2ra-3173/14 — Anularea ordinului, încasarea salariului pentru absenta forțată de la lucru

prima instanţă: M. Buşuleac dosarul nr. 2ra-3173/14 instanţa de apel: G. Vavrin, I. Dănăilă, V. Movilă DECIZIE 10 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari, Iurie Diaconu, Galina Stratulat examinînd recursul declarat de către Staicu Aurelian, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Staicu Aurelian împotriva Liceului Teoretic „Mihai Eminescu” or.

Cahul cu privire la anularea ordinului, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de a lucru, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 08 aprilie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Staicu Aurelian și menținută hotărîrea Judecătoriei Cahul din 10 octombrie 2013 c o n s t a t ă La 07 august 2012 Staicu Aurelian a depus cerere de chemare în judecată împotriva Liceului Teoretic „Mihai Eminescu” or. Cahul cu privire la anularea ordinului, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de a lucru. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 25 august 2011 în baza ordinului de angajare nr. 67.2, a fost angajat permanent în calitate de profesor de fizică la Liceul Teoretic „M.

Eminescu” or. Cahul. Susţine că şi-a exercitat atribuţiile pînă la 31 mai 2012, cînd a fost impus de a semna o preîntîmpinare prin care a fost avertizat că începînd cu 31 mai 2012 contractul de muncă încheiat cu acesta va fi desfăcut, fără însă a i se explica cauza încetării relaţiilor de muncă şi fără prezentarea lui a careva acte.

Cu toate acestea, reclamantul a continuat activitatea sa şi după data de 31 mai 2012. Astfel, prin scrisoarea nr. 160 din 01 iunie 2012 directorul liceului a confirmat faptul că Staicu Aurelian este angajat la instituţia dată în calitate de profesor, iar prin demersul nr. 159 din aceeaşi dată administraţia pîrîtului a cerut rectorului Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei să fie înscris reclamantul la cursul de recalificare la acest institut, pe care şi l-a frecventat în perioada 11 – 29 iunie 2012. A indicat că, imediat ce a început cursurile de recalificare profesională, secretara liceului l-a anunţat că a fost concediat şi i-a fost aruncat carnetul de muncă. Din conţinutul carnetului de muncă rezulta că Staicu Aurelian în temeiul art. 85 al.

(1) Codul muncii şi-a dat demisia. Or, în opinia acestuia, a avut loc o concediere ilegală a reclamantului, deoarece nu a depus niciodată vreo cerere de demisie din funcţie, din propria iniţiativă. Ba mai mult, în rubrica din stînga a carnetului de muncă la inscripţia cu nr. 20 este indicată data eliberării 24 mai 2012, iar în rubrica „actul în baza căruia se face înscrierea” este indicat ordinul de eliberare nr. 40 din 24 iunie 2012, nesemnat de directorul liceului. S-a adresat de mai multe ori directorului liceului, care însă l-a asigurat că totul este bine şi situaţia creată se va rezolva spre bine, iar ulterior aceasta i-a spus că reclamantul a fost eliberat din funcţie. Cere reclamantul anularea ordinului nr. 40 din 24 iunie 2012 a Liceului Teoretic „Mihai Eminescu” or.

Cahul prin care Staicu Aurelian a fost eliberat din funcţie conform art. 85 al. (1) Codul muncii, încasarea de la pîrît a restanţei la plata salariului pentru lipsa forţată de la lucru pe o perioadă de 3 luni. Ulterior, reclamantul a depus mai multe cereri de modificare a pretenţiilor, prin care a solicitat în final modificarea p. 2 din ordinul directorului Liceului Teoretic „Mihai Eminescu” or. Cahul nr. 67 din 25 august 2011 „Cu privire la angajare” în partea angajării lui Staicu Aurelian în funcţia de profesor, prin excluderea sintagmei „pînă la finele anului şcolar, 31 mai 2012” ca fiind ilegale; obligarea administraţiei liceului de a încheia cu reclamantul contractul individual de muncă pe o perioadă nedeterminată; anularea ordinului directorului Liceului Teoretic „Mihai Eminescu” or.

Cahul nr. 40 din 24 mai 2012 în partea desfacerii contractului individual de muncă cu Staicu Aurelian începînd cu 01 iunie 2012 în legătură cu expirarea termenului stabilit de art. 82 lit. f) Codul muncii, ca fiind ilegal; obligarea pîrîtului de a efectua recalculări la plata salariului, indemnizaţiei pentru concediul anual şi altor plăţi ce i se cuvin conform legii; încasarea salariului pentru toată perioada de absenţă forţată de la lucru începînd cu 01 august 2012 şi pînă la adoptarea hotărîrii reieşind din mărimea salariului mediu lunar de 3780 lei în sumă totală de 52920 lei; încasarea prejudiciului moral de 6000 lei; încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 3000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 10 octombrie 2013, a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 08 aprilie 2014, a fost respins apelul declarat de către Staicu Aurelian și menținută hotărîrea Judecătoriei Cahul din 10 octombrie 2013. La 02 septembrie 2014 Staicu Aurelian a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătorești și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunea să fie admisă integral. Recurentul în motivarea recursului a indicat că, instanţele la adoptarea hotărîrilor au apreciat probele arbitrar. Astfel, susţine că ordinul de angajare la muncă nr. 67 din 25 august 2011, prin care salariatul a fost angajat pe termen determinat, nu a fost adus la cunoştinţa lui Staicu Aurelian.

Nici contractul individual de muncă din 25 august 2011 nu a fost semnat de salariat. A indicat că argumentele intimatului precum că salariatul a refuzat de a semna ordinul de angajare şi contractul individual de muncă nu sunt probate, în situaţia în care timp de 9 luni angajatorul putea oricînd cere lui Staicu Aurelian să facă cunoştinţă cu ordinul şi contractul ce-l vizează sub semnătură. Intimatul prin ordinul nr. 40 din 24 mai 2012 a dispus demiterea lui Staicu Aurelian începînd cu 01 iunie 2012, în legătură cu expirarea termenului stabilit. Or, administraţia liceului pe de o parte a dispus eliberarea salariatului în legătură cu expirarea contractului, fără însă preavizarea acestuia cu cel puţin 10 zile înainte de încetarea termenului, iar pe de altă parte a dispus demiterea salariatului la cererea acestuia, fără însă a exista în acest sens vreo cerere.

Instanţele nu au luat în consideraţie nici faptul că deşi a fost emis ordinul de eliberare din funcţie, administraţia liceului i-a acordat concediu de odihnă anual. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Colegiul constată că, copia deciziei Curţii de Apel Cahul din 08 aprilie 2014 a fost expediată în adresa recurentului la 30 iunie 2014, conform scrisorii de însoţire de la f.d. 143 şi recepţionată de ultimul la 03 iulie 2014 (f.d. 161). Astfel, Staicu Aurelian a declarat la 02 septembrie 2014 recurs împotriva deciziei instanţei de apel, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Conform materialelor cauzei, Liceul Teoretic „M. Eminescu” or. Cahul a încheiat la 25 august 2011 contractul individual de muncă nr. 188, prin care ultimul a fost angajat în funcţie de profesor de fizică/informatică pe un termen determinat – de la 01 septembrie 2011 şi pînă la 01 iunie 2012 (f.d.52).

În acest sens angajatorul a emis la 25 august 2011 şi ordinul nr. 67, prin care a dispus angajarea recurentului în funcţie de profesor de fizică de la data de 01 septembrie 2011 şi pînă la finele anului şcolar - 31 mai 2012 (f.d.54 verso). La data de 24 mai 2012 administraţia Liceului Teoretic „M. Eminescu” or. Cahul a emis ordinul nr. 40, prin care a dispus desfacerea contractului individual de muncă încheiat cu Staicu Aurelian începînd cu 01 iunie 2012 în legătură cu expirarea termenului stabilit de art. 82 lit. f) Codul muncii. Staicu Aurelian prin cererea de chemare în judecată contestă legalitatea ordinului nr. 40 din 24 mai 2012, pe motiv că raporturile de muncă dintre angajator şi salariat au continuat de fapt şi după data de 31 mai 2012. Totodată, a invocat că nu cunoştea despre caracterul temporar a relaţiilor de muncă instituite cu salariatul, deoarece nu a semnat contractul individual de muncă.

Cu toate acestea, Liceul Teoretic „M. Eminescu” or. Cahul a eliberat salariatului carnetul de muncă cu înscrierea privind încetarea contractului individual de muncă conform art. 85 al. (1) Codul muncii – demisia, din proprie iniţiativă. Instanţele judecătoreşti la adoptarea hotărîrilor au respins pretenţiile reclamantului Staicu Arelian. Or, Colegiul consideră ca fiind eronate şi premature concluziile date din considerentele ce urmează. Art. 81 Codul muncii reglementează temeiurile încetării contractului individual de muncă. Astfel, acesta poate înceta: a) în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor (art.82, 305 şi 310) şi la iniţiativa uneia dintre părţi (art.85 şi 86). Deşi Liceul Teoretic „M.

Eminescu” or. Cahul a încheiat cu salariatul contract individual de muncă pe termen determinat, după expirarea acestuia a continuat de fapt raporturile de muncă cu Staicu Aurelian. Astfel, directorul liceului teoretic, Gaidar Ala, prin demersul din 01 iunie 2012 a cerut Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei înscrierea la cursuri de recalificare profesională a salariatului Staicu Aurelian începînd cu data de 04 iunie 2012 (f.d.6), iar prin ordinul Direcţiei Generale Învăţămînt Cahul nr. 109/1 din 07 iunie 2012, angajatul a fost delegat la cursurile de recalificare pentru perioada 11 iunie-29 iunie 2012 (f.d.7). În acest sens, art. 195 al. (1) Codul muncii stabileşte că salariaţilor care urmează, la iniţiativa angajatorului, cursul de formare profesională cu scoatere din activitate, li se menţine locul de muncă (funcţia) şi salariul mediu.

Argumentele invocate de reprezentantul Liceului Teoretic „M. Eminescu” or. Cahul pe parcursul examinării cauzei precum că cursurile de perfecţionare constituie un drept al profesorului şi nu o obligaţie din partea angajatorului, vin în contradicţie cu art. 212 al. (2) şi art. 213 al. (1) şi al. (5) Codul muncii. Astfel, conform normelor enunţate, prin formare profesională continuă se înţelege orice proces de instruire în cadrul căruia un salariat, avînd deja o calificare ori o profesie, îşi completează cunoştinţele profesionale prin aprofundarea cunoştinţelor într-un anumit domeniu al specialităţii de bază sau prin deprinderea unor metode sau procedee noi aplicate în cadrul specialităţii respective.

Angajatorul este obligat să creeze condiţiile necesare şi să favorizeze formarea profesională şi tehnică a salariaţilor care urmează instruirea în producţie, se perfecţionează sau studiază în instituţii de învăţămînt, fără scoatere din activitate. În cazul scoaterii din activitate a salariatului pe o durată scurtă, în scopul formării profesionale, acţiunea contractului individual de muncă al acestuia continuă cu menţinerea salariului mediu. Deşi prin ordinul nr. 40 din 24 mai 2012, semnat de directorul liceului Gaidar Ala, salariatul a fost înştiinţat despre încetarea contractului individual de muncă pe durată determinată începînd cu 01 iunie 2012 (f.d. 57), prin acelaşi ordin angajatorul i-a acordat recurentului concediu de odihnă anual pentru perioada 01 iunie 2012 – 16 iulie 2012 (f.d.

65). Ba mai mult, conform extrasului din cont, lui Staicu Aurelian i-au fost achitate plăţile salariale şi la data de 25 iunie 2012 (f.d.80). Or, dacă s-ar prezuma că contractul individual de muncă a încetat, angajatorul, prin prisma art. 119 al. (1) Codul muncii, nu era lipsit de dreptul de a-i compensa salariatului concediu de odihnă anual nefolosit. Art. 82 lit. f) şi art. 83 Codul muncii reglementează procedura de încetare a contractului individual de muncă pe durată determinată.

Astfel, contractul individual de muncă încetează în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor în caz de expirare a termenului contractului individual de muncă pe durată determinată – de la data prevăzută în contract, cu excepţia cazului cînd raporturile de muncă continuă de fapt şi nici una dintre părţi nu a cerut încetarea lor, precum şi a cazului prevăzut la art.83 alin.(3). Dacă, la expirarea termenului contractului individual de muncă pe durată determinată, nici una dintre părţi nu a cerut încetarea lui şi raporturile de muncă continuă de fapt, contractul se consideră prelungit pe durată nedeterminată. Deci, circumstanţele cauzei atestă faptul că raporturile de muncă între Liceul Teoretic „M.

Eminescu” or. Cahul şi Staicu Aurelian au continuat şi după data de 01 iunie 2012, din care cauză contractul nr. 188 din 25 august 2011 se consideră unul prelungit pe durată nedeterminată. În acest sens, sunt relevante şi prevederile art. 81 al. (2) Codul muncii, care expres stabileşte că ziua încetării contractului individual de muncă, inclusiv în cazul încetării contractului conform art. 82 Codul muncii, se consideră ultima zi de muncă. Colegiul constată că intimatul a încălcat şi procedura de preavizare a salariatului despre încetarea contractului individual de muncă pe durată determinată prevăzută de art. 83 al. (1) Codul muncii şi anume - salariatul trebuie să fie înştiinţat în scris de către angajator despre acest fapt cu cel puţin 10 zile lucrătoare înainte.

Astfel, deşi la şedinţa consiliului profesional din 18 mai 2012 Staicu Aurelian a fost avertizat că relaţiile de muncă cu acesta vor înceta în legătură cu expirarea termenului, procesul-verbal nr.6 nu i-a fost adus la cunoştinţă recurentului contra semnătură (f.d. 62-63). Instanţa de recurs constată că Liceul Teoretic „M. Eminescu” or. Cahul la eliberarea carnetului de muncă salariatului a încălcat şi prevederile p. 14, 59 şi 61 al Regulamentului privind completarea, păstrarea şi evidenţa carnetului de muncă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1449 din 24 decembrie 2007, care indică că înscrierile referitoare la încetarea contractului individual de muncă se efectuează în ziua eliberării, în strictă conformitate cu ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) angajatorului, cu indicarea articolului, alineatului, punctului şi literei corespunzătoare din lege.

Din conţinutul carnetului de muncă a lui Staicu Aurelian (f.d.132), rezultă că acesta a fost eliberat la data de 24 mai 2012 în baza ordinului nr. 40 din 24 iunie 2012 (or, un astfel de ordin nici nu există la materialele cauzei) conform art. 85 al. (1) Codul muncii – la iniţiativa salariatului (demisia). După cum s-a stabilit însă, recurentul nu a depus vreo cerere scrisă privind demisia sa, în corespundere cu art. 85 Codul muncii, iar Regulamentul privind completarea, păstrarea şi evidenţa carnetului de muncă incubă direct angajatorului obligaţia privind completarea carnetului de muncă la încetarea contractului individual de muncă. În cumulul celor expuse mai sus, raportate la normele materiale enunţate, rezultă survenirea răspunderii materiale a angajatorului pentru prejudiciul cauzat salariatului, reglementată de art. art. 329 – 331 Codul muncii, asupra căreia însă instanţele nu s-au pronunţat în fond la adoptarea hotărîrilor.

Totodată, instanţele nu s-au expus şi asupra lipsei semnăturii lui Staicu Aurelian din contractul individual de muncă nr. 188 din 25 august 2011 şi al ordinului de angajare. Avînd în vedere că art. 445 al. (1) lit. c1) CPC prevede exhaustiv cazurile în care instanţa de recurs poate restitui pricina spre rejudecare în prima instanţă şi deoarece erorile judiciare enunţate nu cad sub incidenţa acestei norme procesuale, se impune casarea deciziei Curţii de Apel Cahul din 08 aprilie 2014 şi restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. Colegiul mai reţine că, deoarece este imposibilă formarea unui alt complet de judecători la Curtea de Apel Cahul, în situaţia în care pricina dată a fost judecată o dată în fond, iar alţi doi judecători - Natalia Bondarenco şi Tatiana Dimitriadi s-au abţinut de la examinarea pricinii date (f.d.

105-107), în scopul evitării tergiversării examinării cauzei, Colegiul civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a strămuta pricina dată pentru rejudecarea apelului în fond la Curtea de Apel Comrat. La judecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate, creând condiţii obiective şi reale participanţilor la proces şi judecând pricina, să emită o decizie întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admite recursul declarat de către Staicu Aurelian. Se casează integral decizia Curţii de Apel Cahul din 08 aprilie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Staicu Aurelian împotriva Liceului Teoretic „Mihai Eminescu” or.

Cahul cu privire la anularea ordinului, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de a lucru, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Comrat. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari Iurie Diaconu Galina Stratulat