2ra-1913/19 — Determinarea cotelor parti

2ra-1913/19 — Determinarea cotelor parti (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2ra-1913/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, judecător: I. Barbacaru

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători: I. Țurcanu, Iu. Cotruță, N. Simciuc

ÎNCHEIERE

27 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de

Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Mardari

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de Victoria Cebotari,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Tatianei Garaz către Victoria

Cebotari cu privire la atribuirea imobilului a regimului proprietății comune pe cote-

părți, determinarea cotelor-părți din bunul imobil proprietate comună, stabilirea

modului de folosință a imobilului, obligarea de a nu crea obstacole în folosirea

bunului imobil și recuperarea cheltuielilor de judecată;

la acțiunea reconvențională a Victoriei Cebotari către Tatiana Garaz cu privire

la determinarea cotelor-părți din bunul imobil proprietate comună,

împotriva deciziei din 05 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Victoria Cebotari și menținută hotărârea din 17 iulie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, prin care acțiunea inițială a fost admisă

parțial, iar cererea reconvențională s-a respins,

c o n s t a t ă:

La 08 mai 2014, Tatiana Garaz a depus cerere de chemare în judecată către

Victoria Cebotari privind partajarea în natură a apartamentului nr. XXX, situat pe

str. XXX, cu nr cadastral: XXX, cu atribuirea fiecăreia a câte ½ cotă-parte.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 02 august 1994, părinții săi Cebotari

Victoria și Garaz Anatolii au divorțat. Până la divorț, întreaga familie locuia în

apartamentul nominalizat. După divorț, în apartamentul respectiv, a rămas să

locuiască reclamanta cu mama sa - Cebotari Victoria.

Conform hotărârii Comisiei municipale de privatizare a fondului de locuințe

nr. 48 din 01 decembrie 1994, reclamanta și pârâta au participat la privatizarea

apartamentului, iar prin contractul de vânzare-cumpărare din 17 februarie 1995, au

obținut dreptul de proprietate în privința acestui bun imobil.

Pe parcurs, pârâta și-a întemeiat o nouă familie, fiind recăsătorită cu un alt

bărbat pe nume Corotînschii Alexei, care s-a instalat cu traiul în acest apartament,

iar în această căsătorie s-a născut copilul lor comun - XXX. Astfel, din anul 2001,

în acest apartament locuia reclamanta, pârâta cu noul ei soț și copilul lor.

1

Pe parcursul conviețuirii în apartamentul dat, pârâta permanent își urmărea

scopul, prin diferite metode meschine, ca reclamanta să părăsească apartamentul.

Deseori pârâta îi reproșa reclamantei, că este needucată, că nu poate să depășească

greutățile vieții cotidiene din mun. Chișinău, nu are noroc în viață, are un tată

needucat și slab de fire, etc. Frecvent, pârâta o certa fără niciun temei, numind-o cu

expresii necenzurate. Uneori, certurile pârâtei se transformau în aplicarea violenței,

deseori fiind lovită fără milă peste față, mâini, etc. Un caz similar s-a întâmplat în

anul 2002, când reclamanta, fiind de vârstă fragedă de 11 ani, a fost lovită de

mama sa atât de tare, încât a ajuns la Spitalul Clinic Municipal de Urgență cu 2

fracturi închise ale antebrațului drept. Deseori, erau cazuri, când reclamanta era

alungată din apartament, fiind lăsată în stradă pe timp de iarnă, fără haine și fiind

nevoită să locuiască temporar la rude, în cămin.

În perioada ianuarie 2003 - 17 septembrie 2004, reclamanta a fost nevoită să

locuiască la tatăl ei Garaz Anatolie, fiind transferată cu studiile în școala din satul

XXX. Ulterior, în perioada 17 septembrie 2003 - 30 mai 2008, reclamanta a locuit

în mun. Chișinău, cu mama sa și soțul acesteia, deoarece a fost asigurată de bunica

sa, precum că dânsa va menține ordinea și liniștea în familie. Ulterior, având în

vedere atitudinea ostilă a pârâtei, reclamanta a fost nevoită din nou să părăsească

apartamentul, urmând să locuiască la Mănăstirea „XXX” din XXX, urmând

studiile în perioada 2008-2009, în cadrul Liceului de Fete „XXX”.

În perioada anilor 2009-2012, reclamanta s-a aflat în mun. Chișinău, deoarece

dorea cu orice preț să-și continue studiile la o instituție universitară din capitală.

Au fost perioade în care reclamanta a fost impusă de pârâtă să muncească pentru a

aduce venituri în familie. Fiind minoră, în paralel cu frecventarea lecțiilor la liceu,

reclamanta era nevoită să câștige bani din filmări video la diferite activități

extrașcolare, deseori prezentându-se la lecții cu stare de oboseală. Ulterior, a fost

nevoită să muncească la piață, fiind remunerată zilnic. În ultima perioadă

reclamanta a fost angajată oficial în cadrul SRL „TOP Shop Studio Moderna”,

până la 30 octombrie 2013, cu un salariu lunar de 2200 de lei – 2400 de lei. Toți

banii obținuți îi transmitea pârâtei pentru achitarea cheltuielilor curente ale

apartamentului, servicii comunale.

După 30 octombrie 2013, reclamanta a fost în imposibilitate să muncească,

deoarece studiile din cadrul Universității Agrare de Stat din Moldova, frecvența zi,

la buget, nu-i permiteau să muncească suplimentar. La sfârșitul lunii noiembrie

2013, pârâta i-a reproșat reclamantei că dânsa nu muncește și nu aduce niciun venit

pentru întreținerea apartamentului, comunicându-i că bursa lunară de la

Universitate de 780 de lei este insuficientă pentru achitarea serviciilor comunale.

În urma a mai multor reproșuri, pârâta i-a sustras cheile de la apartament,

împreună cu buletinul ei de identitate, carnetul de student, impunând-o cu forța să

iasă din apartament. Pe timp de iarnă, la temperaturi scăzute de +1, +4 °C,

reclamanta a rămas în plină stradă fără locuință, fiind pusă în situația de a pleca la

colegele sale din cămin.

În prezent, fiind alungată din apartament, reclamanta este nevoită să locuiască

temporar până la sosirea perioadei de vacanță, în căminele Universității Agrare de

Stat din Moldova, str. XXX, mun. Chișinău.

2

Fiind proprietara la ½ cotă-parte din apartamentul nr. XXX din str. XXX

Chișinău, este impusă de situație să solicite partajarea în natură a bunului imobil,

pentru a pune capăt tulburărilor și amenințărilor parvenite de la pârâtă.

Pe parcurs, reclamanta și-a concretizat cerințele, solicitând partajarea în

natură a apartamentului litigios, cu atribuirea fiecăruia a câte ½ cotă-parte și

încasarea prejudiciului moral în mărime de XXX de lei.

Prin cererea din 16.11.2017, reclamanta și-a modificat cerințele, solicitând de

a se atribui regimul proprietății comune pe cote-părți bunului imobil situat în XXX,

nr. cadastral XXX; a determina cotele-părți din proprietatea comună asupra

bunului imobil, situat în XXX, nr. cadastral XXX, prin atribuirea Tatianei Garaz și

Victoriei Cebotari a câte ½ cotă-parte ideală fiecăreia; a stabili modul de folosință

a imobilului, potrivit Raportului de expertiză judiciară nr.1126 din 20 octombrie

2016, atribuind în folosința reclamantei încăperea locativă nr.6, cu suprafața de

11,30 m2 și în folosința pârâtei încăperea locativă nr.5, cu suprafața 19,00 m2, iar

încăperile nr.7 bucătărie cu suprafața de 7,00 m2, nr.8 baie cu suprafața de 2,40 m2,

nr.9 veceu cu suprafața de 1,10 m2, nr.10 antreu cu suprafața de 8,70 m2 și loggia, a

atribui în folosința comună a coproprietarilor; a obliga pârâta Victoria Cebotari de

a nu crea obstacole Tatianei Garaz în folosința spațiului locativ și de a încasa din

contul pârâtei în beneficiul reclamantei cheltuielile de asistență juridică, și 1600 de

lei - cheltuieli de efectuare a expertizei.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art.

366, 370 Cod civil.

În cadrul examinării cauzei, pârâta Victoria Cebotari a depus acțiune

reconvențională către Tatiana Garaz, prin care a solicitat determinarea părților din

proprietatea comună după cum urmează: reclamantei Victoria Cebotari să i se

atribuie 2/ cotă-parte din apartamentul XXX, situat pe adresa XXX, iar pârâtei

3

Tatiana Garaz să i se atribuie 1/ cotă-parte din imobilul menționai mai sus.

3

În susținerea acțiunii reconvenționale s-a invocat că, la 17.02.1995, a fost

încheiat contractul de vânzare-cumpărare, transmitere-primire, autentificat notarial

de către notarul Isumbeli Elena la Biroul Notarial nr.4 din mun. Chișinău, cu nr.3-

1204, înregistrat la OCT mun. Chișinău, cu nr. cadastral XXX, la 02 iunie 2003.

Conform contractului sus menționat în proprietatea reclamantei Cebotari Victoria a

trecut apartamentul nr. XX, de pe adresa menționată, care constă din 2 odăi, cu

suprafața totală de 53,30 m2.

Conform certificatului eliberat de către Direcția Generală economie, reforme

și relații patrimoniale la privatizarea locuinței a mai participat și fiica reclamantei

Tatiana Garaz.

În toamna anului 2013, în legătură cu neînțelegerile și certurile iscate între

părți, pârâta a părăsit apartamentul, iar de către ea a fost efectuată o reparație

capitală în apartamentul sus indicat, cheltuielile estimative pentru reparație fiind de

100000 de lei. Prin urmare, costul patrimoniului comun s-a mărit esențial.

În drept, acțiunea reconvențională a fost invocată pe prevederile art. 346 Cod

civil.

Prin hotărârea din 17 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana Garaz a fost admisă parțial.

3

S-a atribuit imobilului situat în mun. XXX, regimul proprietății comune pe

cote-părți.

S-au determinat cotele-părți din bunul imobil proprietate comună a Tatianei

Garaz și Victoria Cebotari, situat în XXX după cum urmează: Tatiana Garaz deține

în proprietate cota-parte de ½ în apartamentul menționat, Victoria Cebotari deține

în proprietate cota-parte de ½ din apartamentul menționat.

S-a stabilit modul de folosință a bunului imobil enunțat în felul următor:

încăperea locativă nr. 6, cu suprafața de 11,30 m2, s-a atribuit în folosință Tatianei

Garaz; încăperea locativă nr.5, cu suprafața de 19,00 m2, s-a atribuit în folosință

Victoriei Cebotari; încăperile nr.7 bucătărie cu suprafața de 7,00 m2, nr.8 baie cu

suprafața de 2,40 m2, nr.9 veceu cu suprafața de 1,10 m2, nr.10 antreu cu suprafața

de 8,70 m2 și loggia, s-a atribuit în folosință comună coproprietarilor Tatiana Garaz

și Victoria Cebotari.

S-a obligat Victoria Cebotari să nu creeze obstacole Tatianei Garaz în

folosința și dispoziția spațiului menționat mai sus, și anume a încăperii locative cu

încăperile nr.7, nr.8, nr.9, nr.10 și loggia.

S-a încasat de la Victoria Cebotari în beneficiul Tatianei Garaz cheltuielile de

judecată în mărime de 1300 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

În rest cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana Garaz a fost

respinsă.

Acțiunea reconvențională depusă de Victoria Cebotari împotriva Tatianei

Garaz cu privire la determinarea cotelor-părți din bunul imobil proprietate comună

fost respinsă.

La 27 iulie 2018, Victoria Cebotari a declarat apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 17 iulie 2018.

Prin decizia din 05 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, apelul declarat

a fost respins și s-a menținut hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că, reieșind din materialul

probator anexat la materialele cauzei, având în vedere constatarea temeiniciei

cerințelor Tatiana Garaz, or, aceasta este proprietar comun cu Victoria Cebotari a

imobilului litigios, Colegiul civil consideră că cererea de apel poartă un caracter

declarativ și în temeiul argumentelor apelantei nu poate fi casată o hotărâre legală

în fond.

Temeinicia atribuirii bunului imobil litigios a regimului juridic al proprietății

comune pe cote-părți, determinarea cotelor-părți din bunul imobil proprietate

comună și anume a câte ½ cotă-parte fiecăreia, asupra căreia Tatiana Garaz are

drept de posesiune, folosință și de dispoziție în limite legale, a fost stabilită atât în

prima instanță, cât și în instanța de apel.

În conformitate cu art.365 alin. (l) lit. d) al Codului de procedură civilă, în

cererea de apel se indică motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul,

iar în conformitate cu alin.(2) al aceluiași articol, în cererea de apel se poate indica

și alte date ce țin de examinarea apelului.

Prevederile art.372 alin.(l) al Codului de procedură civilă stabilesc că, părțile

și alți participanți la proces au dreptul să prezinte noi probe dacă au fost în

imposibilitatea să o facă la examinarea pricinii în primă instanță.

4

Prin urmare, instanța de apel a considerat necesar de a concretiza că instanța

de apel în esența sa este o continuare a instanței de fond, astfel circumstanțele și

probele care nu au putut fi prezentate în prima instanță, dar au o importanță majoră

în soluționarea litigiului, urmează să fie prezentate în instanța de apel.

În așa fel, pe lângă faptul că argumentele apelantei nu se referă la încălcarea

esențială de către prima instanță a unor prevederi legale, instanța de apel a reținut

că apelul nu conține oricare argumente noi și plauzibile, în urma cărora s-ar

constata netemeinicia hotărârii atacate.

În același sens, instanța de apel a mai menționat că, prima instanță a examinat

pricina în coroborare cu prevederile legislației în vigoare, desfășurând examinarea

litigiului pe principiul contradictorialității și egalității părților în drepturile

procedurale, organizând procesul astfel încât părțile au avut posibilitatea de a-și

formula, argumenta și dovedi poziția în proces, de a alege modalitățile și

mijloacele susținerii ei de sine stătător independent de instanță, de alte organe și

alte persoane, de a-și expune opinia asupra oricărei probleme de fapt și de drept

care are legătură cu pricina dată judecății și de a-și expune punctul de vedere

asupra inițiativelor instanței, respectiv acordând posibilitate participanților la

proces de a-și expune poziția, totodată, păstrându-și imparțialitatea și

obiectivitatea, creând condiții pentru exercitarea drepturilor participanților la

proces, pentru cercetarea obiectivă a circumstanțelor reale ale pricinii.

La 07.08.2019, Victoria Cebotari a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel din 05 decembrie 2018.

În motivarea recursului a indicat că hotărârile judecătorești pronunțate sunt

ilegale, instanțele de judecată nu au luat în considerație faptul că calitatea acestui

apartament s-a îmbunătățit esențial, fiind efectuată reparația capitală a acestuia din

contul recurentei.

Astfel, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri noi prin care acțiunea inițială

să fie respinsă, iar acțiunea reconvențională să fie admisă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 05

decembrie 2018 și expediată pentru comunicare participanților la proces la 09

ianuarie 2019 (f. d. 62, Vol. II), însă date despre recepționarea deciziei contestate

la materialele dosarului lipsesc. Astfel, se constată că recurenta s-a conformat

prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei din 05 decembrie 2018

a Curții de Apel Chișinău, în termen.

Examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de către Victoria Cebotari, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil,

din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

5

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Victoria Cebotari, nu pot duce la

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al

Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs depusă de către Victoria Cebotari.

6

Astfel, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Victoria Cebotari.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Mardari

Maria Ghervas

7