2ra-2551/13 — Restabilirea la lucru şi repararea daunei pentru perioada absenţei forţate de la locul de muncă

dosarul nr.2ra-2551/13 prima instanţă: I. Cotea instanţa de apel: A.I. Curdov, E.I. Dimina, E.P. Lazareva ÎNCHEIERE 05 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tatiana Vieru, Tamara Chişca-Doneva, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Iurie Pila, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Iurie Pila împotriva Şcolii Profesionale nr. 2, oraşul Cahul privind restabilirea la lucru şi repararea daunei pentru perioada absenţei forţate de la locul de muncă împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 februarie 2013, prin care apelul declarat de Iurie Pila a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Cahul din 21 iunie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă c o n s t a t ă La 05 iulie 2011, Iurie Pila s-a adresat în instanţa cu cererea de chemare în judecată împotriva Şcolii Profesionale nr. 2, oraşul Cahul privind restabilirea la lucru şi repararea daunei pentru perioada absenţei forţate de la locul de muncă În motivarea acţiunii, reclamantul invocă, că la 07 septembrie 2010 de către administraţia şcolii profesionale nr. 2, or.

Cahul a fost emis ordinul nr. 127, prin care el a fost concediat din motivul absenţei la locul de muncă pe parcursul a mai mult de 4 ore cu o lună în urmă, adică la 09 august 2010. Indică reclamantul că demersul nr. 42 înaintat de directorul şcolii profesionale către comitetul sindical privind primirea acordului pentru concediere a fost înaintat la 06.08.2010, adică peste trei zile pînă la presupusa absenţă indicată în procesul- verbal nr. 26 din 09.08.2010. Deoarece membrii comitetului sindical sunt reprezentanţii administraţiei şcolii, răspunsul a fost afirmativ. Menţionează reclamantul că la adresarea sa către administraţia şcolii cu cererea privind soluţionarea conflictului şi restabilirea la lucru, nu a primit răspuns.

Astfel, s-a adresat către Inspectoratul Teritorial al Muncii din or. Cahul, care a stabilit că de către pîrît au fost încălcate prevederile art. art. 81, 208 şi 2010 CM al RM. Prin hotărîrea judecătoriei Cahul din 24 noiembrie 2011, cererea de chemare in judecată a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 21 februarie 2012, cererea de apel declarată de Iurie Pila a fost admisă, hotărîrea judecătoriei din 24 noiembrie 2011 fiind casată cu remiterea cauzei spre reexaminare în aceiaşi instanţă de judecată în alt complet de judecători. Prin hotărîrea judecătoriei Cahul din 21 iunie 2012 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 13 decembrie 2012 pricina dată a fost expediată în adresa Curţii de Apel Comrat pentru examinarea cererii de apel din motivul imposibilităţii creării unui nou complet de judecată la Curtea de Apel Cahul.

Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 21 februarie 2013, apelul declarate de către Iurie Pila a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 31 mai 2013, Iurie Pila a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 21 februarie 2013, solicitînd admiterea recursului; casarea integrală a hotărîrii judecătoriei Cahul din 21.06.2012 şi deciziei Curţii de Apel Comrat din 21.02.2013, cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie anulat ordinul nr. 127 din 07.09.2010 cu privire la concedierea sa, obligarea administraţiei Şcolii profesionale nr. 2 or. Cahul de a-l restabili pe Iurie Pila la funcţia de intendent la cămin, să-i achite lui Iurie Pila salariul pierdut pentru perioada absenţei forţate de la serviciu, din momentul concedierii sale pînă în ziua restabilirii în mărime de – 1164lei lunar, să-i achite paguba morală în sumă de 20 000 lei.

Invocă recurentul că hotărîrea Judecătorii Cahul din 21.06.2012 şi Decizia Curţii de Apel Comrat din 21.02.2013 sunt ilegale şi neîntemeiate, care necesită de a fi casate. În special invocă recurentul de către instanţa de fond şi curtea de apel la pronunţarea hotărîrii din 21.06.2012 şi deciziei din 21.02.2013 nu s-a luat în calcul faptul că conform înştiinţării din 21 iunie 2011, Inspectoratul Teritorial de Muncă Cahul, a constatat un şir de încălcări la concedierea lui Iurie Pila.

Astfel, conform ordinului directorului unităţii în cauză, nr. 127 din 07.09.2010, Pila Iurie a fost concediat din funcţia deţinută din 07.09.2010 în termenul art. 86 alin. (1) lit. h) din Codul Muncii, pentru absenţa fără motive întemeiate de la lucru mai mult de 4 ore consecutive în timpul zilei de muncă, cu efectuarea înscrisurilor respective în carnetul de muncă, anterior concedierii, conducătorul instituţiei nu i-a cerut o explicaţie scrisă privind fapta comisă, nu a indicat în ordinul de concediere termenul de drept al aplicării sancţiunii disciplinare, termenul în care sancţiunea poate fi contestată şi organul în care sancţiunea poate fi contestată, iar ordinul privind concedierea sa nu a fost adus la cunoştinţă sub semnătură.

La fel, indică recurentul că intimatul a comis erori şi la completarea carnetului de muncă. În temeiul celor indicate, considere recurentul că instanţele de judecată au judecat pricina superficial şi au pronunţat hotărîri fără a intra în esenţa obiectului litigiului, fără a constata şi elucida pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, iar concluziile expuse în hotărîre, neavînd putere de convingere, dar fiind extrem de general şi incomplet, fapt ce contravine prevederilor procedurale şi indică la ilegalitatea unei astfel de hotărîri. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul reiterează că conform art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Iurie Pila, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art.433 lit. a) CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Iurie Pila se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tatiana Vieru Tamara Chişca-Doneva