2ra-3398/14 — Repararea prejudiciului cauzat prin pierderea obiectului preluat la reparaţie

prima instanţă – S. Uzun dosarul nr. 2ra-3398/14 instanţa de apel – Gh. Eni, V. Movilă, N. Bondarenco ÎNCHEIERE 10 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ana Porumbescu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Anei Porumbescu împotriva lui Ion Şeremet cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin pierderea obiectului preluat la reparaţie şi la cererea reconvenţională a lui Ion Şeremet împotriva Anei Porumbescu cu privire la repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 19 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de avocatul Marina Galupa în interesele apelantei Ana Porumbescu, admis apelul declarat de Ion Şeremet, casată parţial hotărârea Judecătoriei Taraclia din 20 decembrie 2013 în partea respingerii ca tardivă a pretenţiei cu privire la încasarea penalităţii şi adoptată în această parte o nouă hotărâre prin care a fost respinsă pretenţia Anei Porumbescu privind încasarea penalităţii, în rest hotărârea a fost menţinută constată: La 09 august 2012, Ana Porumbescu a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion Şeremet cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin pierderea obiectului preluat la reparaţie.

În motivarea acţiunii a indicat că în luna decembrie 2010 a dat la reparaţie o pereche de încălţăminte de iarnă întreprinzătorului individual „Rapid Şeremet”, fapt confirmat prin bonul de plată eliberat de pârât, iar în luna ianuarie 2011 s-a adresat către Ion Şeremet pentru a ridica încălţămintea reparată, care însă i-a reproşat agresiv că nu ştie unde se află încălţămintea ei şi ce a făcut cu ea. Menţionează că pentru a soluţiona litigiul apărut pe cale amiabilă, la 04 ianuarie 2012 a expediat pârâtului o somaţie, prin intermediul unei scrisori recomandate, solicitând restituirea contravalorii cizmelor în cuantum de 1800 lei, însă, timp de jumătate de an, Ion Şeremet a refuzat să se prezinte la Oficiul Poştal Cahul pentru a ridica somaţia, cu toate că a avut posibilitatea reală de a o face.

Invocă că acţiunile pârâtului denotă neglijenţa (culpa) gravă a lui faţă de dânsa ca consumator şi utilizator al serviciilor prestate de reparaţie a încălţămintei. În baza 1 contractului de prestări servicii el s-a obligat să primească spre păstrare şi să repare încălţămintea ei de iarnă şi apoi să i-o restituie în stare corespunzătoare în schimbul unei remuneraţii, dar în pofida obligaţiilor sale contractuale, acesta a admis pierderea bunurilor predate, cauzându-i astfel prejudiciu material şi moral. Afirmă că conform art. 18 alin. (3) al Legii nr. 105 din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorului, în cazul pierderii totale sau parţiale a obiectului preluat de la consumator, prestatorul este obligat, cu acordul consumatorului, să-l înlocuiască în termen de 10 zile cu un obiect similar de aceeaşi calitate, iar dacă acesta lipseşte - să restituie consumatorului costul dublu al obiectului precum şi cheltuielile suportate.

Indică că alineatul 5 al aceluiaşi articol stipulează că costul obiectului predat prestatorului se stabileşte de către consumator şi se consemnează în contractul de prestare a serviciului sau în alt document (chitanţă). Conform art. 1398 alin. (1) Cod civil, cel ce acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciului patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune. Susţine că art. 27 alin. (3) al Legii nr. 105 din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorului prevede penalitatea în mărime de 10 % din preţul serviciului pentru încălcarea termenului prestării serviciului. Invocă că din cauza pârâtului ea pe timp de iarnă a fost nevoită să îngheţe la picioare purtând încălţăminte ne sezonieră, deoarece cizmele ei erau la pârât, fapt ce i-a pricinuit mari suferinţe nu numai fizice, dar şi morale.

La cerinţele ei faţă de pârât pentru a clarifica situaţia, ultimul a înjosit-o şi a ignorat-o ca consumator. La fel, a fost nevoită să apeleze la poliţie, avocat, instanţă de judecată. Îşi întemeiază pretenţiile în baza prevederilor art. 9 lit. j), art. 16, art. 18 alin. (3), art. 26, art. 27 al Legii nr. 105 din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorului, art. 970 şi art. 1398 alin. (1) Cod civil. Solicită încasarea de la Ion Şeremet în beneficiul ei a sumei de 3600 lei în calitate de cost dublu al obiectului pierdut, a penalităţii în mărime de 10 % din preţul serviciului conform art. 27 alin. (3) al Legii nr. 105 din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorului, a sumei de 50000 lei cu titlu de prejudiciu moral, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Ulterior, Ion Şeremet a depus cerere reconvenţională împotriva Anei Porumbescu, solicitând obligarea Anei Porumbescu să-i aducă scuze pentru acţionarea neîntemeiată a lui în judecată şi lezarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei lui profesionale, să-i achite cheltuielile de deplasare la judecată şi asistenţă juridică, repararea prejudiciului moral în sumă de 3000 lei. În motivarea acţiunii reconvenţionale menţionează că din luna martie 2011 şi până în prezent Ana Porumbescu a întreprins o mulţime de acte ilegale în privinţa lui, precum adresarea neîntemeiată la poliţie, strigătele în adresa lui de nenumărate ori când se prezenta cu soţul ei, fost poliţist, la domiciliu lui, ignorarea cu orice preţ a căilor de soluţionare a litigiului pe cale amiabilă.

Invocă că prin acţiunile sale Ana Porumbescu i-a lezat onoarea, demnitatea şi reputaţia lui profesională, provocându-i suferinţe fizice şi morale, fiind la o vârstă înaintată. 2 Susţine că prin acţionarea lui în judecată pârâta i-a creat şi probleme de ordin financiar care rezidă din cheltuieli de deplasare la judecată şi asistenţa juridică. Îşi întemeiază pretenţiile în baza art. art. 8 alin. (1), 16, 514, 1398, 1422, 1423 Cod civil. Prin hotărârea Judecătoriei Taraclia din 20 decembrie 2013 acţiunea iniţială a fost admisă parţial, fiind încasat de la Ion Şeremet în beneficiul Anei Porumbescu suma de 3600 lei în calitate de cost al obiectului pierdut - cizmelor de iarnă, cerinţele privind încasarea penalităţii în sumă de 2630 lei au fost respinse în legătură cu omiterea termenului de prescripţie.

Cerinţele privind repararea prejudiciului moral au fost admise parţial şi încasat de la Ion Şeremet în beneficiul Anei Porumbescu suma de 2000 lei, în cont de recuperare a prejudiciului moral, în rest pretenţia dată a fost respinsă. A fost încasat de la Ion Şeremet în beneficiul Anei Porumbescu suma de 1445,87 lei în cont de recuperare a cheltuielilor legate de acordarea asistenţei juridice şi cheltuielilor de transport şi încasat de la Ion Şeremet în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 250 lei. Cerere reconvenţională cu privire la repararea prejudiciului moral a fost respinsă. A fost încasat de la Ana Porumbescu în beneficiul lui Ion Şeremet suma de 792,20 lei în cont de recuperare a cheltuielilor legate de acordarea asistenţei juridice şi cheltuielilor de transport.

Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 19 iunie 2014 a fost respins apelul declarat de avocatul Marina Galupa în interesele apelantei Ana Porumbescu, admis apelul declarat de Ion Şeremet, casată parţial hotărârea primei instanţe în partea respingerii ca fiind tardiv al capătului de cerinţă cu privire la încasarea sumei de 2630 lei cu titlu de penalitate şi adoptată în această parte o nouă hotărâre prin care a fost respins capătul de cerinţă a Anei Porumbescu privind încasarea de la Ion Şeremet a penalităţii în mărime de 2630 lei, în rest hotărârea primei instanţe a fost menţinută.

La 04 septembrie 2014 Ana Porumbescu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea parţială a hotărârilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărâri de respingere a pretenţiei cu privire la încasarea din contul Anei Porumbescu în beneficiul lui Ion Şeremet a cheltuielilor de judecată în mărime de 792,20 lei şi admiterea pretenţiei de încasarea de la pârât a penalităţilor în mărime de 2630 lei şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 2501,50 lei. În motivarea recursului a invocat că instanţa de apel a încălcat normele de drept material. La fel invocă că instanţa a interpretat în mod eronat Legea cu privire la protecţia consumatorului şi art. 94 alin. (1) CPC.

Menţionează că instanţa de apel neîntemeiat a arătat că nu este posibil de a încasa penalitatea în cuantum de 10 % din costul serviciului potrivit art. 27 alin. (2) din Legea privind protecţia consumatorului, deoarece nu s-a confirmat faptul că plata pentru reparaţia cizmelor s-a efectuat până la prestarea serviciilor de reparaţie, iar art. 27 alin. (2) a Legii privind protecţia consumatorului nu prevede obligativitatea achitării preţului în vederea posibilităţii de încasare a penalităţii, fiind expres indicat mărimea penalităţii raportată la costul serviciului indiferent dacă a fost achitat sau nu. În acest context afirmă că pe chitanţa anexată la dosar, eliberată de Ion Şeremet este indicat încasarea preţului serviciului certificat prin ştampila întreprinderii 3 individuale.

Inclusiv în cadrul judecării cauzei în fond, pârâtul a recunoscut că a primit plata serviciului în cuantum de 25 lei. Prin urmare, instanţa de apel nejustificat a respins pretenţia de încasare a penalităţii în mărime de 2630 lei pentru încălcarea termenului de prestare a serviciului. Menţionează că în ceia ce priveşte încasarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 792,20 lei din contul ei în beneficiul intimatului instanţa de apel a motivat că acţiunea nu a fost admisă integral, iar cheltuielile de judecată se repartizează potrivit pretenţiilor admise/respinse din acţiunea civilă. Remarcă că refuzul de a încasa penalitatea nu a avut un caracter justificat din motivele expuse mai sus, iar în ceia ce priveşte prejudiciul moral, pretenţia a fost în esenţă admisă ceia ce nu trebuie să influenţeze repartizarea cheltuielilor de judecată prin încasarea din contul ei a sumei de 792,20 lei.

De asemenea, susţine că şi pretenţia de bază privind încasarea preţului dublu al cizmelor a fost admisă integral, celelalte pretenţii fiind accesorii şi derivând din pretenţia de bază. Iar în conformitate cu art. 94 alin. (1) CPC cheltuielile de judecată se repartizează în funcţie de numărul pretenţiilor admise sau respinse nu şi în funcţie de conţinutul (mărimea) fiecărei pretenţii. Invocă că instanţele de judecată nu au motivat în hotărâre cum au ajuns la suma de 792,20 lei ceia ce contravine art. 6 al Convenţiei CtEDO care impune obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti pentru fiecare pretenţie admisă sau respinsă. Consideră că luând în consideraţie faptul că cerinţele intimatului au fost respinse integral, dar cerinţa ei de bază admisă totalmente, este nejustificat faptul încasării de la dânsa a cheltuielilor suportate de intimat.

Menţionează că ea s-a adresat în judecată pentru apărarea drepturilor de consumator fiind scutită de plata taxei de stat conform art. 85 alin. (1) CPC, şi tot ea fiind impusă să achite cheltuielile de transport ale intimatului care este obligat oricum să se prezinte în faţa instanţei. Consideră că reieşind din faptul că cerinţa de bază a fost admisă total prima instanţă şi instanţa de apel urmau să încaseze integral şi cheltuielile de judecată în mărime de 2000 - serviciile avocatului şi 501,50 lei - cheltuieli de deplasare. Afirmă că copia deciziei motivate a Curţii de Apel Cahul a primit-o la 17 iulie 2014, fiindu-i expediată la 14 iulie 2014 conform scrisorii de însoţire.

Prin referinţele din 20 noiembrie 2014 şi 21 noiembrie 2014 Ion Şeremet a solicitat adoptarea unei decizii prin care acţiunea Anei Porumbescu împotriva lui Ion Şeremet privind încasarea prejudiciului material în mărime de 3600 lei şi moral cauzat prin pierderea obiectului luat la reparaţie să fie respinsă ca neîntemeiată, acţiunea reconvenţională înaintată de el să fie admisă integral şi Ana Porumbescu să fie obligată să-i achite lui prejudiciu moral în mărime de 3000 lei şi cheltuielile de judecată, pentru acţionarea neîntemeiată a lui în judecată. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa recurentei la 14 iulie 2014, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire anexată (f. d. 196), iar recurenta susţine că a recepţionat-o la 17 iulie 2014. 4 Alte date la materialele dosarului lipsesc. Astfel, la caz se constată că recurenta a declarat recursul în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Ana Porumbescu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Totodată, instanţa de recurs remarcă că deşi, intimatul a invocat în referinţele din 20 noiembrie 2014 şi 21 noiembrie 2014 dezacordul cu hotărârile instanţelor ierarhic inferioare, un recurs în sensul prevăzut de lege ultimul nu a depus.

Aşa fiind, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Ana Porumbescu, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ana Porumbescu ca inadmisibil. 5 În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Ana Porumbescu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 6