3ra-1569/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – V. Efros dosarul nr. 3ra-1569/14 instanţa de apel – S. Caitaz, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 10 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Malai Ilie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Malai Ilie împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 04 septembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Malai Ilie și menținută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 07 februarie 2014 c o n s t a t ă La 14 decembrie 2012 Malai Ilie a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, începînd cu 09 decembrie 1999 satisface serviciul militar prin contract în cadrul Ministerului Apărării, iar la moment deţine funcţia de şef Secţie telefon şi transmitere de date centru comunicaţii şi informatică al Marelui Stat Major al Ministerului Apărării. Conform raportului depus la 03 ianuarie 2004, reclamantul a fost inclus în lista generală a militarilor ce necesită asigurarea cu spaţiu locativ - apartament cu două odăi, în garnizoana Chişinău, potrivit certificatului nr. 72/417 din 27 noiembrie 2012 eliberat de Direcţia cazare, construcţii şi evidenţă a Departamentului dotări al Ministerului Apărării.

Conform pct.3 art.9 a Legii cu privire la protecţia socială şi juridică a militarilor şi a membrilor familiilor lor, a cetăţenilor care trec pregătirea militară nr. 970 din 17 martie 1992, (în vigoare la momentul încheierii contractului de satisfacere a serviciului militar), militarul care satisface serviciul militar prin contract are dreptul de a primi, din partea Ministerului Apărării, spaţiu locativ împreună cu membrii familiei sale care locuiesc cu el din momentul angajării în serviciul militar şi pînă la expirarea termenului de serviciu conform contractului încheiat. În acest caz ofiţerii se asigură cu spaţiu locativ în termen de un an de la data semnării contractului, sergenţii în termen de trei ani, iar persoanele din efectivul de soldaţi în termen de cinci ani de serviciu militar neîntrerupt.

Astfel, la moment, reclamantul se bucura de dreptul prevăzut de art. 9 a Legii nr. 970 din 17 martie 1992, care era în vigoare la momentul semnării contractului privind satisfacerea serviciului militar. Astfel reclamantul dispune de dreptul la asigurarea cu spaţiu locativ în termen de trei ani de la data semnării contractului. Conform copiei buletinului de identitate rezultă că familia lui Malai Ilie este constituită din 3 persoane: reclamantul, soţia Mălai Liliana și fiica Mălai Carolina. Conform art. 21 alin. (3) a Legii cu privire la statutul militarilor nr. 162 din 22 iulie 2005 (în vigoare pînă la 18 decembrie 2009), militarii prin contract, împreună cu membrii familiilor lor, sunt asiguraţi cu spaţiu locativ de către structura militară, după ce s-a stabilit necesitatea îmbunătăţirii condiţiilor de trai, conform Codului cu privire la locuinţe.

Conform alin. (11) al aceleiaşi legi, militarii cu o vechime de serviciu de 15 ani şi mai mult beneficiază de spaţiu locativ, cu dreptul la privatizarea acestuia, în conformitate cu normele şi legislaţia în vigoare. Contrar normei enunţate, reclamantul nu este asigurat cu spațiu locativ în mun. Chişinău şi nici în altă localitate, fapt confirmat prin informaţia eliberată de ÎS „Cadastru” la 04 decembrie 2012, iar conform certificatului eliberat de Direcţia Generală Economie şi Reforme şi Relaţii Patrimoniale, reclamantul nu a participat la procesul de privatizare a fondului de locuinţe. Deşi pîrîtul recunoaşte dreptul reclamantului la spaţiu locativ, ultimul pînă la moment nu a fost asigurat cu spaţiu locativ, astfel Ministerul Apărării continuă să încalce dreptul lui Malai Ilie la acordarea locuinței.

Conform art. 21 alin. (3) a Legii cu privire la statutul militarilor nr. 162 din 22 iulie 2005, abrogat prin Legea nr. 90, publicată în Monitorul Oficial la 18 decembrie 2009, statul era obligat să asigure militarii în funcţie cu locuinţă. Pentru fiecare militar în funcţie, neasigurat cu locuinţă la momentul abrogării legii, constituia un drept obţinut şi nu putea fi anulat prin abrogare de lege. Prin urmare, militarii, care la momentul abrogării art. 21 alin. (3) a Legii nr. 162 din 22 iulie 2005, nu erau asiguraţi cu locuinţă, sunt în drept în termen de trei ani de la data abrogării legii, să ceară de la Ministerul Apărării asigurarea cu spațiu locativ. Or, acest drept a apărut pînă la abrogarea legii.

Cere reclamantul recunoașterea ilegalității inacțiunilor pîrîtului și obligarea Ministerului Apărării de a-l asigura pe reclamant cu spațiu locativ și de a-i repartiza lui un apartament cu două odăi în mun. Chișinău conform rîndului stabilit, cu dreptul de privatizare ulterioară a acestuia la atingerea termenului de 15 ani de satisfacere a serviciului militar. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 07 februarie 2014, a fost respinsă acţiunea. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 04 septembrie 2014, a fost respins apelul declarat de către Malai Ilie și menținută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 07 februarie 2014. La 27 octombrie 2014 Malai Ilie a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătorești și pronunțarea unei noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că, sunt eronate concluziile instanțelor precum că Malai Ilie pretinde la asigurarea cu spațiu locativ în baza unei legi abrogate, or acesta pretinde la valorificarea unui drept obținut pînă la abrogare. Astfel, reieșind din caracterul neretroactiv al legii, norma abrogată nu are efect retroactiv și nu poate schimba situația juridică apărută anterior. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Malai Ilie nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Malai Ilie, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Malai Ilie ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul lui Malai Ilie se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat