2ra-3430/14 — Rezilierea contractului de vânzare-cumpărare a acţiunilor şi restituirea sumei

prima instanţă – A. Danilov dosarul nr. 2ra-3430/14 instanţa de apel – N. Cernat, I. Muruianu, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 10 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Valeriu Dumbravanu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valeriu Dumbravanu împotriva Agenţiei Proprietăţii Publice de pe lângă Ministerul Economiei al Republicii Moldova cu privire la rezilierea contractului de vânzare-cumpărare a acţiunilor şi restituirea sumei împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 iulie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Valeriu Dumbravanu şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 19 martie 2014, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 31 iulie 2013, Valeriu Dumbravanu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Agenţiei Proprietăţii Publice de pe lângă Ministerul Economiei al RM cu privire la rezilierea contractului de vânzare-cumpărare a acţiunilor şi restituirea sumei. În motivarea acţiunii a indicat că în luna noiembrie a anului 2012 Agenţia Proprietăţii Publice a anunţat desfăşurarea, în perioada 20-23 noiembrie 2012 la Bursa de valori, a licitaţiilor „cu strigare” de privatizare a acţiunilor statului din societăţile pe acţiuni, în loturi unice. Menţionează că printre bunurile scoase la licitaţie s-au aflat şi 342552 acţiuni pe care le deţinea statul la SA „Fertilitatea-Mărculeşti”.

Afirmă că în urma licitaţiei petrecute la 22 noiembrie 2012 conform procesului-verbal generalizat privind desfăşurarea licitaţiei cu strigare a acţiunilor proprietatea publică nr. 234, el a câştigat acest concurs şi a procurat acţiunile enumerate mai sus contra sumei de 160999,44 lei, pe care a achitat-o integral. Data înregistrării desfăşurării licitaţiei fiind 23 noiembrie 2012. Susţine că ulterior când s-a adresat după înregistrarea bunurilor procurate de către dânsul a constatat că o aşa societate pe acţiuni SA „Fertilitatea-Mărculeşti” nu există, careva avere de asemenea nu este, nu există nici o conducere a societăţii pe acţiuni şi nici careva altă acoperire financiară. 1 Consideră că în asemenea circumstanţe există o neexecutare esenţială din partea pârâtului a condiţiilor contractului încheiat între ei.

Cu referire la prevederile art. 733, 734 şi art. 734 Cod civil, indică că a expediat în adresa pârâtului o petiţie prin care a solicitat rezilierea benevolă a contractului de vânzare-cumpărare a acţiunilor SA „Fertilitatea-Mărculeşti” în număr de 342552 acţiuni în sumă totală de 160999,44 lei încheiat în urma licitaţiei petrecute la 22 noiembrie 2012 conform procesului-verbal generalizat privind desfăşurarea licitaţiei cu strigare a acţiunilor proprietatea publică nr. 234, urmând să-i fie restituită integral suma de 160999,44 lei achitată de el pentru procurarea pachetului unic de acţiuni. Remarcă că pârâtul a primit petiţia şi a examinat-o, respingând-o integral invocând nişte motive neesenţiale, nemotivate, inventate făcând trimitere la împrejurările precum că el ar fi avut posibilitate să facă cunoştinţă şi să controleze existenţa fizică a obiectelor expuse spre înstrăinare prin licitaţie.

Consideră că argumentele pârâtului sunt aberante ne având nimic comun cu pretenţiile înaintate, deoarece el a procurat un pachet unic de acţiuni, însă acest pachet unic de acţiuni la momentul înstrăinării nu mai avea valoare financiară, din motivul că obiectele expuse spre licitaţie aveau deja alţi proprietari ele fiind sechestrate pentru stingerea altor datorii. De asemenea, consideră că executarea contractului încheiat între el şi pârât nu este posibilă la moment şi nici nu v-a fi posibilă pe viitor din motivul lipsei averii procurate.

Solicită rezilierea benevolă a contractului de vânzare-cumpărare a acţiunilor SA „Fertilitatea-Mărculeşti” în număr de 342552 acţiuni în sumă totală de 160999,44 lei încheiat în urma licitaţiei petrecute la 22 noiembrie 2012 conform procesului- verbal generalizat privind desfăşurarea licitaţiei cu strigare a acţiunilor proprietatea publică nr. 234 şi restituirea integrală a sumei de 160999,44 lei achitată de el pentru procurarea pachetului unic de acţiuni. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 19 martie 2014 a fost respinsă acţiunea. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 iulie 2014 a fost respins apelul declarat de Valeriu Dumbravanu şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 22 septembrie 2014, Valeriu Dumbravanu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând că Curtea de Apel a ţinut cont în exclusivitate doar de explicaţiile şi argumentele intimatului, respingând totalmente toate argumentele lui, ceia ce a dus la o apreciere eronată a împrejurării cauzei date şi în final la adoptarea unei decizii greşite.

Afirmă că la examinarea apelului Curtea de Apel s-a limitat doar la constatările făcute şi elucidate de către prima instanţă, prin care s-a examinat doar modalitatea de petrecere a licitaţiei, cu toate că aceste împrejurări el nici nu le-a contestat, fiind învinuit în faptul că el nu a făcut cunoştinţă cu toate împrejurările şi actele necesare până la petrecerea licitaţiei, deşi aceste împrejurări nu corespund realităţii. 2 Invocă că prima instanţă a examinat cauza în lipsa lui, susţinând că în ambele instanţe a declarat că la momentul examinării cauzei în prima instanţă el a fost internat în spital în secţia de cardiologie, starea precară a sănătăţii lui nu i-a permis să se prezinte în instanţă pe data stabilită, cât şi să anunţe instanţa despre imposibilitatea de a se prezenta în instanţă.

Dosarul de mai multe ori a fost numit spre examinare, examinarea lui fiind amânată în repetate rânduri şi nici odată din vina lui. Însă, ambele instanţe nu au luat consideraţie declaraţiile lui privind imposibilitatea de a se prezenta în instanţă, nici nu le-au pus în discuţie şi nici nu s-au expus în privinţa argumentelor înaintate de către dânsul, ignorându-le în totalmente. Menţionează că este neclară situaţia cum un obiect poate fi realizat de două ori, adică odată a fost procurat de către dânsul la licitaţie, iar a doua oară vândut de către executorul judecătoresc, şi aceste tranzacţii să fie ambele legale. Indică că Curtea de Apel invocă drept motiv al respingerii apelului faptul că el nu ar fi prezentat toate actele necesare, cu toate că nici intimatul nu a prezentat careva acte în susţinerea argumentelor sale, declaraţiile lui în această parte având un caracter declarativ, acestor însă li s-a dat prioritate.

Consideră că din concluziile instanţelor nu este clar care anume acte urmau să fie examinate de el, cine urma să prezinte aceste acte, şi de ce la licitaţie au fost scoase obiectele care la momentul petrecerii licitaţiei se aflau sub sechestru şi care anume prevederi ale Legii permit înstrăinarea bunurilor aflate sub sechestru, din ce motiv actele care i-au fost prezentate până la petrecerea licitaţiei nu conţineau informaţia deplină a obiectelor expuse spre realizare, de ce datele prezentate nu au relatat starea reală a obiectelor expuse spre realizare, care acte i-au fost prezentate lui din care ar fi rezultat că obiectele expuse spre licitaţie se află în litigiu şi sunt sechestrate, precum şi care prevederi ale Legii permit intimatului să ascundă o parte din informaţia reală şi să prezinte la Bursa de Valori date false, sau aceasta nu se mai consideră o infracţiune.

Afirmă că conform legislaţiei fiecare participant la tranzacţie trebuie să se folosească cu bună-credinţă de drepturile sale. Consideră că instanţele de judecată prin hotărârile emise au legalizat de fapt încălcările legii, comise de către pârât. Din concluzia instanţelor judiciare reiese, că oricine poate prezenta acte false sau ascunde careva informaţii sau acte, ca pe viitor să indice că cealaltă parte nu a putut face cunoştinţă cu actele care de fapt nici nu au fost puse la dispoziţia lui. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa recurentului la 07 august 2014, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire anexată (f. d. 88). La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen, la 22 septembrie 2014. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. 3 În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Valeriu Dumbravanu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Nu pot fi reţinute nici invocările recurentului precum că prima instanţă a examinat cauza în lipsa lui şi că ambele instanţe nici nu au pus în discuţie argumentul său precum că la momentul examinării cauzei în prima instanţă el a fost internat în spital în secţia de cardiologie, neavând posibilitatea de a se prezenta în instanţă, aceste argumente rămânând fără examinare.

Aceasta deoarece, din procesele verbale ale şedinţelor de judecată (f. d. 38-43) rezultă incontestabil că Valeriu Dumbravanu a fost prezent la examinarea cauzei în primă instanţă la şedinţele din 23 octombrie 2013, 02 decembrie 2013 şi 27 februarie 2014, când a fost finalizată examinarea pricinii în fond, ceea ce denotă că ultimul a putut beneficia de toate drepturile procesuale prevăzute de legislaţie şi de a-şi expune opinia referitor la pretenţiile înaintate. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Valeriu Dumbravanu asemenea aspecte nu se regăsesc.

4 Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Valeriu Dumbravanu ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Valeriu Dumbravanu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 5