2ra-3475/14 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă – T. Avasiloaie dosarul nr. 2ra-3475/14 instanţa de apel – M. Antonov, Gr. Druguş, S. Leu ÎNCHEIERE 10 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Alexandr Potînga în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Combinatului de Panificaţie din Chişinău „Franzeluţa” Societate pe Acţiuni împotriva lui Alexandr Potînga cu privire la repararea prejudiciului material împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 15 iulie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Combinatul de Panificaţie din Chişinău „Franzeluţa” Societate pe Acţiuni, casată hotărârea Judecătoriei Căuşeni din 24 martie 2014 şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 19 aprilie 2013, Combinatul de Panificaţie din Chişinău „Franzeluţa” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Alexandr Potînga cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii a indicat că la 11 februarie 2012, în intersecţia str. Florilor cu str. Studenţilor, mun. Chişinău, a avut loc accidentul rutier în care a fost implicat automobilul de model „Mercedes 410” nr. de înmatriculare CS AL 945 şi automobilul societăţii de model „Iveco Daily” cu nr. de înmatriculare C LM 971. Menţionează că în baza procesului-verbal cu privire la contravenţie nr. MAI01621918 din 11 februarie 2012, s-a constatat faptul că şoferul automobilului de model „Mercedes 410”, Alexandr Potînga a comis o contravenţie încălcând regulile circulaţiei rutiere. Dat fiind faptul că, automobilul societăţii a fost avariat, SA „Franzeluţa” s-a adresat către compania specializată SRL „East-Auto-Lada” pentru a efectua evaluarea prejudiciului cauzat şi reparaţia automobilului.

Afirmă că în baza facturii fiscale nr. JB1028292 din 11 aprilie 2012, prejudiciul cauzat societăţii a fost evaluat la suma de 61597,16 lei care ulterior a fost transferată pentru reparaţia automobilului avariat al SA „Franzeluţa”, fapt confirmat prin actul de îndeplinire a lucrărilor nr. 1513 din 14 februarie 2012. Susţine că bazându-se pe faptul că accidentul rutier a fost cauzat de către şoferul automobilului de model „Mercedes 410” cu nr. de înmatriculare CS AL 945, care la 1 rândul său a fost asigurat de către SA „Klassika Asigurări”, ultima în baza ordinelor de plată nr. 174 din 05 iunie 2012 şi nr. 198 din 06 iulie 2012, a transferat pe contul SA „Franzeluţa” doar suma de 36151,01 lei în calitate de plată pentru despăgubirile de asigurare, lăsând fără acoperire restul cheltuielilor suportate de către societate.

Mai indică că drept urmare SA „Franzeluţa” prin pretenţia nr. 93-01/1-22 din 21 mai 2012 s-a adresat către proprietarul automobilului de model „Mercedes 410” - Alexandr Potînga cu cerere prin care a solicitat ca suma restantă în mărime de 25446,15 lei să fie transferată la contul bancar al societăţii, însă cererea a rămas fără răspuns şi satisfacere până în prezent. Îşi întemeiază pretenţiile în baza art. art. 7, 14-16, 20, 23 ale Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006, art. art. 514, 572, 602, 1398 ale Codului civil, art. art. 5, 7, 38, 166, 237-241 CPC. Solicită încasarea de la Alexandr Potînga, în beneficiul SA „Franzeluţa” a sumei prejudiciului material cauzat în mărime de 25446,15 lei şi taxa de stat - 763,38 lei, în total suma de 26209,53 lei, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Căuşeni din 13 august 2013 a fost atras în proces în calitate de copârât SA „Ideea Asigurări”. Prin hotărârea Judecătoriei Căuşeni din 24 martie 2014 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 15 iulie 2014 a fost admis apelul declarat de către SA „Franzeluţa”, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care a fost admisă acţiunea şi încasat de la Alexandr Potînga în beneficiul SA „Franzeluţa” prejudiciul cauzat neacoperit prin sumele achitate de către compania de asigurări, care constituie 25446,15 lei, cât şi sumele cheltuite pentru achitarea taxei de stat în mărime de 763,38 lei la depunerea acţiunii şi 572,53 lei la depunerea cererii de apel.

La 01 octombrie 2014, Alexandr Potînga a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat că instanţa de apel a aplicat şi interpretat eronat normele imperative de drept material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei hotărâri ilegale. Menţionează că pentru a pronunţa decizia contestată instanţa invocă prevederile art. 16 al Legii nr. 414 din 22 decembrie 2006 prin care este prevăzut modul de recuperare a daunelor excluse din asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto.

Consideră că instanţa de apel eronat a interpretat normele imperative de drept material, deoarece în conformitate cu prevederile art. 23 alin. (6) şi (7) şi art. 40 alin. (7) din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006 „Cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule”, preţurile părţilor componente sau ale pieselor care se înlocuiesc se stabilesc de asigurător ţinându-se cont de gradul de uzură a bunului deteriorat. Indică că conform art. 24 din Legea nominalizată uzura autovehiculului avariat se determină în raport cu vechimea, utilizarea şi starea lui de întreţinere de la data producerii accidentului. Criteriile şi modul de determinare a uzurii se stabilesc de Autoritatea de supraveghere.

Afirmă că astfel, în urma examinării mijlocului de transport păgubit de model „Iveco Daily” cu n/î CLM 971 la centrul de expertize SRL „Exauto Plus” s-a constatat 2 paguba în mărime de 36151,01 lei, adică sumă necesară pentru recondiţionarea automobilului.

La stabilirea pagubei expertul, conducându-se de Hotărârea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare nr. 13/1 din 03 aprilie 2008 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de determinare a uzurii în cazul pagubelor produse la autovehicule, a stabilit gradul uzurii automobilului avariat în proporţie de 59 %. Remarcă că Regulamentul cu privire la modul de determinare a uzurii în cazul pagubelor produse la autovehicule, este elaborat în conformitate cu prevederile Legii nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006 „Cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule” şi stabileşte modalitatea de apreciere de către asigurători a gradului de uzură a autovehiculului deteriorat în rezultatul accidentelor de autovehicul.

Aplicarea prevederilor prezentului Regulamentului este obligatorie şi pentru instituţiile sau antreprenorii privaţi care practică activitatea de evaluare a daunelor provocate autovehiculelor la cererea asigurătorilor sau persoanelor păgubite în accidente de circulaţie. Susţine că despăgubirea de asigurare a fost achitată păgubitului SA „Franzeluţa” la 05 iunie 2012 şi 06 iulie 2012 în sumă totală de 36151,01 lei, adică în limitele prevăzute de legislaţie. Consideră că instanţa de apel eronat a interpretat normele de drept material invocate, deoarece relaţiile civile dintre părţi sunt guvernate numai de prevederile Legii nr. 414 care expres prevede condiţiile în care persoana vinovată poate să recupereze prejudiciul cauzat la art. 16 al Legii.

Consideră că deoarece Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414 din 22 decembrie 2006 nu prevede obligaţia persoanei vinovate de producerea accidentului rutier de a compensa persoanei păgubite diferenţa rezultată din aplicarea rabatului de uzură consideră că instanţa de apel neîntemeiat a admis acţiunea. Prin referinţa din 21 noiembrie 2014 Combinatul de Panificaţie din Chişinău „Franzeluţa” SA a solicitat ca în conformitate cu prevederile art. 433 lit. a) CPC recursul depus de Alexandr Potînga să fie declarat inadmisibil. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că Alexandr Potînga a primit contra semnătură copia deciziei instanţei de apel la 04 august 2014, fapt ce se confirmă prin semnătura acestuia pe coperta dosarului. Alte date la materialele dosarului lipsesc. Astfel, la caz se constată că recurentul a declarat recursul în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care 3 instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Alexandr Potînga nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Alexandr Potînga, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Alexandr Potînga ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Alexandr Potînga se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 4