2ra-1435/13 — Anularea ordinului, restabilirea în funcție

Judecătoria Cahul Dosarul nr. 2ra-1435/13 Judecător: D.Fujenco Curtea de Apel Bender Judecători: G.Druguş, I.Guzun, E.Secrieru Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 08 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecători: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de directorul Grădiniţei nr. 1 din s. Colibaş, r-nul Cahul Eremia Ana, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Mariei Lebedenco împotriva Grădiniţei-Creşă nr. 1 din s. Colibaş, r-nul Cahul şi Primăriei s. Colibaş, r-nul Cahul cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 27 noiembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de directorul Grădiniţei nr. 1 din s. Colibaş, r-nul Cahul Eremia Ana şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Cahul din 21 martie 2011, CONSTATĂ : La 06 februarie 2009, Lebedenco Maria a depus cerere de chemare în judecată împotriva Grădiniţei-Creşă nr. 1 din s. Colibaş, r-nul Cahul şi Primăriei s. Colibaş, r-nul Cahul, cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, a activat în calitate de educator la Grădiniţa-Creşă nr. 1 din s. Colibaş, r-nul Cahul. Prin ordinul nr. 20 din 24 octombrie 2008, emis de directorul Grădiniţei-Creşă nr. 1 din s. Colibaş, r-ul Cahul, s-a dispus reducerea numărului şi a statelor de personal. Tot în aceiaşi zi a fost emis ordinul nr. 21, prin care personalul a fost preavizat de reducerea din funcţie. Pînă la 28 decembrie 2008 reclamanta s-a aflat în concediu tehnic, iar prin ordinul nr. 171 din 29 decembrie 2008, a fost eliberată din funcţia de educatoare în temeiul art. 86 alin. (1) lit. c) Codul muncii. 1 Consideră reclamanta, ordinele menţionate ilegale, deoarece dînsa are prioritate la păstrarea funcţiei avînd vechimea în muncă mai mult de 15 ani, precum şi faptul că are la întreţinere un copil minor.

De asemenea, menţionează reclamanta, legislaţia în vigoare prevede că persoana ce urmează a fi concediată în urma reducerii de personal, trebuie să fie preîntîmpinată cu 2 luni înainte, iar în cazul în care, după expirarea termenului de preavizare de 2 luni, nu a fost emis ordinul de concediere a salariatului, această procedură nu poate fi repetată în cadrul aceluiaşi an calendaristic. Luînd în consideraţie că, în perioada de 2 luni nu a fost concediată din funcţie, conform prevederilor art. 88 alin. (2) Codul muncii, angajatorul nu era în drept să emită ordinul de concediere în perioada de un an calendaristic. Mai indică reclamanta că, concedierea sa a avut loc fără acordul comitetului sindical, ceea ce contravine legislaţiei în vigoare.

Solicită reclamanta, anularea ordinelor nr. 20 şi 21 din 24 octombrie 2008 privind reducerea şi preavizarea personalului, nr. 171 din 29 decembrie 2008 privind concedierea sa din funcţie, restabilirea la lucru şi încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă. Pe parcursul examinării cauzei, reclamanta a depus cerere de majorare a pretenţiilor, invocînd că prin decizia Curţii de Apel Cahul din 24 februarie 2010 a fost casată hotărîrea Judecătoriei Cahul din 15 octombrie 2009 în baza căreia dînsa a fost restabilită şi în aceiaşi zi, 24 februarie 2010 administraţia pîrîtului a emis ordinul nr. 8, prin care repetat a fost concediată din funcţia de educator în temeiul ordinului nr. 21 din 24 octombrie 2008 şi art. 88 alin. (1) Codul muncii.

Astfel, solicită reclamanta şi anularea ordinului nr. 8 din 24 februarie 2010, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la muncă pe perioada 29 decembrie 2008 – 15 octombrie 2009 în mărime de 1 428 lei lunar, pentru perioada 24 februarie 2010 – 21 martie 2011 (ziua pronunţării hotărîrii) în mărime de 2355,75 lei lunar, încasarea cu titlu de prejudiciu moral a sumei de 15 000 lei şi compensarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 21 martie 2011 acţiunea a fost admisă parţial, fiind anulate ordinele nr. 20 şi 21 din 24 octombrie 2008, nr. 171 din 29 decembrie 2008 şi nr. 8 din 24 februarie 2010 cu restabilirea Mariei Lebedenco în funcţia de educator la Grădiniţa-Creşă nr. 1 din s. Colibaş, r-nul Cahul.

S-a încasat de la Primăria s. Colibaş, r-nul Cahul în beneficiul Mariei Lebedenco salariul pentru absenţa forţată de la muncă pe perioada 29 decembrie 2008 – 15 octombrie 2009 în mărime de 13 851, 60 lei, pe perioada 24 februarie 2010 – 21 martie 2011 în mărime de 28 123,91 lei, s-a încasat cu titlu de cheltuieli de judecată pentru asistenţa juridică şi serviciile notarului în mărime de 1 452 lei şi cu titlu de prejudiciu moral – 10 000 lei. În partea încasării cheltuielilor de transport suportate în legătură cu prezentarea în instanţă s-a respins. Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 14 septembrie 2011 apelul declarat de Grădiniţa-Creşă nr. 1 din s. Colibaş, r-nul Cahul a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

Prin încheierea Curţii de Apel Comrat din 28 decembrie 2011 s-a corectat greşeala strecurată în partea introductivă şi rezolutivă a deciziei din 14 septembrie 2 2011 cu înlocuirea frazei „prejudiciului moral în sumă de 15 000 lei” cu fraza „prejudiciului moral în sumă de 10 000 lei”. La 02 decembrie 2011 Grădiniţa-Creşă nr. 1 din s. Colibaş, r-nul Cahul a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acţiunii. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 02 mai 2012 a fost admis recursul declarat de Grădiniţa-Creşă nr. 1 din s. Colibaş, r-nul Cahul, casată decizia Curţii de Apel Comrat din 14 septembrie 2011 şi restituită pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Comrat în alt complet de judecători.

Prin încheiarea Curţii Supreme de Justiţie din 19 iulie 2012 a fost strămutată pricina în cauză la Curtea de Apel Bender pentru judecarea în ordine de apel. Rejudecînd cauza, la 27 noiembrie 2012, Curtea de Apel Bender a respins apelul declarat de directorul Grădiniţei nr. 1 din s. Colibaş, r-nul Cahul Eremia Ana şi a menţinut hotărîrea Judecătoriei Cahul din 21 martie 2011. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchs că instanţa de fond corect a dat apreciere circumstanţelor cauzei şi a stabilit că ordinele emise nu corespund legislaţiei în vigoare, nefiind indicat motivul care a dus la reducerea statelor de personal, precum şi fără coordonarea acestei reduceri cu Direcţia raională Generală de Învăţămînt Cahul, după cum prevede pct. 4 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 388 din 31.03.2003.

La fel, a susţinut concluzia instanţei de fond cum că reclamanta a fost concediată în detrimentul altor persoane, care activau temporar sau prin cumul şi fără acordul comitetului sindical. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, la 13.03.2013, directorul Grădiniţei nr. 1 din s. Colibaş, r-nul Cahul Eremia Ana, a contestat-o cu recurs, solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Bender din 27.11.2012 şi a hotărîrii Judecătoriei Cahul din 21.03.2011 şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În susţinerea recursului recurenta a invocat interpretarea eronată a legii, aplicarea eronată a analogiei legii, precum şi încălcarea de către instanţe a normelor de drept material şi procedural.

Eremia Ana indică că sunt eronate concluziile instanţelor cum că nu au fost indicate motivele reducerilor în statele de personal, deoarece a scăzut numărul copiilor ce frecventează grădiniţa considerabil, ceea ce a condus la închiderea unei grupe, iar Direcţia Generală de Învăţămînt prin ordinul nr. 296 din 30.10.2008 şi-a dat acordul în acest sens. Susţine recurenta că, într-un caz similar, Curtea Supremă de Justiţie a tălmăcit modul de aplicare a normelor de drept ce reglementează raporturile de muncă, menţionînd imposibilitatea aplicării Regulamentului aprobat prin HG nr. 388 din 31.03.2003 în contextul Codului muncii nou. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurenta indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au 3 apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. În viziunea recurentei, ordinul de concediere este legal, iar concluziile instanţelor sunt eronate. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. Mai mult ca atît, în cererea de recurs recurentul invocă aceleaşi argumente expuse atît în cererea de apel, cît şi pe parcursul examinării cauzei, care au fost supuse aprecierii în instanţa de apel. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurente nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de directorul Grădiniţei nr. 1 din s. Colibaş, r-nul Cahul Eremia Ana, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de directorul Grădiniţei nr. 1 din s. Colibaş, r-nul Cahul Eremia Ana, ca inadmisibil.

4 În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de directorul Grădiniţei nr. 1 din s. Colibaş, r-nul Cahul Eremia Ana, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 27 noiembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Mariei Lebedenco împotriva Grădiniţei-Creşă nr. 1 din s. Colibaş, r-nul Cahul şi Primăriei s. Colibaş, r-nul Cahul cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 5