2ra-3618/14 — Încasarea sumei

Dosarul nr.2ra-3618/14 Prima instanţă: Judecătoria Centru mun. Chișinău (jud. I. Busuioc) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Popova, M. Moraru, A. Panov)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

ÎNCHEIERE 17 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedinte completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Cooperativa de Construcție a Locuințelor( în continuare CCL) 196 împotriva deciziei din 17 septembrie 2014 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de CCL nr. 196 împotriva lui Razumeico Marina și Scobioală Veaceslav privind încasarea datoriei, c o n s t a t ă : La data de 17 octombrie 2012 Cooperativa de CCL nr. 196 a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Razumeico Marina și Scobioală Veaceslav privind încasarea datoriei pentru serviciile comunale prestate.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că Razumeico Marina şi Scobioală Veaceslav sunt coproprietari ai apartamentului nr. 60 din str. Miorița 9/1, mun. Chișinău, locuiesc în acest apartament cu familia și sunt membrii ai CCL-196. Menționează reclamantul că pe parcursul anilor au fost prestate servicii comunale pentru deservirea blocului, încălzire, energie electrică, apă, lift. Din anul 2005 pîrîții nu mai efectuează achitări pentru serviciile locativ - comunale, fapt confirmat prin informația despre calcularea și achitarea serviciilor comunale pentru perioada 01.10.2005-01.09.2012, fiind înregistrate datorii în sumă totală de 31766,59 lei. La data de 03 septembrie 2012 reclamantul a expediat în adresa pîrîţilor avertismentul prin care a solicitat ca suma datoriilor să fie achitată în termen de 5 zile, care nu s-a soldat cu succes.

Solicită reclamantul încasarea de la Razumeico Marina şi Scobioală Veaceslav a datoriei în sumă de 31766,59 lei și a cheltuielilor de judecată. 1 1ъ{ La data de 12 aprilie 2013, reclamantul a depus cerere de concretizare prin care a solicitat repunerea acțiunii în termenul general de prescripție extinctivă, încasarea penalității în mărime de 0,03% pentru fiecare zi de întîrziere a neachitării în termen pentru perioada 17.04.2008 pînă la 01.09.2012. La data de 26 iunie 2013 reclamantul a înaintat cerere de concretizare şi majorare a cuantumului cerințelor prin care a solicitat încasarea penalității pentru perioada 17.04.2008 pînă la 01.09.2012 în sumă de 18047,50 lei și încasarea de la pîrîţi a cheltuielilor judiciare - taxa de stat în sumă de 952,99 lei și 542 lei, serviciile de asistență juridică în sumă de 1000 lei.

Prin hotărîrea din 05 martie 2014 a judecătoriei Centru mun. Chișinău acțiunea a fost admisă parțial: s-a încasat în mod solidar de la Razumeico Marina şi Scobioală Veaceslav în beneficiul Cooperativei de Construcții a Locuinței nr. 196 datoria pentru serviciile comunale în sumă de 13927 lei și cheltuielile de judecată în sumă de 1953 lei, în total suma de 15880 lei. În rest pretențiile reclamantului au fost respinse, prin hotărîrea suplimentară din aceeași dată s-a dispus încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 541,13 lei. Prin decizia din 17 septembrie 2014 a Curții de Apel Chișinău s-a admis parțial apelul declarat de către CCL-196 și s-a modificat hotărîrea din 05 martie 2014 a judecătoriei Centru mun.

Chișinău în partea sumei încasate de la Razumeico Marina și Scobioală Veaceslav în folosul CCL-196, majorând suma de la 13927 lei, pînă la 14804 lei, în rest hotărîrea s-a menținut. La data de 12 noiembrie 2014 CCL-196 a depus recurs împotriva deciziei din 17 septembrie 2014 a Curții de Apel Chișinău. În motivarea recursului a indicat că instanța de apel nu a luat în considerație specificul Cooperativelor de Construcție, modalitatea de acumulare a surselor financiare de la persoanele fizice. Menționează recurentul că neachitarea serviciilor prestate de furnizori generează un șir de consecințe negative: restanțe la achitarea plăților față de Termocom; capacitatea financiară redusă; achitarea serviciilor prestate cu întârziere.

Toate acestea sunt cauzate de datornici printre care și intimații Razumenco Marina și Scobioală Veaceslav. Datorită lipsei mijloacelor financiare, CCL-196 a fost în incapacitate de plată a taxei de stat și respectiv a omis termenul de prescripție. Consideră că motivul invocat este întemeiat și acțiunea urmează a fi repusă în termen. Analizând modul în care recurentul și-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conțină, printre altele, esența și temeiurile recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate”.

Totodată, participanții la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei 2 instanței de apel și a hotărârii instanței de fond și ar putea fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăsește în art. 432 CPC aplicabil recursului.

Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în prevederile art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept, Colegiul menționează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept și din care circumstanțe aceasta rezultă. Colegiul reține că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de CCL-196, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 196 împotriva deciziei din 17 septembrie 2014 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală 3