3ra-1587/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: M. Muruianu dosarul nr. 3ra-1587/14 instanţa de apel: L. Popova, M. Moraru, A. Panov ÎNCHEIERE 10 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Grupului de Fondatori ai Cultului religios Diecezana, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Grupul de Fondatori al Cultului religios Diecezana împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Grupul de Fondatori ai Cultului religios Diecezana şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 28 martie 2014, c o n s t a t ă La 31 octombrie 2013 Grupul de Fondatori al Cultului religios Diecezana a depus cerere de chemare în judecată către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că la data de 16 iulie 2013 a depus cererea de înregistrare a Cultului religios cu anexarea următoarelor documente: statutul cultului religios; procesul-verbal al adunării de constituire; actele care atestă acordarea sediului; lista fondatorilor cultului religios; confirmarea denumirii; principiile fundamentale de credinţă şi copiile actelor de identitate a fondatorilor, însă la data de 15 august 2013 Ministerul Justiţiei a emis sub semnătura ministrului, o decizie prin care a refuzat înregistrarea Cultului religios Diecezana, din motivul că nu au fost respectate unele prevederi legale şi anume: lipsa în statut a indicării confesiunii, lipsa în statut a principiilor fundamentale de credinţă, încălcare prin pct. 4.23 a art. 3 din Legea privind libertatea de conştiinţă, de gîndire şi de religie, lipsa semnăturilor originale, precum şi semnarea actelor de către o minoră.

Consideră că refuzul este ilegal şi solicită anularea deciziei Ministerului Justiţiei nr. 6 din 15 august 2013. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 28 martie 2014 acţiunea înaintată de Grupul de Fondatori al Cultului religios Diecezana împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, a fost respinsă ca neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Grupul de Fondatori al Cultului religios Diecezana a depus apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2014 a fost respins apelul declarat de Grupul de Fondatori ai Cultului religios Diecezana şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

Instanţa de apel, verificînd legalitatea hotărîrii instanţei de fond, a constatat că instanţa de fond a dat o apreciere justă situaţiilor de fapt şi de drept ale cauzei şi în mod legal a respins acţiunea, deoarece conform prevederilor art. 19 alin. (7) al Legii privind libertatea de conştiinţă, de gîndire şi de religie, în cazul în care documentele de constituire prezentate de cultul religios nu corespund prevederilor prezentei legi şi aduc atingere intereselor societăţii, securităţii statului, vieţii şi sănătăţii oamenilor, Ministerul Justiţiei refuză înregistrarea cultului respectiv, indicînd motivele refuzului. Instanţa de apel a menţionat că apelantul a prezentat Ministerului Justiţiei actele de înregistrare cu semnăturile persoanelor juridice în copii.

Potrivit materialelor cauzei şi anume copiei statutului cultului religios prezentat instanţei de Ministerul Justiţiei cu ştampila secretariatului, acesta corespunde parţial normelor legale în vigoare. Astfel, punctul 4.1 din statut stabileşte structura organizatorică a cultului, potrivit căruia acesta deţine organe conducere şi control, iar potrivit punctului 4.23 din statut, structura organizatorică a cultului mai include comunităţi şi mănăstiri, ce contravine legii din următoarele considerente. Conform art. 3 din Legea privind libertatea de conştiinţă, de gîndire şi de religie, parte componentă locală a cultului religios reprezentînd o asociere de persoane care se constituie şi îşi desfăşoară activitatea pe principiile liberului consimţămînt, autonomiei, autogestiunii, egalităţii în drepturi a tuturor membrilor, creată în scopul profesării în comun a credinţei.

Comunităţi religioase sînt parohiile, comunităţile monahale sau mănăstirile, congregaţiile, frăţiile, bisericile locale şi alte tipuri similare de comunităţi religioase. Conform art. 19 alin. (4), (6) din aceeaşi lege, datele despre înregistrarea de stat a cultelor religioase se consemnează în Registrul cultelor religioase şi al părţilor lor componente. Conform art. 19 alin. (4) din Legea cu privire la registre, introducerea datelor în registru se efectuează în baza datelor transmise de furnizorul datelor registrului în formă electronică şi/sau pe suport de hîrtie. În cazul depistării unor 2 erori sau inexactităţi în documentele sau datele primite, deţinătorul registrului este obligat să informeze despre aceasta furnizorul datelor registrului şi destinatarii datelor registrului cărora le-au fost transmise date eronate.

Instanţa de apel, examinînd actele cauzei a constatat că atît statutul aprobat de fondatori, cît şi lista fondatorilor prezentată organului de înregistrare de către entitatea religioasă în cauză conţine doar copiile de pe semnăturile fondatorilor, fapt care a creat impediment organului de înregistrare la asigurarea autenticităţii, plenitudinii şi integrităţii datelor prezentate pentru a fi incluse în registru. Mai mult ca atît, potrivit prevederilor punctului 1.1 din statut, cultul religios este constituit de către persoane fizice cu capacitate deplină de exerciţiu, de altfel aceasta constituind şi o cerinţă legală în vederea constituirii şi înregistrării unei entităţi religioase. Contrar acestor prevederi, apelantul a prezentat organului de înregistrare în calitate de fondatori o persoană fizică minoră cu vîrsta de 13 ani - Dugari Cristina, precum şi 4 buletine de identitate cu termenul de valabilitate expirat.

Astfel, actele prezentate de apelant pentru înregistrare nu au întrunit cerinţele prevăzute de art. 19, alin. (1), lit. d) din Legea privind libertatea de conştiinţă, de gîndire şi de religie, în partea ce ţine de prezentarea listei a cel puţin 100 de fondatori. Prin urmare, instanţa de apel a concluzionat faptul că, instanţa de fond just a constatat că, în cazul refuzului Ministerului Justiţiei de a înregistra cultul religios Diecezana, nu a fost ca temei doar neprezentarea principiilor fundamentale de credinţă, dar au fost constatate şi alte încălcări ale legii în ceea ce priveşte modul constituire şi înregistrare a cultelor religioase. La 28 octombrie 2014 Grupul de Fondatori ai Cultului religios Diecezana a depus recurs, solictînd admiterea recursului şi casarea hotărîrilor judecătoreşti, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că instanţele judecătoreşti fac concluzii greşite precum că, conform art. 19 alin.(3) din Legea cultelor, actele care nu sunt conforme se restituie fără examinare, şi, pîrîtul nu este obligat să deţină careva acte pentru a motiva corectitudinea refuzului de înregistrare. Prevederea legală invocata nu obligă la returnarea actelor în original şi autoritatea care emite un act este obligată să deţină originale tuturor înscrisurlor pentru a face dovada corectitudinii actului adoptat. Reclamantul a depus în şedinţă de judecată toate înscrisurile care demonstrează că a îndeplinit rigorile legale pentru a obţine înregistrarea cultului.

Totodată, instanţa de apel a făcut o concluzie eronată precum că prevederea din p. 2.32 al Statutului prezentat ar fi contrara legii, deoarece prevederile 3 imperative ale legii stipulează modul de fondare a persoanei juridice iar interpretarea prevederilor statutare este tendenţioasă şi este opinia Ministerului Justiţiei, reţinută integral de instanţa de apel. Instanţa de apel fără nici un temei constată ca Ministerului Justiţiei i-au fost prezentate copii de pe semnăturile fondatorilor, fapt care nu a permis verificarea acestora. Această concluzie este totalmente eronată deoarece Decizia Ministerului Justiţiei de refuz a fost luată în urma verificării datelor. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Grupul de Fondatori ai Cultului religios Diecezana, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Grupul de Fondatori ai Cultului religios Diecezana, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le- a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei 4 recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Grupul de Fondatori ai Cultului religios Diecezana ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Grupul de Fondatori ai Cultului religios Diecezana se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 5