01.015, compus din două odăi, cu suprafaţa totală de 52,9 m.p., care le aparţine ambilor cu drept de proprietate comună în devălmăşie a soţilor, procurând la 11.01.2001 acest apartament fapt confirmat prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 207 din 11.01.2001 (f.d. 32), prin extrasul din Registrul bunurilor imobile (f.d. 4) conform căruia coproprietari ai apartamentului sunt Musteaţa Ivan şi Musteaţa Ira. Instanţa de apel a constatat că părţile au dovedit existenţa bunului imobil comun în măsura în care acestea au fost reţinute de către instanţă, precum şi contribuţia lor egală la dobîndirea bunurilor, aportul coproprietarilor devălmaşi este prezumat a fi egale până la proba contrară, motiv pentru care instanţa de fond a determinat în mod egal cotele-părţi ideale din apartament.

Conform art. 371 al Codului civil, bunurile dobândite de soţi în timpul căsătoriei sunt proprietatea lor comună în devălmăşie dacă, în conformitate cu legea sau contractul încheiat între ei, nu este stabilit un alt regim juridic pentru aceste bunuri. Conform art. 345 al Codului civil, coproprietarii devălmaşi pot atribui bunurilor comune regimul proprietăţii comune pe cote-părţi. Ţinând cont de prevederile legale enunţate şi de materialele pricinei instanţa de apel a considerat că, instanţa de fond just a ajuns la concluzia de a admite acţiunea iniţială şi a împărţi proprietatea comună în devălmăşie a soţilor, a determina cotele-părţi ideale din apartamentul nr. 15 situat pe str. N. Milescu Spătaru, 21/1, mun.

Chişinău cu nr. cadastral 0100313.108.01.015, atribuindu-le în proprietate lui Musteaţa Ivan şi Musteaţa Ira cîte 1/2 cotă-parte ideală din apartamentul nr. 15 situat pe str. N. Milescu Spătaru, 21/ mun. Chişinău cu nr. cadastral 0100313.108.01.015. De asemenea instanţa de apel a considerat, că instanţa de fond a dat o apreciere cuvenită circumstanţelor importante pentru soluţionarea pricinii şi a respins cererea reconvenţională depusă de Musteaţa Iar privind recunoaşterea dreptului de proprietate personală asupra întregului apartament nr.15 situat pe str. N. Milescu Spătaru, 21/1, mun. Chişinău ca fiind neîntemeiată si tardivă. Conform art. 267 Codului civil, (1) Termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani.

(2) Acţiunile privind apărarea drepturilor personale nepatrimoniale se prescriu numai în cazurile expres prevăzute de lege. Conform art. 271 Codului civil acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia, depusă până la încheierea dezbaterilor în fond. În apel sau în recurs, prescripţia poate fi opusă de îndreptăţit numai în cazul în care instanţa se pronunţă asupra fondului. Potrivit art. 272 alin.(1) Cod civil termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune. Dreptul la acţiune se naşte la data cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului.

Conform art. 279 alin.(1) Cod civil în cazuri excepţionale, dacă instanţa de judecată constată că termenul de prescripţie extinctivă nu este respectat datorită unor împrejurări legate de persoana reclamantului, dreptul încălcat al persoanei este apărat. Alin. (2) repunerea în termen nu poate fi dispusă decît dacă partea şi-a exercitat dreptul la acţiune înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile, calculat din ziua în care cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depăşirea termenului de prescripţie. Atît în şedinţa instanţei de apel cît şi în şedinţa instanţei de fond cu certitudine s-a constatat că contractul de vânzare cumpărare nr. 207 a fost încheiat la 11.01.2001, parte a contractului fiind însăşi Musteaţa Ira (f.d.

32). Prin extrasul din Registrul bunurilor imobile (f.d. 4) se confirmă faptul că Musteaţa Ivan şi Musteaţa Ira sunt înscrişi ca coproprietari ai apartamentului litigios încă din 29.01.2001, însă Musteaţa Ira a înaintat acţiunea reconvenţională privind recunoaşterea a proprietăţii personale asupra apartamentului tocmai la 22.01.2010 ( f.d 87) peste 9 ani. Prin prisma prevederilor art. art. 267,272 Codul civil, acţiunea poate fi depusă în termen de trei ani de la data cînd cel interesat aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului, astfel Musteaţa Ira se consideră că a avut ştire despre intabulările din registrul bunurilor imobile din momentul efectuării lor, anul 2001. Astfel, apelanta Musteaţa Ira adresîndu-se cu cerinţe de a recunoaşte numai după ea a dreptul de proprietate asupra apartamentului în litigiu a omis termenul de prescripţie extinctivă pentru adresarea în instanţa de judecată în apărarea dreptului litigios.

Totodată instanţa de apel a mai reţinut faptul că Musteaţa Ira nici nu a solicitat repunerea în termenul de prescripţie a acţiunii. De asemenea instanţa de apel a considerat ca neîntemeiate argumentele apelantei Musteaţa Ira precum că apartamentul a fost procurat pe sursele băneşti expediate de mama sa, deoarece apelanta nu a prezentat nici o probă pertinentă şi concludentă că banii transferaţi de mama apelantei au fost utilizaţi pentru procurarea apartamentului în litigiu. Cu atît mai mult, că transferurile băneşti nu acoperă valoarea apartamentului, unele sunt făcute după procurarea apartamentului (an.2001), iar alte probe care ar dovedi că apartamentul în litigiu este proprietate personală nu a prezentat Musteaţa Ira, motiv pentru care instanţa de fond just a respins acţiunea reconvenţională.

Mai mult ca atît, argumentele apelului au fost obiect de examinare în prima instanţă şi respingerea lor a fost reflectată sub toate aspectele în motivarea hotărîrii contestate. La 12 august 2013 reprezentantul Ciuchitu Vitalie în interesele recurentei Mustaţă Ira a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere integrală a acţiunii depusă de Musteaţa Ivan şi de admitere integrală a acţiunii depusă de Musteaţa Ira.

În motivarea recursului reprezentantul Ciuchitu Vitalie în interesele recurentei Musteaţă Ira a indicat că, consideră hotărîrile judecătoreşti ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate. La 23 august 2013 Musteaţa Ira a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere integrală a acţiunii depusă de Musteaţa Ivan şi de admitere integrală a cererii reconvenţionale.

În motivarea recursului recurenta a indicat că instanţele judecătoreşti au emis soluţii cu încălcarea normelor de drept material şi procesual, nu a elucidat toate circumstanţele cauzei. Mai mult ca atît, au fost încălcate prevederile art.6 CEDO. Examinînd temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate sunt inadmisibile. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către reprezentantul Ciuchitu Vitalie în interesele recurentei Musteaţă Ira şi de recurenta Musteaţă Ira, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentei se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursurile declarate de către reprezentantul Ciuchitu Vitalie în interesele recurentei Musteaţă Ira şi de recurenta Musteaţă Ira, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către reprezentantul Ciuchitu Vitalie în interesele recurentei Musteaţă Ira şi de recurenta Musteaţă Ira ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursurile declarate de către reprezentantul Ciuchitu Vitalie în interesele recurentei Musteaţă Ira şi de recurenta Musteaţă Ira, se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru