2ra-3499/14 — Recunoașterea dreptului de proprietate

dosarul nr.2ra-3499/2014 prima instanţă: D. Dulghieru instanţa de apel: L. Bulgac, M. Guzun, N. Craiu ÎNCHEIERE 10 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia, Dumitru Mardari examinînd recursul declarat de către Marițoi Sergiu și Marițoi Nicolai, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mariţoi Silvia împotriva lui Mariţoi Nicolai şi Mariţoi Sergiu cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate comună în devălmăşie asupra casei de locuit, anularea parţială a certificatului de moştenitor testamentar, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra 1/2 cotă-parte din casa de locuit, partajarea în natură a casei de locuit, a titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren și partajarea terenului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 iulie 2014, prin care s-a respins apelul declarat de Marițoi Sergiu și Marițoi Nicolai, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 07 februarie 2014. c o n s t a t ă La 05 mai 2011 Mariţoi Silvia s-a adresat în instanţă cu cerere de chemare în judecată către Mariţoi Nicolai şi Mariţoi Sergiu cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate, anularea certificatului de moştenitor testamentar, partajarea bunurilor şi anularea titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren. În motivarea acţiunii reclamanta Mariţoi Silvia a indicat, că s-a aflat în căsătorie cu pîrîtul Mariţoi Sergiu în perioada anilor 1992-2010. Din căsătoria dată s-a născut copilul Mariţoi Laura, născută la 06 iulie 1993. Afirmă, că după încheierea căsătoriei, la insistenţa părinţilor soţului, familia nou formată s-a instalat cu traiul la părinţii acestuia, cu scopul de a edifica o casă de locuit în ograda acestora.

Susţine reclamanta, că împreună cu pîrîtul în anul 1997 au început a construi o casă de locuit pe terenul din gospodăria socrului său, Mariţoi Nicolai. Din considerentul, că terenul se afla în folosinţa legală a acestuia, prin Decizia Primăriei orașului Durleşti cu privire la construcţia casei de locuit în comuna Durleşti stradela Livezilor 12, a fost decis de a permite cet. Mariţoi Nicolai construcţia casei în ograda proprie. Astfel, pe terenul atribuit ulterior în 2004 lui Mariţoi Nicolai, se aflău două case de locuit, una mai veche a sa şi alta mai nouă, construită de Mariţoi Silvia şi Mariţoi Sergiu. Indică reclamanta, că din cauza insuficienţei mijloacelor băneşti, a fost nevoită se plece la muncă peste hotarele ţării, de unde expedia bani acasă soţului, care continua să construiască şi să finiseze casa de locuit.

Susţine reclamanta Mariţoi Silvia, că ulterior a aflat că în registrul bunurilor imobile, casa de locuit, pe care a construit-o împreună cu soţul său şi în care a investit de-a lungul anilor este înregistrată după socrul său, Mariţoi Nicolai cu nr. cadastral 0121119.083.02. La rugămintea sa de a înregistra casa de locuit pe numele soţilor, Mariţoi Nicolai şi Mariţoi Sergiu au refuzat. Dreptul de proprietate asupra ambelor case de locuit a fost înscris în temeiul certificatului de moştenitor din 11 august 1993. Indică că certificatul de moştenitor a fost eliberat în privinţa casei mai vechi şi nicidecum în privinţa casei noi edificate. Consideră reclamanta, că în mod ilegal Mariţoi Nicolai a înregistrat casa de locuit construită de ea şi fostul soţ după el şi a trecut în proprietatea sa privată întregul teren aferent al imobilului respectiv.

La momentul construcţiei casei litigioase, terenul se afla doar în folosinţa pîrîtului Mariţoi Nicolai, fiind proprietatea unităţii administrativ teritoriale. Indică, că în condiţiile în care va fi recunoscut de către instanţa de judecată dreptul de proprietate a casei locuit cu nr. cadastral 0121119.083.02 din mun. Chişinău, or. Durleşti stradela 1 Livezilor, 12 a soţilor Mariţoi Sergiu şi Silvia, este oportună şi întemeiată anularea Titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, eliberat pe numele lui Mariţoi Nicolai în privinţa terenului cu număr cadastral 0121119083 din mun. Chişinău, or. Durleşti, stradela Livezilor 12, prin care acestuia i-a fost transmis în proprietate terenul aferent imobilului aflat în proprietatea sa.

Invocă reclamanta, că dat fiind că bunul în litigiu reprezintă proprietatea comună în devălmăşie a soţilor, aceasta aparţine ambilor soţi în părţi egale. Pe parcursul examinării cauzei, reclamanta Mariţoi Silvia a depus o cerere de chemare în judecată suplimentară, prin care şi-a mărit cuantumul cerinţelor, solicitînd partajarea terenului pentru grădini cu suprafaţa de 0,048 ha cu numărul cadastral 0121125398, amplasat în or. Durleşti, stradela 1 Livezilor 12 în două părţi egale între Mariţoi Silvia şi Mariţoi Sergiu, cu atribuirea acestora în natură.

Solicită reclamanta Mariţoi Silvia recunoaşterea casei de locuit cu nr. cadastral 0121119.083.02, situată în mun.Chişinău, or.Durleşti, stradelă 1, Livezilor 12 în calitate de proprietate comună în devălmăşie a lui Mariţoi Sergiu şi Mariţoi Silvia; -anularea parţială a certificatului de moştenitor testamentar nr.5-484 din 11 august 1993 emis pe numele lui Mariţoi Nicolai Petru în partea imobilului cu nr.cadastral 0121119.083.02 situat în mun. Chişinău, or. Durleşti, stradela 1, Livezilor 12; - recunoaşterea după Mariţoi Silvia, a dreptului de proprietate în mărime a ½ cotă-parte ideală din casa de locuit cu nr. cadastral 0121119.083.02, situată în mun. Chişinău, or. Durleşti, stradelă 1, Livezilor 12; - partajarea în natură în două părţi egale a casei de locuit cu nr. cadastral 0121119.083.02 situată în mun.

Chişinău, or. Durleşti, stradelă 1, Livezilor 12, cu atribuirea în natură lui Mariţoi Sergiu şi Silviei Mariţoi a cîte ½ cotă-parte din imobilul în cauză; - partajarea terenului pentru grădini cu suprafaţa de 0,048 ha cu numărul 0121125398, amplasat în or. Durleşti, stradela Livezilor 12 în două părţi între Mariţoi Silvia şi Mariţoi Sergiu, cu atribuirea acestora în natură. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 07 februarie 2014 acţiunea a fost admisă parţial. A fost recunoscută casa de locuit cu nr. cadastral 0121119.083.02, situată în mun. Chişinău, or. Durleşti, stradelă 1, Livezilor 12 drept proprietate comună în devălmășie a lui Mariţoi Sergiu şi Mariţoi Silvia. A fost recunoscut după Mariţoi Silvia dreptul de proprietate în mărime de ½ cotă parte ideală din casa de locuit cu nr. cadastral 0121119.083.02, situată în mun.Chişinău, or.

Durleşti, stradelă 1, Livezilor 12. A fost anulat parţial certificatul de moştenitor testamentar nr.5-484 din 11 august 1993 emis pe numele lui Mariţoi Nicolai Petru în partea imobilului cu numărul cadastral 0121119.083.02, situat în mun.Chişinău, or.Durleşti, stradelă 1, Livezilor 12. A fost anulat titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, cu număr cadastral 0121119083, eliberat la data de 04 octombrie 2004 pe numele lui Mariţoi Petru în privinţa terenului cu suprafaţa de 0,0991 ha, amplasat în Chişinău, or. Durleşti stradela 1, Livezilor, 12. A fost partajat terenul cu destinaţie grădină, cu suprafaţa de 0,048 ha, situat mun. Chişinău, or. Durleşti, extravilan, nr. cadastral 0121125398 proprietate în devălmăşie a lui Mariţoi Sergiu şi Mariţoi Silvia, determinînd în proprietate lui Mariţoi Sergiu şi Mariţoi Silvia a cîte 1/2 cotă-parte ideală din acest imobil.

În rest pretențiile au fost respinse ca neîntemeiate. A fost dispusă încasarea de la Marițoi Sergiu în beneficiul statului cheltuielile judiciare de plată a taxei de stat, de a cărei plată reclamanta a fost scutită la depunerea cererii de chemare în judecată, în sumă de 888, 72 lei (f.d.169-177 vol. I). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 iulie 2014 s-a respins apelul declarat de Marițoi Sergiu și Marițoi Nicolai. S-a menținut fără modificări hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 07 februarie 2014 (f.d. 222-228 vol. I). La 15 octombrie 2014 Marițoi Sergiu și Marițoi Nicolai au declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 22 iulie 2014 și hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 07 februarie 2014, solicitând casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii instanței de fond, pronunțînd o decizie nouă prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă ca nefondată. În motivarea recursului recurenții au indicat că, concluziile expuse de instanța de apel și instanța de fond sunt nefondate și ilegale, contradictorii cu circumstanțele cauzei și probele administrate, sunt unilaterale, iar la adoptarea lor instanța a aplicat o lege care nu trebuia aplicată.

Menționează, că instanțele de judecată n-au verificat respectarea prevederilor art. 267 alin. (1) Cod civil, deoarece intimata Marițoi Silvia urma să înainteze acțiunea civilă în instanța de judecată pîna la data de 29 noiembrie 2007, dat fiind faptul că bunul imobil a fost înregistrat la OCT la data de 29 noiembrie 2004, însă reclamanta s-a adresat cu acțiune la data de 05 mai 2011 și nu a înaintat cerere de repunere în termenul de prescripție extinctivă a acțiunii sale, nici în cerere de concretizare, fapt care determină instanțele de judecată de a respinge acțiunea, ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție extinctivă. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 22 iulie 2014 a fost expediată în adresa recurenţilor la 14 august 2014 (f.d. 229 vol.I), însă la materialele dosarului nu sînt probe care ar atesta dovada recepționării deciziei redactate, motive pentru care instanţa de recurs consideră că, recurenții s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursul în termen.

Analizând modul în care recurenții şi-au exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurenților cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurenților, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de Marițoi Sergiu și Marițoi Nicolai poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Marițoi Sergiu și Marițoi Nicolai în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Marițoi Sergiu și Marițoi Nicolai se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul: Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari