2ra-3394/13 — Recunoaşterea terenului drept proprietate în devălmăşie

prima instanţă: A.Spoială dosarul nr.2ra-3394/13 instanţa de apel: L.Popova, A.Doga, S.Caitaz ÎNCHEIERE 23 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ghirila Serghei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Ghirila Lilia către Ghirila Serghei privind recunoaşterea bunului proprietate comună în devălmăşie şi partajare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 aprilie 2013 şi hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun.Chişinău din 10 octombrie 2012, c o n s t a t ă: La 23.03.2012, Ghirila Lilia s-a adresat în instanţa de judecată cu o acţiune către Ghirila Serghei, solicitînd recunoaşterea drept proprietate comună în devălmăşie a bunului imobil situat în mun.Chişinău, com.Budeşti, str.Trandafirilor 24, cu nr.cadastral 3120206163, cu suprafaţa de 0,0958 ha şi partajarea prin atribuirea a cîte ½ cotă-parte ideală din bunul imobil vizat.

În motivarea acţiunii, reclamanta a invocat că din anul 1990 şi pînă la , 19.01.1996 s-a aflat în relaţii de căsătorie cu Chirila Serghei. În anul 1992 familiei lor le-a fost repartizat în calitate de grădină teren cu suprafaţa de 0,0958 ha, care la 19.02.1992 a fost înscris în Registrul cadastral al deţinătorilor de teren sub nr.1352. În anul 2001, perioada eliberării în masă a titlurilor de autentificare a drepturilor deţinătorului de teren, Primăria com.Budeşti a perfectat pe terenul în cauză Titlu de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, pe care l-a eliberat lui Ghirila Serghei. Reclamanta menţionează că a aflat cu mult mai tîrziu despre eliberarea titlului de autentificare asupra terenului în litigiu, din motiv că pîrîtul nu a informat-o şi că ea periodic din anul 2000 pleca peste hotarele ţării.

La fel, a indicat că în anul 2010 a intentat o acţiune civilă împotriva lui Ghirila Serghei privind partajarea terenului aferent casei de locuit amplasat în mun.Chişinău, s.Budeşti, str.Trandafirilor 24, însă a renunţat la partajarea terenului vizat, deoarece au ajuns la o înţelegere cu pîrîtul. Reieşind din faptul că Ghirila Serghei evită să soluţioneze pe cale amiabilă problema partajării bunului imobil situat în mun.Chişinău, s.Budeşti, 1 str.Trandafirilor 24, a fost nevoită să depună prezenta cerere de chemare în judecată. Solicită reclamanta recunoaşterea drept proprietate comună în devălmăşie a bunului imobil situat în mun.Chişinău, com.Budeşti, str.Trandafirilor 24, cu nr.cadastral 3120206163, cu suprafaţa de 0,0958 ha şi partajarea prin atribuirea a cîte ½ cotă-parte ideală din bunul imobil vizat.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun.Chişinău din 10.10.2012, a fost admisă acţiunea. S-a recunoscut bunul imobil cu nr.cadastral 3120206163 situat în mun.Chişinău, com.Budeşti, str.Trandafirilor 24, ca proprietate în devălmăşie şi a fost partajată prin atribuirea Liliei Ghirila a cotei-părţi ideale de ½ şi lui Ghirila Serghei a cotei-părţi ideale de ½. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11.04.2013, a fost respins apelul declarat de Ghirila Serghei, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun.Chişinău din 10.10.2012. La 07.06.2013, Ghirila Serghei a declarat recurs, în termen legal, solicitînd casarea hotărîrilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărîri de respingerea acţiunii ca fiind depusă tardiv.

În motivarea recursului, a indicat că hotărîrile judecătoreşti sînt ilegale. Invocă că căsătoria între părţi a fost desfăcută la 19.02.1996, fiind convenită o înţelegere în privinţa împărţirii terenurilor pe care le deţineau la acel moment. Consideră că de atunci a apărut dreptul intimatei de a cere partajarea bunurilor pe care le consideră proprietate în devălmăşie. Recurentul indică că instanţele de judecată au ignorat prevederile legale privind omiterea termenului de prescripţie şi anume: art.22 al.4 CF, art.78 şi 83 CC din 1964. Dreptul intimatei de a pretinde partajarea imobilului litigios s-a născut din momentul desfacerii căsătoriei şi înţelegerii privind partajarea imobilului litigios, la caz fiind aplicabile normele Codului căsătoriei şi familiei din anul 1969 şi prevederile Codului civil din 1964. Însă instanţele de judecată au aplicat legea nouă care nu poate guverna raportul material litigios.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de recurentul Ghirila Serghei este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu dispoziţia art.432 alin.(1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat. 2 Argumentele invocate de recurentul Ghirila Serghei în cererea de recurs că hotărîrile judecătoreşti sunt ilegale, poartă un caracter declarativ şi nu pot fi reţinute. Dezacordul cu hotărîrile judecătoreşti prin relatarea situaţiei în viziunea recurentului, este inadmisibilă din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a acestor hotărîri, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu- se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Călăuzindu-se de art.440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţele de judecată au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către recurentul Ghirila Serghei, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), 433 lit.a), art.440 alin.(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Ghirila Serghei, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă.

Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 3