2ra-3166/13 — Recunoaşterea dreptului de proprietate

dosarul nr. 2ra-3166/13 prima instanţă: Al. Spoială instanţa de apel: A. Panov, S. Arnăut, T. Pelin ÎNCHEIERE 03 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Galina Stratulat, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Rodica Sîrbu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Sîrbu Rodica împotriva lui Butucel Maxim şi Vîlcu Nina cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Rodica Sîrbu şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 14 martie 2013, de respingere a acţiunii constată La data de 11 ianuarie 2013, Sîrbu Rodica s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva lui Butucel Maxim şi Vîlcu Nina cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate. În motivarea acţiunii a indicat că conform hotărîrii nr.347 din 08.06.2000 a Comisiei de privatizare a spaţiului locativ prin care a fost permisă privatizarea şi transmis în proprietate apartamentul nr. 101 din str. Ginta Latină 29. mun. Chişinău compusă din Butucel Rodica şi Butucel Maxim. În baza contractului de vînzare – cumpărare nr.3242 din 19.07.2000, Butucel Maxim a vîndut apartamentul respectiv, inclusiv şi 1/2 cotă parte aparţinînd reclamantei cu drept de proprietate.

La vînzarea – cumpărarea apartamentului nominalizat de către notar nu s-a ţinut cont de opinia reclamantei, deoarece la acel moment nu avea capacitatea de exerciţiu avînd vîrsta de 15 ani şi drepturile acesteia au fost prezentate de Butucel Maxim aflîndu-se la întreţinerea şi educaţia ultimului. Menţionează reclamanta, că din banii obţinuţi din 9000 dolari SUA de la vînzarea – cumpărarea apartamentului nr. 101 din str. Ginta Latină 29. mun. Chişinău, pîrîtul Butucel Maxim. împreună cu Vîlcu Nina au construit casă de locuit amplasată pe str. Sf. Treime 18. s. Bîc, com. Bubuieci, mun. Chişinău, care au promis că după finisarea construcţiei o să-i revină reclamantei o odaie cu drept de proprietate înregistrată la OCT Chişinău.

Astfel, după finisarea construcţiei, reclamanta s-a instalat în casă avînd o odaie. În anul 2006, reclamanta s-a căsătorit şi a continuat să locuiască împreună cu familia sa în casa susmenţionată. Mai menţionează reclamanta, că în anul 2012 relaţiile dintre aceasta şi pîrîţi au devenit ostile, fiindu-i interzis să locuiască în odaia ce-i aparţinea. Din aceste considerente, reclamanta verificînd la OCT Chişinău, Registrul bunurilor imobile a stabilit că pîrîtul Butucel Maxim s-a comportat cu rea credinţă şi după finisarea construcţiei casei nu a înregistrat după reclamantă odaia în care locuia. Cere Rodica Sîrbu, recunoaşterea după reclamantă dreptul de proprietate asupra 1/4 cotă parte din casa de locuit amplasată pe str. Sfînta Treime 18 din s. Bîc, com.

Bubuieci, mun. Chişinău; atribuirea a 1/4 Cotă parte în natură a odăii cu dimensiunile de 3.95m x 3.45m, suprafaţa de 13,5 mp şi verandei cu dimensiunile de 2,90x2.55mp suprafaţa de 7,4 mp din casa de locuit şi acces liber prin curte la intrarea în încăperea solicitată, obligarea OCT Chişinău să rectifice în registrul bunurilor imobile cu intabularea dreptului de proprietate asupra odăii cu suprafaţa de 13,5 mp şi a verandei cu suprafaţa de 7.4 mp din casa de locuit amplasat pe str. Sf. Treime 18. s. Bîc, com. Bubuieci, mun. Chişinău, încasarea din contul pîrîţilor Butucel Maxim şi Vîlcu Nina în folosul reclamantei suma de 5500 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică cît şi taxa de stat, scutirea parţială de la plata taxei de stat; aplicarea sechestrului pe bunul imobil casa de locuit litigioasă amplasată pe str. Sf.

Treime 18 din s. Bîc, com. Bubuieci, mun. Chişinău, stabilirea dreptului de superficie asupra terenului întru crearea accesului liber la imobilul nominalizat. Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 14.03.2013, s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de către Rodica Sîrbu împotriva lui Butucel Maxim şi Vîlcu Nina cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate. Prin decizia Curţii de Apel Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2013, apelul declarat de către Rodica Sîrbu a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 15 iulie 2013, Rodica Sîrbu a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2013 şi a Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 14.03.2013, prin care a solicitat: - admiterea cererii, casarea hotărîrii judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 14 martie 2013, considerînd-o neîntemeiată şi ilegală, prin urmare de casată decizia Colegiului Civil al Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2012 considerînd-o la fel neîntemeiată şi ilegală; - emiterea unei decizii prin care de admis acţiunea intentată către Butucel Maxim, Vîlcu Nina şi de recunoscut după Sîrbu Rodica dreptul de proprietate asupra 1/4 cotă parte din casa de locuit amplasată pe str. Sf. Treime nr. 18 din sat. Bîc, com. Bubueci mun. Chişinău; -atribuirea în natură a odăii cu dimensiunile de 3,95 mp x 3,45 mp, suprafaţa de 13,5 mp şi verandei cu dimensiunile 2,90 mp x 2,55 mp, suprafaţa de 7,4 mp din casa de locuit amplasată pe str. Sf. Treime nr.18 din sat. Bîc, com.

Bubuieci mun. Chişinău; -stabilirea dreptului de superficie întru crearea dreptului accesului liber în imobilul litigios; -obligarea Organul Cadastral teritorial Chişinău să rectifice în Registrul Bunurilor Imobile tabularea dreptului de proprietate asupra odăii cu suprafaţa de 13,5 mp şi a verandei de 7,4 mp din casa de locuit amplasată pe str. Sf. Treime nr.18 din sat. Bîc, com. Bubuieci mun. Chişinău; -incasarea din contul pîrîţilor Butucel Maxim, Vîlcu Nina cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 8500 lei şi taxa de stat. Invocă recurenta că hotărîrea primei instanţe şi decizia instanţei de apel sunt ilegale, fiind emise cu încălcarea normelor de drept material.

În special, invocă recurenta, că instanţa de fond şi de apel la emiterea hotărîrii şi deciziei n-au respectat cerinţele art. 130, 383 CPC şi n-au dat o apreciere cuvenită bazată pe cercetarea multe-aspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor, necălăuzindu-se de prevederile legii. La fel, instanţele nu a dat o apreciere cuvenită probelor prezentate, iar asupra unor probe nici nu s-a expus. Instanţa de fond şi de apel eronat interpretează legislaţia în privinţa recunoaşterii dreptului de proprietate, face trimite la art. 210, 211, 840 Cod Civil, care nu au nimic în comun cu obiectul acţiunii intentată de către recurentă împotriva intimaţilor privind recunoaşterea dreptului de proprietate.

De asemenea, instanţele de fond şi de apel nu s-au expus şi nu au luat în consideraţie faptul, că prin hotărîrea nr. 347 din 08.06.2000 a Comisiei pentru Privatizarea Fondului de Locuinţe, ea Butucel Rodica împreună cu tatăl Butucel Maxim, au participat la privatizarea apartamentului nr.101 din str. Ginta Latină nr. 29 mun. Chişinău, devenind ambii coproprietari a cîte 1/2 cotă – parte al apartamentului nominalizat. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel şi relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Completul reiterează că conform art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Rodica Sîrbu, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art.433 lit. a) CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, Dispune Recursul declarat de către Rodica Sîrbu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru