2ra-3552-14 — Încasarea datoriei

Prima instanţă: N. Mazur. dosarul nr. 2ra-3552/14 Instanţa de apel: V. Pruteanu, A. Minciuna, Iu. Cimpoi. ÎNCHEIERE 17 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă Preşedintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Nicolae Clima Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către recurentul Anatolie Gutium, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Anatolie Gutium împotriva lui Dmitri Colîbneac şi Oxanei Colîbneac (Costin) cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 iulie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Anatolie Gutium şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 24 ianuarie 2014 c o n s t a t ă La 04 martie 2013, reclamantul, Anatolie Gutium a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Dmitri Colîbneac şi Oxanei Colîbneac (Costin) cu privire la încasarea datoriei în mărime de 100 740 lei, a dobânzii contractuale în mărime de 12 088 lei şi 80 bani, a dobânzii de întârziere în mărime de 40 374 lei şi 16 bani, precum şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 25 mai 2010, el în calitate de împrumutător şi pârâtul Dmitri Colîbneac, în calitate de împrumutat, au încheiat un contract de împrumut, obiectul căruia îl constituie transmiterea de către împrumutător împrumutatului a sumei de 100 740 lei, cu termen de rambursare până la 21 noiembrie 2010, precum şi a dobânzii contractuale de 2 % pe lună din suma împrumutată. Menţionează reclamantul că în termenul indicat pârâtul nu a întors datoria. Afirmă reclamantul că, în vederea soluţionării litigiului pe cale amiabilă, a adresat pârâtului o pretenţie prin care a cerut restituirea datoriei, însă nu a primit nici un răspuns. Invocă reclamantul că, pârâtul se află în căsătorie cu pârâta Oxana Colîbneac (Costin), banii au fost împrumutaţi în interesul familiei Colîbneac, astfel, consideră că soţii Colîbneac trebuie să răspundă solidar.

Cere reclamantul încasarea de la pâraţi, în mod solidar, în beneficiul lui, a sumei datorate în mărime de 100 740 lei, a dobânzii contractuale pentru perioada 25 mai 2010 – 21 noiembrie 2010 în mărime de 12 088 lei şi 80 bani, precum şi dobânda de întârziere pentru perioada de la 21 noiembrie 2010 până la 23 februarie 2013 în mărime de 40 374 lei şi 16 bani. Prin hotărârea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 24 ianuarie 2014 acţiunea a fost admisă în privinţa lui Cobîlneac Dmitri, iar Cobîlneac (Costin) Oxana a fost eliberată de la răspunderea civilă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 iulie 2014 a fost respins apelul declarat de către Anatolie Gutium şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 24 ianuarie 2014. La 09 octombrie 2014, Anatolie Gutium, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cerând admiterea recursului, casarea parţială a deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe cu modificarea acestora şi încasarea datoriei în mod solidar de la ambii pîrîţi. În motivarea recursului, recurentul a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, şi nici cu hotărârea primei instanţe, deoarece acestea ar fi fost emise cu interpretarea eronată a normelor de drept material. Mai mult ca atât, consideră recurentul că ambele instanţe de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi eronat ar fi interpretat-o.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Anatolie Gutium, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, dar a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel şi prima instanţă, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului, invocate în speţă, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către recurentul Anatolie Gutium ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul recurentului Anatolie Gutium se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Mihai Poalelungi judecătorul Judecătorii Nicolae Clima Ion Druţă