2r-1090/14 — Restituirea împrumutului

prima instanţă: I. Sandu dosarul nr. 2r-1090/14 instanţa de apel: M. Ciugureanu S. Arnăut B. Bîrca DECIZIE 17 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Elena Şevcenco, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Ludmilei Ceban împotriva Elenei Şevcenco cu privire la restituirea împrumutului, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2014, prin care a fost respinsă cererea Elenei Şevcenco de repunere în termen a cererii de apel şi a fost restituită cererea de apel depusă de către Elena Şevcenco, c o n s t a t ă: La 31 ianuarie 2011, Liudmila Ceban a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Elenei Şevcenco privind restituirea împrumutului.

În motivarea acţiunii, Liudmila Ceban a invocat că la 19 aprilie 2010 a încheiat cu Elena Şevcenco un acord în scris, prin care a împrumutat ultimei suma de 20.000 lei. În baza acestui acord, Elena Şevcenco s-a obligat să restituie împrumutul în 4 (patru) rate: suma de 5.000 lei pînă la 15 septembrie 2010; suma de 5.000 lei pînă la 27 decembrie 2010; suma de 5.000 lei pînă la 15 martie 2011 şi suma de 5.000 lei pînă la 25 mai 2011. Menţionează, Liudmila Ceban că la 15 septembrie 2010 dată a scadenţei primei rate de restituire a împrumutului în mărime de 5.000 lei, Elena Şevcenco nu a restituit-o, prin ce nu s-a conformat modului de executare a obligaţiunii convenite de comun prin încheierea acordului.

Prin hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 29 ianuarie 2013 acţiunea a fost admisă. A fost încasat de la Elena Şevcenco în beneficiul Liudmilei Ceban datora în sumă de 20.000 lei, cheltuielile de judecată în sumă de 300 lei. A fost încasat de la Elena Şevcenco în bugetul de stat diferenţa taxei de stat în sumă de 300 lei. Iar, în temeiul art. 243 CPC, în cazul neexecutării hotărîrii în termen de 90 zile de la data cînd aceasta a devenit definitive. A percepe suplimentar de la Şevcenco Elena în beneficiul Liudmilei Ceban dobînda de întîrzîere determinate conform art. 619 CC (5% peste rata de refinanţare a BNM).

Prin decizia Curţii de Apel Bender din 18 iunie 2013 a fost respins apelul declarat de către Elena Şevcenco şi a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 29 ianuarie 2013. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 13 martie 2014 a fost admis recursul declarat de către Elena Şevcenco, casată decizia instanţei de apel cu trimiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2014 a fost respinsă cererea Elenei Şevcenco de repunere în termen a cererii de apel şi a fost restituită cererea de apel depusă de către Elena Şevcenco şi i s-a explicat apelantei că restituirea cererii de apel exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiaşi apelant, cu aceiaşi cerere de apel, împotriva aceleiaşi hotărîri, cu acelaşi obiect şi aceleaşi temeiuri.

La 10 iulie 2014, Elena Şevcenco a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii instanţei de apel şi restituirea pricinii în instanţa de apel pentru examinarea apelului în fond. Recurenta Elena Şevcenco, în motivarea recursului, a indicat că încheierea instanţei de apel este neîntemeiată, deoarece la emiterea încheierii, instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a interpretat eronat legea.

Menţionează că ea nu a recepţionat la 29 ianuarie 2013 dispozitivul hotărîrii, or la materialele pricinii nu există nici o confirmare sub semnătură precum că a primit acest dispozitiv şi aici Curtea de Apel a constatat eronat că părţile au recepţionat la 29 ianuarie 2013 dispozitivul hotărîrii, respectiv de aici a început curgerea termenului de prescripţie de 30 zile de declarare a apelului, or în procesul verbal al şedinţei de judecată nu este indicat că părţile au primit dispozitivul hotărîrii.

Mai mult în confirmarea neînmînării dispozitivul hotărîrii instanţei şi respectiv a necunoaşterii hotărîrii adoptate, deoarece judecătorul instanţei de fond le-a spus că va remite dispozitivul hotărîrii prin poştă, este foaia de însoţire cu nr. 761 din 13 februarie 2013 cu anexarea dispozitivului hotărîrii din 29 ianuarie 2013, de aici consideră că a început a curge şi termenul de 30 de zile de declarare a apelului, iar cererea de apel a depus-o la 11 martie 2013, adică în termenul prevăzut de lege. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet de 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Pe parcursul judecării pricinii s-a constatat că prin hotărârea Judecătoriei Căuşeni din 29 ianuarie 2013 acţiunea Ludmilei Ceban a fost admisă şi a fost încasat de la Elena Şevcenco datoria conform contractului de împrumut din 19 aprilie 2010 în sumă de 20000 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 300 lei.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, la 11 martie 2013, Elena Şevcenco a depus o cerere de apel, totodată a solicitat şi repunerea în termenul de declarare a cererii de apel. Instanţa de apel, prin încheierea din 18 iunie 2014, a respins ca neîntemeiată cererea apelantei Elena Şevcenco privind repunerea apelului în termen şi a fost restituită cererea de apel depusă de către acesta ca fiind depusă înafara termenul legal. I-a fost restituită apelantei Elena Şevcenco cererea de apel cu toate documentele anexate, fiindu-i explicat că restituirea cererii de apel exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiaşi apelant, cu aceiaşi cerere de apel, împotriva aceleiaşi hotărîri, cu acelaşi obiect şi aceleaşi temeiuri.

În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. În conformitate cu art. 362 alin. (1) Codul de procedură civilă, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. Din materialele dosarului şi anume din procesul verbal al şedinţei de judecată din 29 ianuarie 2013 Ludmila Ceban şi Elena Şevcenco au recepţionat copia dispozitivului hotărîrii din 29 ianuarie 2013 (f.d. 57-59).

La 13 februarie 2013, prima instanţă a expediat în adresa participanţilor la proces copia hotărîrii motivate, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire anexată la actele pricinii (f.d.61-62). Astfel, ţinînd cont de faptul că recurenta a recepţionat copia dispozitivului hotărîrii la 29 ianuarie 2013, Elena Şevcenco urma să depună un apel în termenul prevăzut de art. 362 alin. (1) CPC. Cu toate acestea, Elena Şevcenco a declarat apel la 11 martie 2013, adică cu depăşirea termenului de 30 zile prevăzut de lege, cu solicitarea repunerii în termen, însă fără a prezenta dovada imposibilităţii îndeplinirii actului procedural în interiorul termenului prevăzut de lege. Pe cînd, în conformitate cu art. 116 alin. alin. (1), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă.

La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea şi-a exercitat dreptul la acţiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depăşirea termenului de procedură. Reieşind din normele de drept procedural enunţate Elena Şevcenco trebuia să-şi exercite dreptul la acţiune înainte de îndeplinirea termenului de 30 zile. Însă recurenta a ignorat acest fapt şi a contestat hotărîrea primei instanţe abia la 11 martie 2014, astfel fiind omis termenul căii de atac cu mai mult de o lună.

Nu poate fi considerat drept temeinic argumentul recurentei precum că la actele pricinii există probe că ea ar fi recepţionat dispozitivul hotărîrii la 29 ianuarie 2013 şi că nu a cunoscut despre modul şi termenul de atac de 30 zile, deoarece actele pricinii denotă contrariul iar necunoaşterea legii nu o exonerează de răspundere cu toate că participanţilor la proces, în temeiul art. 237 CPC le-a fost explicată procedura şi termenul de atac (f.d.59). În asemenea împrejurări, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel temeinic şi legal a respins cererea apelantei-recurente privind repunerea în termen a apelului şi a restituit cererea de apel depusă de către Elena Şevcenco, iar ultima nu a invocat nici un argument în cererea de recurs ce ar răsturna concluzia instanţei de apel.

Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea instanţei de apel. În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Elena Şevcenco. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Ludmilei Ceban împotriva Elenei Şevcenco cu privire la restituirea împrumutului. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi