2ra-1771/13 — Recunoaşterea bunului imobil proprietate în devălmăşie a soţilor şi partajarea acestuia

prima instanţă: I.Dutca dosarul nr. 2ra-1771/13 instanţa de apel: N.Craiu, L.Bulgac, A.Minciuna ÎNCHEIERE 05 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de avocatul stagiar Donciu Anatolie în interesele recurentului Daraban Mihail, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Daraban Ludmila către Daraban Mihail privind recunoaşterea bunului imobil proprietate în devălmăşie a soţilor şi partajare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 februarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Daraban Mihail, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun.Chişinău din 30 martie 2011, c o n s t a t ă La 24 iunie 2010 Daraban Ludmila a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva lui Daraban Mihail cu privire la recunoaşterea bunului imobil proprietate în devălmăşie a soţilor şi partajarea a cîte 1/2 cotă-parte ideală.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, a încheiat căsătoria cu pîrîtul în anul 1983. Din căsătorie au două fiice, care în prezent sunt majore. Căsătoria a fost desfăcută, fapt confirmat prin certificatul de divorţ eliberat de Oficiul Stării Civile a sectorului Ciocana, municipiul Chişinău din 18 mai 2010. În anul 1990 în comuna Bubueci a fost procurată casa de locuit, situată pe str. M. Eminescu nr. 4 A. Ţinînd cont de faptul că, în perioada nominalizată legislaţia nu permitea procurarea în proprietate a imobilelor fără viză de reşedinţă, au convenit cu vînzătorul de a încheia un contract de donaţie a casei nominalizate cu soţul. Din momentul dobîndirii acestui imobil, au fost efectuate mai multe lucrări de întreţinere si îmbunătăţire.

Reclamanta indică că, în anul 2002, a plecat la muncă peste hotare, de unde periodic trimitea surse financiare pentru întreţinerea familiei şi a casei. Faptul efectuării reparaţiei casei poate fi confirmat prin dovada investirii surselor financiare - chitanţele anexate, precum şi prin declaraţiile lucrătorilor. Tot în perioada nominalizată a oferit bani pentru întreţinerea ei şi achitarea serviciilor pentru gaze naturale, lumină şi apă. Consideră reclamanta că, prin aportul financiar, a contribuit la sporirea esenţială a valorii casei de locuit. În prezent toate actele sunt înregistrate pe numele lui Daraban Mihail. Solicită Daraban Ludmila, recunoaşterea bunului imobil proprietate în devălmăşie a soţilor şi partajarea a cîte 1/2 cotă-parte ideală.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 30 martie 2011, s-a admis acţiunea. S-a recunoscut bunul imobil, casa de locuit, situată în mun.Chişinău, com.Bubuieci pe str. M.Eminescu nr. 4 „a” proprietate în devălmăşie a soţilor Daraban Ludmila şi Daraban Mihail. S-a împărţit bunul imobil, proprietate comună în devălmăşie a soţilor, recunoscînd după Daraban Ludmila şi Daraban Mihail cîte 1/2 cotă-parte ideală pentru fiecare, din casa de locuit, situată în mun.Chişinău, com.Bubuieci pe str. M.Eminescu nr. 4 „a”. S-a încasat taxa de stat de la Daraban Mihail în beneficiul statului în mărime de 158, 96 lei. S-a încasat de la Daraban Mihail în beneficiul Liudmilei Daraban cheltuieli de judecată în mărime de 250 lei.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Daraban Mihail a depus apel, solicitînd admiterea apelului şi casarea hotărîrii instanţei de fond, cu remiterea cauzei la rejudecare. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 februarie 2013 s-a respins apelul declarat de Daraban Mihail, cu menţinerea fără modificări a hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun.Chişinău din 30 martie 2011. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a ajuns la concluzia că prima instanţă a respectat normele materiale şi procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele în mod obiectiv circumstanţele cauzei şi a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenţei, concludentei, utilităţii şi veridicităţii lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungînd la concluzia de respingere a acţiunii ca neîntemeiate.

Astfel, instanţa de apel a concluzionat că, părţile au încheiat căsătoria în anul 1983. Din căsătorie au două fiice, care în prezent sunt majore. Căsătoria a fost desfăcută, fapt confirmat prin certificatul de divorţ eliberat de Oficiul Stării Civile a sectorului Ciocana, municipiul Chişinău din 18 mai 2010. S-a stabilit că, în timpul căsătoriei soţilor la data de 09 octombrie 1990, a fost încheiat un contract de donaţie între Anufriev Constantin şi Daraban Mihail, privind casa de locuit, situată în mun.Chişinău, com.Bubuieci pe str. M.Eminescu nr. 4 „a”. Conform datelor Registrului bunurilor imobile, casa de locuit individuală cu nr.cadastral 0142111.004.01 cu suprafaţa de 120,2 m.p este înregistrată cu drept de proprietate după Daraban Mihail.

Din conţinutul contractului de donaţie reiese că valoarea bunului imobil este de 12 502 ruble, iar potrivit certificatului cu privire la valoarea bunului situat pe str.M.Eminescu, 4 „a”, com. Bubuieci, eliberat la 11.02.2011, rezultă că valoarea casei de locuit constituie 27 264 lei. În conformitate cu prevederile art. 19 alin. (1) Codul familiei, bunurile dobîndite de către soţi în timpul căsătoriei sînt supuse regimului proprietăţii în devălmăşie. În corespundere cu prevederile art. 20 alin. (1) Codul familiei, bunurile dobîndite de către soţi în timpul căsătoriei aparţin ambilor cu drept de proprietate în devălmăşie, conform legislaţiei.

După cum rezultă din prevederile art. 20 alin. (3) Codul familiei, sînt proprietate în devălmăşie a soţilor bunurile mobile şi imobile, valorile mobiliare, depunerile şi cotele de participaţie în capitalul social din instituţiile financiare sau societăţile comerciale, care au fost construite, constituite, procurate sau făcute din contul mijloacelor comune, precum şi alte bunuri dobîndite în timpul căsătoriei, chiar dacă sînt procurate sau depuse pe numele unuia dintre soţi. Prevederile art. 20 alin. (5) Codul familiei a RM, statuează că, sînt proprietate în devălmăşie a soţilor bunurile care au fost dobîndite din ziua încheierii căsătoriei pînă în ziua încetării acesteia. Analizînd circumstanţele cauzei, prin prisma normelor legale citate, instanţa de apel corect a considerat că bunul imobil, casa de locuit situată pe str. M. Eminescu, 4 „a”, mun.Chişinău, com.

Bubuieci este supus regimului proprietăţii în devălmăşie a soţilor. În acest sens, instanţa de apel a luat ca bază argumentul reclamantei, precum că, donaţia poartă un caracter fictiv, dar în esenţă a avut loc un contract de vînzare- cumpărare, or, este cunoscut faptul că, legislaţia care acţiona pînă la declararea independenţei R. Moldova, nu permitea procurarea bunurilor imobile în raza mun. Chişinău, dacă cumpărătorul nu dispunea de viză de reşedinţă. Astfel, pentru a face posibilă procurarea casei de locuit a fost încheiat un contract de donaţie, şi nu de vînzare-cumpărare. Conform art. 26 alin. (1) Codul familiei, la împărţirea proprietăţii în devălmăşie a soţilor şi determinarea cotelor-părţi din aceasta, părţile soţilor sunt considerate egale dacă contractul matrimonial nu prevede altfel.

Articolul 370 alin.(l) Cod civil prevede, că împărţirea bunului proprietate comună în devălmăşie între coproprietarii devălmaşi se va face proporţional aportului fiecăruia la dobândirea bunului. Pînă la proba contrară, aportul coproprietarilor devălmaşi este prezumat a fi egal. În conformitate cu prevederilor art. 373 alin.(l) Cod civil, în cazul împărţirii bunurilor proprietate comună în devălmăşie a soţilor, părţile lor se consideră egale. Pe cale de consecinţă, reieşind din prevederile legale enunţate, prima instanţă în mod corect a conchis asupra faptului că, bunul imobil urmează a fi recunoscut proprietate în devălmăşie a părţilor, cu atribuirea fiecăruia în proprietate a cîte 1/ 2 cotă-parte ideală.

Totodată, instanţa de apel a menţionat că apelantul nu a prezentat nici o probă pertinentă şi admisibilă în confirmarea argumentelor sale, iar, potrivit art. 121 CPC, instanţa judecătorească reţine spre examinare şi cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existenţa sau inexistenţa de circumstanţe, importante pentru soluţionarea justă a cazului. Astfel, argumentele apelului au fost obiect de examinare în prima instanţă şi respingerea lor a fost reflectată sub toate aspectele în motivarea hotărîrii conestate. La 25 martie 2013 avocatul stagiar Donciu Anatolie în interesele recurentului Daraban Mihail a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.

În motivarea recursului avocatul stagiar Donciu Anatolie în interesele recurentului Daraban Mihail a indicat că, consideră hotărîrile judecătoreşti ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către avocatul stagiar Donciu Anatolie în interesele recurentului Daraban Mihail, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către avocatul stagiar Donciu Anatolie în interesele recurentului Daraban Mihail, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către avocatul stagiar Donciu Anatolie în interesele recurentului Daraban Mihail ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către avocatul stagiar Donciu Anatolie în interesele recurentului Daraban Mihail, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru