- Dosarul nr.
- 2ra-2514/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 22 octombrie 2014
- Părțile
- Uniunea Bisericilor Crestinilor Credintei Evanghelice Cultul Penticostal din RM vs. Ministerul Justitiei al RM si intervenientilor accesorii executorul judecatoresc Elena Ischimji, Primaria s. Pirlita r-l Falesti si Consiliului satesc Pirlita r-l Falesti
- Pe scurt
- Recursul nu se incadreaza in temeiurile prevazute la art. 432 alin. 2, 3, 4
2ra-2514/14 — Repararea prejudiciului moral și material în legatura cu încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și încasarea cheltuielilor de judecată
Prima instanţă, Jud. Buiucani mun. Chişinău: Gh. Pavliuc dosarul nr. 2ra-2514/14 Instanţa de apel, Curtea de Apel Chişinău: jud. L. Bulgac, N. Craiu, M. Guzun ÎNCHEIERE 22 octombrie 2014 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecător: Ala Cobăneanu Judecători: Dumitru Mardari Vera Macinskaia examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiţiei al RM, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Uniunii Bisericilor Creştinilor Credinţei Evanghelice (Cultului Penticostal din RM) împotriva Ministerului Justiţiei al RM şi intervenienţilor accesorii executorul judecătoresc Elena Ischimji, Primăria s. Pîrliţa r-l Făleşti şi Consiliului sătesc Pîrliţa r-l Făleşti cu privire la repararea prejudiciului moral şi material în legătură cu încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 martie 2014, prin care a fost parţial admis apelul declarat de Ministerul Justiţiei al RM şi modificată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.
Chişinău din 20 decembrie 2013, c o n s t a t ă La 03 octombrie 2013, Uniunea Bisericilor Creştinilor Credinţei Evanghelice (Cultului Penticostal din RM) a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM cu privire la repararea prejudiciului moral şi material în legătură cu încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul Uniunea Bisericilor Creştinilor Credinţei Evanghelice (Cultului Penticostal din RM) a indicat că la 11 ianuarie 2010 Judecătoria Făleşti a pronunţat o hotărîre prin care a anulat decizia Consiliului sătesc Pîrliţa r-l Făleşti nr. 7/2 din 28 august 2009 „Cu privire la cererea Cultului Penticostal din RM de schimbare a destinaţiei imobilului proprietate privată” şi a obligat Consiliul sătesc Pîrliţa r-l Făleşti să emită o decizie de schimbare a destinaţiei bunului imobil cu suprafaţa de 243,2 m.p.
cod cadastral nr. 4362117.102.01 amplasat în s. Pîrliţa r-l Făleşti din „construcţie comercială, prestarea serviciilor” în „casă pentru rugăciuni”. La 11 ianuarie 2010, Judecătoria Făleşti a eliberat spre executare titlul executoriu. Menţionează reclamantul că la 26 ianuarie 2010 hotărîrea judecătorească sus-vizată a devenit definitivă şi irevocabilă, iar titlul executoriu a fost primit în procedură spre executare la 25 octombrie 2010 de către executorul judecătoresc Elena Ischimji.
Declară reclamantul Uniunea Bisericilor Creştinilor Credinţei Evanghelice (Cultului Penticostal din RM) că executorul judecătoresc Elena Ischimji a informat debitorii Primăria s. Pîrliţa şi Consiliul sătesc Pîrliţa r-l Făleşti privind executarea hotărîrii Judecătoriei Făleşti din 11 ianuarie 2010 prin scrisorile: nr. 158 din 19 noiembrie 2010, nr. 55 din 20 aprilie 2011, nr. 98 din 23 august 2011, nr. 142 din 28 noiembrie 2011 şi nr. 132 1 din 03 septembrie 2012, precum şi s-a prezentat de cîteva ori la Primăria s. Pîrliţa r-l Făleşti în vederea soluţionării situaţiei date, fapt confirmat şi prin procesele-verbale din 18 ianuarie 2011 şi din 23 august 2012. Însă, afirmă reclamantul că din 03 septembrie 2012, executorul judecătoresc nu a întreprins nici o măsură întru executarea hotărîrii Judecătoriei Făleşti din 11 ianuarie 2010. Din considerentele sus-nominalizate, cere Uniunea Bisericilor Creştinilor Credinţei Evanghelice (Cultului Penticostal din RM) să fie încasat din contul Ministerului Justiţiei al RM, prin prisma Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, în beneficul său prejudiciul moral în mărime de 36 000 lei şi prejudiciul material în valoare de 10 000 lei în legătură cu încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii Judecătoriei Făleşti din 11 ianuarie 2010, precum şi, să fie încasat din contul pîrîtului în beneficul său cheltuielile de judecată.
Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 18 noiembrie 2013, au fost atraşi în proces în calitate de intervenienţi accesorii executorul judecătoresc Elena Ischimji, Primăria s. Pîrliţa r-l Făleşti şi Consiliului sătesc Pîrliţa r-l Făleşti. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 20 decembrie 2013, acţiunea a fost parţial admisă. A fost constatat violarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii Judecătoriei Făleşti din 11 ianuarie 2010. A fost încasat din contul bugetului statului în beneficiul Uniunii Bisericilor Creştinilor Credinţei Evanghelice (Cultului Penticostal din RM) prejudiciul moral în mărime de 20 000 lei cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti.
A fost încasat din contul bugetului statului în beneficiul Uniunii Bisericilor Creştinilor Credinţei Evanghelice (Cultului Penticostal din RM) cheltuielile pentru asistenţă juridică în mărime de 700 lei. În rest, acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 martie 2014, a fost parţial admis apelul declarat de Ministerul Justiţiei al RM şi modificată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 20 decembrie 2013, fiind micşorată mărimea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti de la 20 000 lei pînă la 10 000 lei. În rest, hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 20 decembrie 2013 a fost menţinută.
A fost încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul Uniunii Bisericilor Creştinilor Credinţei Evanghelice (Cultului Penticostal din RM) cheltuielile de asistenţă juridică suportate de intimat la examinarea cauzei în instanţa de apel în mărime de 500 lei. La 13 iunie 2014, Ministerul Justiţiei al RM a declarat recurs împotriva decizie instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 martie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 20 decembrie 2013 cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie integral respinsă sau după caz să fie modificată decizia instanţei de apel cu diminuarea sumei prejudiciului moral.
În motivarea recursului Ministerul Justiţiei al RM a invocat că nu este de acord atît cu decizia instanţei de apel, cît şi cu hotărîrea primei instanţe, deoarece acestea nu au constatat şi nu au şi nu au elucidat pe deplin toate circumstanţele pricinii, concluziile acestora vin în contradicţie cu circumstanţele pricinii, fapt ce a adus la aplicarea şi încălcarea eronată a normelor de drept material. În conformitate cu art. 434 alin. (1) şi alin. (2) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Din actele pricini rezultă că copia deciziei contestate a fost expediată recurentului la 07 aprilie 2014, fapt ce se confirmă prin scrisoarea instanţei de apel nr. 2a-694/14 şi recepţionată de către acesta la 14 aprilie 2014 (f.d.
135, 142). 2 Astfel, instanţa de recurs consideră că Ministerul Justiţiei al RM s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen (f.d. 137). Potrivit art. 431 alin. (2) CPC, asupra admisibilităţii recursului decide un complet din 3 judecători. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1), alin. (2), alin. (3), alin. (4) şi alin. (5) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicare eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.
Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. Conform art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Ministerul Justiţiei al RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult decît atît, argumentele invocate în recurs constituind o reproducere a celor indicate în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Reieşind din prevederile art. 440 alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, 3 asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar şi nu temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell c. Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd recursul declarat de către Ministerul Justiţie al RM, asemenea aspecte nu se regăsesc. Precum şi, prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „… art.6 §1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei deciziei prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii c. Franţei, Comisiei Europene a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995 nr. 26561/1995).
Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al RM, ca inadmisibil. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (2), art. 440, art. art. 269-270 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al RM, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecător Ala Cobăneanu Judecători Dumitru Mardari Vera Macinskaia 4